ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 5882/318/2009, contestatoarea SC O.P. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună anularea executării silite prin restabilirea situației anterioare, precum și, în temeiul art. 403 C. proc. civ., să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 4856 din 30 august 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a constatat că executarea silită se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului, cu sediu în București.

Din oficiu, Judecătoria Târgu Jiu a ridicat excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o, declinând competența teritorială de soluționare a contestației, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la 16 iulie 2009 sub nr. 22626/299/2009. Judecătoria Sectorului 1 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1290 din 1 februarie 2010 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Ia Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere că executarea a început și s-a desfășurat, până la sesizarea instanței, în temeiul art. 371 alin. (3) C. proc. civ., sub forma executării silite prin poprire, prin efectuarea de acte de executare de către B. sesizat, B.F. În această situație, instanța a apreciat că actele de executare, executarea însăși se realizează în Târgu Jiu, județul Gorj, în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc sesizat de creditor și învestit cu realizarea creanței intimatului. Prin urmare, în această ipoteză, se determină instanța de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, adică judecătoria în raza căreia se realizează executarea silită contestată este Judecătoria Târgu Jiu.

Așadar pentru considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 334, 373 1 alin. (1), art. 373 alin. (2) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Înalta Curte constată existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, situație în raport cu care, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență, în sensul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, având în vedere următoarele considerente: Înalta Curte constată că obiectul cauzei dedus judecății îl constituie contestația la executare formulată de contestatoarea SC O.P.

SA, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună anularea executării silite și restabilirea situației anterioare. Constată că, în cauză, executarea silită a fost pornită de executorul judecătoresc în conformitate cu dispozițiile art. 373 1 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 459/2006, așadar fără ca executarea silită să fi fost încuviințată de instanță. Având în vedere data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită (dosarul Judecătoriei Târgu Jiu), precum și data pronunțării Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că această decizie nu putea influența executarea silită pornită anterior în temeiul unui act normativ a cărui constituționalitate nu fusese contestată.

Ca urmare, competența de soluționare a contestației la executare trebuia determinată potrivit normei-cadru, respectiv dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare fiind nu cea care a încuviințat executarea silită, cum susține în mod netemeinic Judecătoria Sectorului 1 București, ci cea în a cărei rază teritorială are loc executarea silită. Cum în speță executarea are loc la sediul din București al debitoarei situat în sectorul I, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte urmând să stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL