ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6609/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La 25 noiembrie 2009, Biroul Executorului

judecătoresc B.F. a solicitat instanței, încuviințarea executării silite a

titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3141 din 16 octombrie

2009 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la

cererea creditorului D.C., pe considerentul că debitorul SC P. SA București

refuză să execute de bunăvoie obligația ce-i incumbă iar creanța împotriva

acestuia este certă, lichidă și exigibilă.

Investită în primă

instanță, Judecătoria Târgu Jiu, prin încheierea nr. 2304 din 3 decembrie 2009

a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector

1 București, reținând că sediul debitorului urmărit este în București, sector

1, element ce rezultă din titlul executoriu a cărui încuviințare se solicită.

Or, se mai arată,

instanța de executare, respectiv instanța în a cărei rază teritorială urmează a

se face executarea, este instanța de la sediul debitorului urmărit, respectiv

Judecătoria Sectorului 1 București.

La rândul său,

Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 7128 din 13

aprilie 2010 s-a declarat necompetentă material să soluționeze cauza de față

astfel că, ivindu-se conflictul negativ de competență dintre două judecătorii

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, cauza a fost

înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că

Judecătoria Târgu-Jiu este instanța competentă în soluționarea cauzei de față,

având în vedere argumentele ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile judecătorești și

celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din

circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în

cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția

judecătoriei în care se află acestea.

Corelativ, alin. (2)

al textului dispune că instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, din actele

cauzei, rezultă că în cererea formulată de executorul judecătoresc, conform art.

373

1

teza II C. proc. civ., s-au indicat ca forme ale executării

silite, cea mobiliară și imobiliară, precizându-se totodată că debitorul SC P.

SA București are puncte de lucru și bunuri urmăribile, pe raza Municipiului

Târgu-Jiu (indicându-se exemplificativ stații PECO, carburanți etc.) tocmai în

a se justifica sesizarea Judecătoriei Târgu-Jiu, căreia i s-a atribuit

competența în primă instanță.

Ca atare în mod

corect a reținut cea de a II-a instanță sesizată că împrejurarea situării

domiciliului debitorului pe raza Judecătoriei Sectorului 1 București, nu este

de natură a schimba competența de soluționare a cererii formulată de către B.E.J.

B.F., în considerarea caracterului special, dat de locul situării bunurilor, al

urmăririi mobiliare și respectiv imobiliare.

Tot astfel, faptul

menționării chiar și cu titlu exemplificativ al bunurilor supuse executării

silite ca existând în patrimoniul debitoarei, este suficient pentru ca instanța

să procedeze la cercetarea cererii, stricta determinare a acestor bunuri

aparținând unei etape următoare.

În considerarea celor

ce preced, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării

silite va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cererii formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu SC

P. SA în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.