ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 27 noiembrie 2009 contestatoarea SC P. SA a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul B.M. și cu terțul poprit R.B. SA, solicitând instanței anularea procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului de executare al B.E.J. T.N. și T. și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare efectuate, adresa de înființare a popririi, procesul-verbal de cheltuieli și raportul de expertiză, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, restabilirea situației anterioare executării, prin restituirea sumelor executate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 14949 din 20 iulie 2010, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Craiova. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea SC O.P. SA, iar prin Decizia civilă nr. 2701 R din 11 octombrie 2011 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins recursul formulat de recurenta contestatoare SC O.P. SA, ca nefondat. Pe rolul Judecătoriei Craiova, cauza a fost înregistrată la data de 9 martie 2012, iar prin Sentința civilă nr. 8433 din 1 iunie 2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente: În procedura contestației la executare, stabilirea competenței se face potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazul contestației la executare propriu-zise, competența aparține instanței de executare, iar instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea.

În speță, instanța competentă este Judecătoria Craiova, având în vedere că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Craiova, prin Încheierea nr. 1041 din 30 septembrie 2009, iar adresa de înființare a popririi a fost comunicată Agenției Craiova a R.B. SA. Prin cererea de executare reiese că, intimatul a solicitat poprirea conturilor contestatoarei deschise la Agenția N.T. Craiova a R.B. S.A. Judecătoria Craiova era instanța de executare la momentul încuviințării silite, potrivit art. 373 1 C. proc. civ., întrucât în cererea de executare se menționează expres faptul că, executarea urmează să se efectueze prin poprirea conturilor debitorului deținute la R.B. SA Agenția N.T.

Craiova, chiar dacă, ulterior încuviințării, executarea s-ar extinde și în afara competenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, aceasta ar rămâne instanța de executare, având în vedere caracterul unitar al executării silite, precum și faptul că dosarul de executare s-a constituit la această instanță. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA