ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 06.07.2022, creditorii A. și B. au chemat în judecată debitoarea C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să fixeze suma definitivă ce li se datorează cu titlu de penalități, pentru perioada cuprinsă între 29.03.2022 și 29.06.2022, conform art. 906 alin. (4) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9911/21.11.2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a pronunța astfel, a constatat că din înscrisurile din dosarul de executare nr. 549/2019 al B.E.J. D. rezultă că debitoarea este C. S.A., și nu E. S.A., o societate neînregistrată la Registrul Comerțului și al cărui sediu se află în Grecia. Prin urmare, a apreciat că, deși reprezentantul debitoarei în România, E. S.A., își are sediul în Sectorul 1, această circumstanță nu este de natură a conduce la concluzia că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, întrucât, conform art. 651 C. proc. civ., competența instanței de executare nu poate fi stabilită în funcție de sediul reprezentantului debitoarei, ci este determinată prin raportare la sediul social al debitoarei.

Totodată, a mai reținut că nici împrejurarea că Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită și, ulterior, a stabilit penalitățile conform art. 906 alin. (1) C. proc. civ., nu este de natură a conduce la concluzia că aceasta a devenit competentă în cauză; prevederile legale anterior menționate stabilesc clar că instanța de executare stabilită conform art. 651 C. proc. civ. soluționează cererile de încuviințare a executării silite și celelalte incidente din cursul executării, și nu invers.

Prin urmare, instanța a concluzionat că Judecătoria Târgu Jiu este competentă să soluționeze cauza, având în vedere că este instanța de executare competentă în raport cu domiciliul creditorilor la data începerii executării silite.

Prin sentința civilă nr. 5623/17.10.2023, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat art. 906 alin. (4) și art. 651 C. proc. civ., precum și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, și a reținut că Judecătoria Sectorul 1 București este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, având în vedere că prin încheierea din 11.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5299/14.09.2019, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018 la cererea creditorului A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 09.02.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea introductivă vizează fixarea unei sume definitive cu titlu de penalități de întârziere, la care să fie obligată debitoarea la plata către creditori, conform art. 906 alin. (4) C. proc. civ., pentru perioada cuprinsă între 29.03.2022-29.06.2022, ca urmare a neexecutării obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5299/14.09.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 906 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților".

Articolul 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

Procedura de executare a fost inițiată în dosarul de executare nr. 549/2019 al B.E.J. D., iar încuviințarea executării a fost dispusă prin încheierea din 11.10.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, aceasta devenind astfel instanță de executare.

Ulterior, prin încheierea din 12.03.2021 dată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia civilă nr. 962/23.02.2022 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în sarcina debitoarei au fost stabilite penalități de întârziere conform art. 906 alin. (1) C. proc. civ.

În raport cu chestiunea care a generat conflictul de competență, instanța supremă reține incidența deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, care a dezlegat problema dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Așadar, această dezlegare este obligatorie în cauza de față, în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., impunând concluzia că principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și pe cele având ca obiect contestație la executare, ca și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legiuitor drept instanță de executare.

În cauza de față, creditorii s-au adresat Judecătoriei Sectorului 1 București cu o cerere fundamentată pe art. 906 alin. (4) C. proc. civ., solicitând fixarea penalităților pentru un interval de 3 luni în care debitoarea nu și-a executat obligația prevăzută în titlul executoriu. Prin încuviințarea executării silite, în temeiul art. 906 alin. (4) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., interpretate prin decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Judecătoria Sectorului 1 București a devenit instanță de executare și este competentă teritorial pentru a soluționa prezenta cerere.

În condițiile evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2024.