ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra
conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul
Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 5882/318/2009, contestatoarea SC O.P. SA a
solicitat ca, în contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună
anularea executării silite prin restabilirea situației anterioare, precum și,
în temeiul art. 403 C. proc. civ., să se dispună suspendarea executării silite
până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă
nr. 4856 din 30 august 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a constatat
că executarea silită se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile
debitorului, cu sediu în București. Din oficiu, Judecătoria Târgu Jiu a ridicat
excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o, declinând
competența teritorială de soluționare a contestației, în favoarea Judecătoriei
Sectorului 1 București.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la 16 iulie 2009 sub nr.
22626/299/2009.
Judecătoria
Sectorului 1 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1290 din 1
februarie 2010 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță
din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.
Totodată, s-a constatat
ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Ia
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța
această sentință Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere că
executarea a început și s-a desfășurat, până la sesizarea instanței, în temeiul
art. 371 alin. (3) C. proc. civ., sub forma executării silite prin poprire,
prin efectuarea de acte de executare de către B. sesizat, B.F.
În această situație,
instanța a apreciat că actele de executare, executarea însăși se realizează în
Târgu Jiu, județul Gorj, în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc sesizat
de creditor și învestit cu realizarea creanței intimatului. Prin urmare, în
această ipoteză, se determină instanța de executare, respectiv judecătoria în
circumscripția căreia se face executarea, adică judecătoria în raza căreia se
realizează executarea silită contestată este Judecătoria Târgu Jiu.
Așadar pentru
considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 334, 373
1
alin.
(1), art. 373 alin. (2) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis
excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a
cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului
1 București.
Înalta Curte constată
existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, care
s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, situație în
raport cu care, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,
urmează să pronunțe regulatorul de competență, în sensul stabilirii competenței
teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
București, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte constată
că obiectul cauzei dedus judecății îl constituie contestația la executare
formulată de contestatoarea SC O.P. SA, prin care a solicitat, în
contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună anularea executării
silite și restabilirea situației anterioare.
Constată că, în
cauză, executarea silită a fost pornită de executorul judecătoresc în
conformitate cu dispozițiile art. 373
1
C. proc. civ., astfel cum au
fost modificate prin Legea nr. 459/2006, așadar fără ca executarea silită să fi
fost încuviințată de instanță.
Având în vedere data
sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită (dosarul
Judecătoriei Târgu Jiu), precum și data pronunțării Deciziei nr. 458 din 31
martie 2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că această decizie
nu putea influența executarea silită pornită anterior în temeiul unui act
normativ a cărui constituționalitate nu fusese contestată.
Ca urmare, competența
de soluționare a contestației la executare trebuia determinată potrivit
normei-cadru, respectiv dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,
instanța de executare fiind nu cea care a încuviințat executarea silită, cum
susține în mod netemeinic Judecătoria Sectorului 1 București, ci cea în a cărei
rază teritorială are loc executarea silită.
Cum în speță
executarea are loc la sediul din București al debitoarei situat în sectorul I,
instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte
urmând să stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei
instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 11 octombrie 2013.
Procesat de GGC - CL