ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1739/2015

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Jiu la data de 5 mai 2015 sub nr. 6067/318/2015, B.M. și

Partenerii au solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului

P.M., la cererea creditoarei O.P. SA, în baza titlului executoriu, reprezentat

de Sentința civilă nr. 12925 din 30 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 1.

În motivarea cererii,

a arătat că solicită încuviințarea executării silite împotriva debitorului

P.M., în baza titlului executoriu menționat mai sus.

Prin Încheierea nr.

1464 din 7 mai 2015, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 650

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "instanța

de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul

executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel", iar potrivit alin. (2) "instanța de executare

soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la

executare".

Având în vedere că

cererea de executare silită a fost formulată înainte de data de 20 octombrie

2014, dată la care a fost modificat art. 650 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, competența de soluționare aparține Judecătoriei

Sectorului 1 București ca instanță în circumscripția căreia se afla sediul

biroului executorului judecătoresc.

Judecătoria

Sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 11101 din 8 iunie 2015, a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, și constatând invit conflictul de competență a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui

regulator de competență.

Pentru a pronunța

această sentință, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 348

din 17 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., iar de la data publicării

deciziei în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispozițiile menționate au fost

suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea

termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of.

Art. 147 alin. (4)

din Constituția României cuprinde dispoziții potrivit cărora deciziile Curții

Constituționale se publică în M. Of. al României iar de la data publicării,

deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Art. 31 alin. (3) din

Legea nr. 47/1992 prevede ea dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare

constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de

zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval,

Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale

cu dispozițiile Constituției.

S-a reținut că

întrucât decizia Curții Constituționale produce efecte erga omnes, în toate

cauzele pendinte, de la data publicării instanța de executare nu mai poate fi

considerată ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul

executorului judecătoresc, rămânând instanței de judecată sarcina de a defini

și determina instanța de executare.

S-a apreciat că, până

la intervenția legiuitorului din interpretarea dispozițiilor art. 528 alin. (2)

C. proc. civ. rap. la art. 107 din același cod rezultă că instanța competentă

să se pronunțe pe cererea de încuviințare a executării silite este instanța de

la domiciliul debitorului.

Având în vedere că

sediul debitorului la data sesizării instanței se afla în comuna Roata de Jos,

județul Gorj, aflată în circumscripția judecătoriei Târgu Jiu, aceasta este

instanța competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 650

alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Dispozițiile textului

legal sus-menționat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348

din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.

529/16.07.2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a

devenit obligatorie pentru instanțe.

În cauză, cererea de

încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Târgu Jiu, la data de 5 mai 2015, deci ulterior publicării deciziei de

neconstituționalitate sus-menționate, situație față de care constatarea

neconstituționalității dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este

aplicabilă.

Aceasta întrucât în

stabilirea competenței interesează nu data înregistrării cererii de executare

silită la biroul executorului judecătoresc, respectiv la 20 octombrie 201.4, ci

data învestirii instanței de judecată cu o atare solicitare, și anume, 5 mai

2015, întrucât de la acest moment este declanșată procedura judiciară în cadrul

căreia se pot analiza chestiuni legate de competență.

Așa fiind, prin

raportare la dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă conform cărora "Cererile necontencioase

care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de

o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori

aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță. În

celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind

competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase",

coroborate cu dispozițiile art. 107 din același cod, potrivit cărora

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede

altfel, rezultă că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este cea

de la domiciliul/sediul debitorului.

Acest raționament

juridic este confirmat prin interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor

art. 650 C. proc. civ., care au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, precum și pentru modificarea unor acte normative conexe, publicată în

M. Of. al României, Partea I, nr. 753/16.10.2014. Astfel, prin art 21 din Legea

nr. 138/2014, alin. (1) al art. 650 C. proc. civ. a fost modificat în sensul că

"instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află,

la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în

circumscripția căreia se află sediul debitorului P.M., respectiv Judecătoria

Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cererii formulată de B.E.J.A. M. și P., în calitate de

executori judecătorești ai creditoarei SC O.P. SA, cu sediul în București,

înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București din data de 23

octombrie 1997, în contradictoriu cu debitorul P.M., cu domiciliul în

municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, având ca obiect încuviințare executare silită,

în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2015.

Procesat de GGC - CL