ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București la data de 27 noiembrie 2009 contestatoarea

SC P. SA a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul

B.M. și cu terțul poprit R.B. SA, solicitând instanței anularea procedurii de

executare silită ce face obiectul dosarului de executare al B.E.J. T.N. și T.

și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare efectuate, adresa de

înființare a popririi, procesul-verbal de cheltuieli și raportul de expertiză,

precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei

contestații, restabilirea situației anterioare executării, prin restituirea

sumelor executate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 14949 din 20 iulie 2010, Judecătoria sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Craiova.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs contestatoarea SC O.P. SA, iar prin Decizia civilă

nr. 2701 R din 11 octombrie 2011 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

respins recursul formulat de recurenta contestatoare SC O.P. SA, ca nefondat.

Pe rolul Judecătoriei

Craiova, cauza a fost înregistrată la data de 9 martie 2012, iar prin Sentința

civilă nr. 8433 din 1 iunie 2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale,

fiind declinată competența de soluționare a contestației la executare în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Înalta Curte

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.

20 alin. (2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

În procedura

contestației la executare, stabilirea competenței se face potrivit

dispozițiilor art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

care prevăd că în cazul contestației la executare propriu-zise, competența

aparține instanței de executare, iar instanța de executare este cea în

circumscripția căreia se face executarea.

În speță, instanța

competentă este Judecătoria Craiova, având în vedere că executarea silită a

fost încuviințată de Judecătoria Craiova, prin Încheierea nr. 1041 din 30

septembrie 2009, iar adresa de înființare a popririi a fost comunicată Agenției

Craiova a R.B. SA.

Prin cererea de

executare reiese că, intimatul a solicitat poprirea conturilor contestatoarei

deschise la Agenția N.T. Craiova a R.B. S.A.

Judecătoria Craiova

era instanța de executare la momentul încuviințării silite, potrivit art. 373

1

C. proc. civ., întrucât în cererea de executare se menționează expres faptul

că, executarea urmează să se efectueze prin poprirea conturilor debitorului

deținute la R.B. SA Agenția N.T. Craiova, chiar dacă, ulterior încuviințării,

executarea s-ar extinde și în afara competenței teritoriale a Judecătoriei

Craiova, aceasta ar rămâne instanța de executare, având în vedere caracterul

unitar al executării silite, precum și faptul că dosarul de executare s-a

constituit la această instanță.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2012.

Procesat de GGC - AA