ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2536/2010

Camera de consiliu

Asupra conflictului de competență:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 4433/318/2009,

contestatoarea SC P. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimații M.E., B.E.,

M.V., N.C., F.C., B.L. și N.C.A., să se dispună anularea executării silite

începută în dosarele de executare nr. 2862-2868/E/2009, ca fiind nelegală, și întoarcerea

executării silite, prin restabilirea situației anterioare. A mai solicitat, în

temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite în

dosarele respective, până la soluționarea contestației la executare.

Prin încheierea din 23 iunie 2009, s-a

dispus disjungerea contestației la executare formulată de petentă, în

contradictoriu cu M.E., de contestația formulată împotriva celorlalți intimați,

formându-se dosar separat pentru fiecare dosar de executare dintre cele

enumerate în cerere.

Prin sentința civilă nr. 5098 din 7

iulie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin cererea formulată de creditoarea M.E., la data

de 5 martie 2009, aceasta a solicitat punerea în executare silită a titlului

executoriu sentința nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul

Gorj, secția litigii de muncă, creditoarea optând pentru executarea creanței

prin poprire asupra contului deschis de debitorul P. la R.B. În dosarul de

executare s-a efectuat un raport de expertiză contabilă pentru determinarea

cuantumului creanței. Executorul a procedat la emiterea adresei de înființare

poprire creanță nr. 12051 din 16 martie 2009, în mâinile terțului poprit R.B.

București, asupra contului debitoarei SC P. SA București.

Se constată, așadar, că executarea

se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului cu sediul în

București.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul

judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau

sediul terțului poprit.

Conform art. 373 alin. (1) din

același cod, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se

execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care

urmează să se efectueze executarea, iar, potrivit alin. (2), instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în

afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere dispozițiile legale

amintite anterior și observând dosarul de executare, se constată că instanța în

circumscripția căreia se face executarea este Judecătoria sector 1 București,

instanța de la domiciliul debitorului urmărit și executat, aceasta fiind

instanța de executare.

În raport de dispozițiile art. 400 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația la executare se introduce la

instanța de executare, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că, în prezenta cauză,

competența de soluționare a cererii dedusă judecății revine Judecătoriei sector

1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 1 București sub nr. 23663/299/2009.

Prin sentința civilă nr. 10652 din 5

octombrie 2009, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență

teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a contestației

la executare formulată de SC P. SA în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

La pronunțarea acestei sentințe,

instanța a avut în vedere că, în conformitate cu art. 371

1

C. proc.

civ., executorul judecătoresc a procedat la executarea silită directă și

indirectă, în mod simultan, sens în care a emis atât dispoziția de înființare a

popririi asupra contului debitoarei-contestatoare, cât și la întocmirea

formalităților premergătoare vânzării la licitație publică a imobilului

proprietatea acesteia, situat în Târgu Jiu.

Totodată, în temeiul art. 387 și

art. 496 din același cod, a întocmit somația imobiliară nr. 14094/2009,

procesul-verbal de situație a imobilului din 25 martie 2009, actul de

adjudecare, procesul-verbal de distribuire a sumei, acte menționate și în

conținutul procesului-verbal încheiat la 16 martie 2009.

De altfel, executarea silită a fost

finalizată prin ridicarea recipisei C.E.C., de către intimata creditoare, așa

cum rezultă din procesul-verbal din 06 mai 2009.

În raport de cele expuse, instanța

de executare este determinată ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se

face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor aceluiași

text de lege, teza I, executarea hotărârilor judecătorești se efectuează, în

cazul urmăririi bunurilor, de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei

în care acestea se află.

Or, în speță, imobilul urmărit este situat

în Târgu Jiu, aflându-se în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta

constituind instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la

executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că debitoarea

contestatoare, precum și terțul poprit central au sediul în București, sectorul

1, iar executorul judecătoresc a emis și dispoziția de înființare a popririi,

nu este de natură a determina o altă competență teritorială, în considerarea

art. 453 C. proc. civ.

Mai mult, art. 373 alin. (1) teza a II-a

din Cod prevede că „dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai

multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care

funcționează pe lângă acestea", iar dispozițiile art. 373

4

alin.

(1) stabilesc competența executorului judecătoresc în cazul în care se

efectuează mai multe executări silite, ce ar opera în cauză în condițiile în

care s-ar formula o nouă cerere de executare prin poprire, în raport de sediul

contestatoarei sau al terțului poprit central, situație în care, executarea

s-ar efectua de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi

executarea, în cauză B.E.J. B.F. din Târgu Jiu.

Întrucât Judecătoria sectorului 1

București s-a declarat necompetentă în soluționarea cauzei, aceasta a constatat

existența conflictului negativ de competență între cele două judecătorii,

sesizând Înalta Curte pentru pronunțarea regulatorului de competență, în

condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

În soluționarea conflictului negativ

de competență și în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria sectorului 1

București, în favoarea căreia va stabili competența de soluționare, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la B.E.J. Bîrsășteanu Florian, intimata creditoare din prezentul dosar, M.E., a solicitat

executarea silită a sentinței civile nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

înființarea popririi pe conturile debitoarei SC P. SA, cu sediul în București,

Calea sector 1, în condițiile art. 453 C. proc. civ.

Conform art. 400 alin. (1) din

același cod, contestația la executare propriu-zisă, astfel cum este și cea

formulată în litigiul de față, se introduce la instanța de executare, definită

în dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Textul de lege sus-menționat prevede

că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În materie de poprire, aceasta se

înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la

domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului

poprit.

Cum sediul debitoarei SC P. SA este,

după cum s-a arătat, în București, sectorul 1, instanța de executare prin

poprire este Judecătoria sectorului 1 București, această instanță fiind

competentă să soluționeze, în consecință, și contestația la executare formulată

de debitoare, în condițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, creditoarea M.E. a

solicitat executarea silită a titlului său doar prin intermediul popririi, nu

și printr-o altă formă de executare, astfel încât instanța de executare nu

poate fi determinată decât prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C.

proc. civ.

Faptul că executorul judecătoresc a

procedat la executarea silită a aceluiași titlu, în mod simultan, prin mai

multe forme de executare, dar pentru creditori diferiți, nu schimbă competența

de soluționare a contestației la executare formulată în contradictoriu cu

intimata creditoare din dosarul de față.

Într-adevăr, în scopul executării sentinței

civile nr. 934 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, B.E.J. B.F. a procedat la înființarea

popririi, la cererea intimatei creditoare din prezentul dosar, precum și la urmărirea

silită a imobilului proprietatea contestatoarei, situat în Târgu Jiu, județul

Gorj, la cererea altor creditori din procesul finalizat prin hotărârea

menționată.

Înscrisurile depuse la dosar privind

executarea imobilului indicat mai sus nu o privesc pe creditoarea M.E., astfel

încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ.,

privind competența urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din

circumscripția judecătoriei în care se află acestea.

Astfel, somația imobiliară nr. 14094/2009

și procesul verbal de situație a imobilului din 25 martie 2009 nu se referă la

intimata M.E., ci la alți creditori, iar din procesul verbal întocmit pentru

stabilirea cheltuielilor efectuate cu executarea creanței acestei intimate

rezultă că executarea solicitată de creditoarea respectivă s-a realizat în

forma popririi, nu și prin vânzare silită imobiliară, în dreptul rubricilor de

cheltuieli aferente unei asemenea forme de executare nefiind trecută nicio sumă

de bani.

Toate documentele de la dosar

probează executarea prin poprire a creanței intimatei M.E., recipisa C.E.C. nr.

436463/1, în valoare de 13.092,54 lei, a cărei ridicare, de către creditoare, a

fost consemnată în procesul verbal din 6 mai 2009, fiind emisă în urma

consemnării acestei sume, de terțul poprit R.B., în baza adresei de înființare

a popririi creanței nr. 12051 din 16 martie 2009, emisă de B.E.J. B.F.

De asemenea, nu sunt relevante nici

dispozițiile art. 373

4

alin. (1) deoarece nu se efectuează mai multe

executări silite asupra aceluiași bun, care să o implice și pe creditoarea din

prezentul dosar, ci mai multe executări în baza aceluiași titlu executoriu, dar

pentru creanțe ale unor creditori diferiți și asupra unor bunuri diferite.

În consecință, competența, în primă

instanță, în soluționarea contestației la executare îndreptată de SC P. SA

împotriva intimatei M.E., aparține, alternativ, instanței de la sediul

debitoarei sau instanței de la sediul terțului poprit, conform art. 400 alin.

(1) cu referire la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în litigiul de față,

Judecătoriei sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul

debitoarei contestatoare. Aceasta indiferent că, în speță, înființarea popririi

s-a dispus de executorul judecătoresc din Târgu Jiu, unde se află un punct de

lucru al contestatoarei, acesta neputându-se confunda cu sediul societății

debitoare și, în consecință, neputând determina competența de soluționare a

contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru toate aceste considerente, în

baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a contestației la executare formulată de SC P. SA în

contradictoriu cu intimata M.E., în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației

la executare formulată de SC P. SA în contradictoriu cu intimata M.E., în

favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2010.