ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5169/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: SC P. SA, a formulat - sub nr. 4433/318/2009 -contestație la executare prin care a solicitat instanței (în contradictoriu cu M.E., B.E., M.V., N.C., F.C., B.L., N.C.A. și B.E.J. B.F.) să dispună anularea executării silite începută în dosarele de executare nr. 2862 – 2868/E/2009 și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare. Contestatoarea a mai solicitat totodată, în acord cu prevederile art. 403 C. proc. civ., să se dispună și suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației.

Investită în primă instanță, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 5101 din 7 iulie 2009, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând în esență că executarea se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului care are sediul în București, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 373 alin. (1), instanța de executare fiind cea de la domiciliul debitorului urmărit și executat.

La rândul său, Judecătoria sectorului 1 București, s-a declarat necompetentă teritorial să soluționeze cauza de față, prin sentința nr. 14238 din 25 noiembrie 2009, declinându-și competența, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competență între două instanțe care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, cauza a fost înaintată, conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competență. Se constată că cea de a doua instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, este competentă să soluționeze contestația la executare de față, în considerarea argumentelor ce succed.

Este în afara oricărui echivoc că, din felul cum este structurat Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, legiuitorul a înțeles să instituie reguli speciale pentru ultima fază a procesului civil, stabilind chiar din cuprinsul Capitolului I al Cărții a V-a – art. 373 alin. (2) – că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. Corelativ, art. 400 alin. (1) din același cod, dispune că contestația se introduce la instanța de executare, nefăcându-se nici un fel de distincție după natura titlului executoriu sau – cu atât mai puțin – după criteriul sediului executorului judecătoresc care instrumentează procedura execuțională.

În speță, intimatul creditor a optat inițial pentru modalitatea execuțională a popririi conturilor bancare ale debitoarei contestatoare, prin înființarea popririi în mâinile terțului poprit R. Bank Grup din București, sector 2 din contul debitorului SC P. SA, cu sediul în București, sector 1, pentru acoperirea sumei de 17.310,54 lei, reprezentând debitul constatat prin sentința nr. 934 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Gorj, secția litigii de muncă (dosar nr. 8079/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu). Ca atare, executarea a fost declanșată în modalitatea înființării popririi (la 16 martie 2009) abia ulterior solicitându-se și executarea silită imobiliară (același dosar). În consecință, în acord și cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., executarea silită se efectuează în cauză, pe raza Municipiului București, acolo unde se află atât sediul terțului poprit - Raiffeisen Bank – căruia i s-a solicitat indisponibilizarea conturilor debitoarei, cât și sediul SC P. SA, contestatoarea-debitoare. Așa fiind, competența soluționării cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.