ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 5882/318/2009, contestatoarea SC O.P. SA a

solicitat ca, în contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună

anularea executării silite prin restabilirea situației anterioare, precum și,

în temeiul art. 403 C. proc. civ., să se dispună suspendarea executării silite

până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 4856 din 30 august 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a constatat

că executarea silită se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile

debitorului, cu sediu în București. Din oficiu, Judecătoria Târgu Jiu a ridicat

excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o, declinând

competența teritorială de soluționare a contestației, în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la 16 iulie 2009 sub nr.

22626/299/2009.

Judecătoria

Sectorului 1 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1290 din 1

februarie 2010 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță

din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Totodată, s-a constatat

ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Ia

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța

această sentință Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere că

executarea a început și s-a desfășurat, până la sesizarea instanței, în temeiul

art. 371 alin. (3) C. proc. civ., sub forma executării silite prin poprire,

prin efectuarea de acte de executare de către B. sesizat, B.F.

În această situație,

instanța a apreciat că actele de executare, executarea însăși se realizează în

Târgu Jiu, județul Gorj, în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc sesizat

de creditor și învestit cu realizarea creanței intimatului. Prin urmare, în

această ipoteză, se determină instanța de executare, respectiv judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea, adică judecătoria în raza căreia se

realizează executarea silită contestată este Judecătoria Târgu Jiu.

Așadar pentru

considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 334, 373

1

alin.

(1), art. 373 alin. (2) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului

1 București.

Înalta Curte constată

existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, care

s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, situație în

raport cu care, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează să pronunțe regulatorul de competență, în sensul stabilirii competenței

teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că obiectul cauzei dedus judecății îl constituie contestația la executare

formulată de contestatoarea SC O.P. SA, prin care a solicitat, în

contradictoriu cu intimații D.I. și B.B.F., să se dispună anularea executării

silite și restabilirea situației anterioare.

Constată că, în

cauză, executarea silită a fost pornită de executorul judecătoresc în

conformitate cu dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ., astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 459/2006, așadar fără ca executarea silită să fi

fost încuviințată de instanță.

Având în vedere data

sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită (dosarul

Judecătoriei Târgu Jiu), precum și data pronunțării Deciziei nr. 458 din 31

martie 2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că această decizie

nu putea influența executarea silită pornită anterior în temeiul unui act

normativ a cărui constituționalitate nu fusese contestată.

Ca urmare, competența

de soluționare a contestației la executare trebuia determinată potrivit

normei-cadru, respectiv dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța de executare fiind nu cea care a încuviințat executarea silită, cum

susține în mod netemeinic Judecătoria Sectorului 1 București, ci cea în a cărei

rază teritorială are loc executarea silită.

Cum în speță

executarea are loc la sediul din București al debitoarei situat în sectorul I,

instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte

urmând să stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea acestei

instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL