ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5169/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

SC P. SA, a formulat - sub nr. 4433/318/2009

-contestație la executare prin care a solicitat instanței (în

contradictoriu cu M.E., B.E., M.V., N.C., F.C., B.L., N.C.A. și B.E.J. B.F.)

să dispună anularea executării silite începută în dosarele

de executare nr. 2862 – 2868/E/2009 și întoarcerea executării, prin

restabilirea situației anterioare.

Contestatoarea a mai solicitat

totodată, în acord cu prevederile art. 403 C. proc. civ., să se

dispună și suspendarea executării silite, până la

soluționarea contestației.

Investită în primă

instanță, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr.

5101 din 7 iulie 2009, a admis excepția necompetenței sale

teritoriale și a declinat competența de soluționare a

contestației la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București, reținând în esență că executarea se

realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului care are

sediul în București, situație în care devin aplicabile

dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 373 alin.

(1), instanța de executare fiind cea de la domiciliul debitorului

urmărit și executat.

La rândul său, Judecătoria

sectorului 1 București, s-a declarat necompetentă teritorial să

soluționeze cauza de față, prin sentința nr. 14238 din 25

noiembrie 2009, declinându-și competența, în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, astfel că ivindu-se conflictul negativ de

competență între două instanțe care nu se găsesc în

circumscripția aceleiași curți de apel, cauza a fost înaintată,

conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curți

de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța

competență.

Se constată că cea de a

doua instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sectorului 1

București, este competentă să soluționeze contestația

la executare de față, în considerarea argumentelor ce succed.

Este în afara oricărui echivoc

că, din felul cum este structurat Codul de procedură civilă, în

redactarea actuală, legiuitorul a înțeles să instituie reguli

speciale pentru ultima fază a procesului civil, stabilind chiar din

cuprinsul Capitolului I al Cărții a V-a – art. 373 alin. (2) –

că instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea.

Corelativ, art. 400 alin. (1) din

același cod, dispune că contestația se introduce la

instanța de executare, nefăcându-se nici un fel de distincție

după natura titlului executoriu sau – cu atât mai puțin – după

criteriul sediului executorului judecătoresc care instrumentează

procedura execuțională.

În speță, intimatul

creditor a optat inițial pentru modalitatea execuțională a

popririi conturilor bancare ale debitoarei contestatoare, prin înființarea

popririi în mâinile terțului poprit R. Bank Grup din București,

sector 2 din contul debitorului SC P. SA, cu sediul în București, sector

1, pentru acoperirea sumei de 17.310,54 lei, reprezentând debitul constatat

prin sentința nr. 934 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Gorj, secția

litigii de muncă (dosar nr. 8079/318/2009 al Judecătoriei Târgu Jiu).

Ca atare, executarea a fost

declanșată în modalitatea înființării popririi (la 16

martie 2009) abia ulterior solicitându-se și executarea silită

imobiliară (același dosar).

În consecință, în acord

și cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., executarea

silită se efectuează în cauză, pe raza Municipiului

București, acolo unde se află atât sediul terțului poprit -

Raiffeisen Bank – căruia i s-a solicitat indisponibilizarea conturilor

debitoarei, cât și sediul SC P. SA, contestatoarea-debitoare.

Așa fiind, competența

soluționării cauzei va fi stabilită în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1, București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.