ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2536/2010

Camera de consiliu Asupra conflictului de competență: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. 4433/318/2009, contestatoarea SC P. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimații M.E., B.E., M.V., N.C., F.C., B.L. și N.C.A., să se dispună anularea executării silite începută în dosarele de executare nr. 2862-2868/E/2009, ca fiind nelegală, și întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare. A mai solicitat, în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite în dosarele respective, până la soluționarea contestației la executare. Prin încheierea din 23 iunie 2009, s-a dispus disjungerea contestației la executare formulată de petentă, în contradictoriu cu M.E., de contestația formulată împotriva celorlalți intimați, formându-se dosar separat pentru fiecare dosar de executare dintre cele enumerate în cerere.

Prin sentința civilă nr. 5098 din 7 iulie 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată de creditoarea M.E., la data de 5 martie 2009, aceasta a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu sentința nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția litigii de muncă, creditoarea optând pentru executarea creanței prin poprire asupra contului deschis de debitorul P. la R.B. În dosarul de executare s-a efectuat un raport de expertiză contabilă pentru determinarea cuantumului creanței.

Executorul a procedat la emiterea adresei de înființare poprire creanță nr. 12051 din 16 martie 2009, în mâinile terțului poprit R.B. București, asupra contului debitoarei SC P. SA București. Se constată, așadar, că executarea se realizează prin poprire, urmărindu-se conturile debitorului cu sediul în București. Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Conform art. 373 alin. (1) din același cod, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar, potrivit alin. (2), instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere dispozițiile legale amintite anterior și observând dosarul de executare, se constată că instanța în circumscripția căreia se face executarea este Judecătoria sector 1 București, instanța de la domiciliul debitorului urmărit și executat, aceasta fiind instanța de executare. În raport de dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că, în prezenta cauză, competența de soluționare a cererii dedusă judecății revine Judecătoriei sector 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București sub nr. 23663/299/2009. Prin sentința civilă nr. 10652 din 5 octombrie 2009, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de SC P. SA în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere că, în conformitate cu art. 371 1 C. proc. civ., executorul judecătoresc a procedat la executarea silită directă și indirectă, în mod simultan, sens în care a emis atât dispoziția de înființare a popririi asupra contului debitoarei-contestatoare, cât și la întocmirea formalităților premergătoare vânzării la licitație publică a imobilului proprietatea acesteia, situat în Târgu Jiu.

Totodată, în temeiul art. 387 și art. 496 din același cod, a întocmit somația imobiliară nr. 14094/2009, procesul-verbal de situație a imobilului din 25 martie 2009, actul de adjudecare, procesul-verbal de distribuire a sumei, acte menționate și în conținutul procesului-verbal încheiat la 16 martie 2009. De altfel, executarea silită a fost finalizată prin ridicarea recipisei C.E.C., de către intimata creditoare, așa cum rezultă din procesul-verbal din 06 mai 2009. În raport de cele expuse, instanța de executare este determinată ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor aceluiași text de lege, teza I, executarea hotărârilor judecătorești se efectuează, în cazul urmăririi bunurilor, de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care acestea se află.

Or, în speță, imobilul urmărit este situat în Târgu Jiu, aflându-se în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, aceasta constituind instanța de executare, competentă să soluționeze contestația la executare potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Împrejurarea că debitoarea contestatoare, precum și terțul poprit central au sediul în București, sectorul 1, iar executorul judecătoresc a emis și dispoziția de înființare a popririi, nu este de natură a determina o altă competență teritorială, în considerarea art. 453 C. proc. civ.

Mai mult, art. 373 alin. (1) teza a II-a din Cod prevede că „dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea", iar dispozițiile art. 373 4 alin. (1) stabilesc competența executorului judecătoresc în cazul în care se efectuează mai multe executări silite, ce ar opera în cauză în condițiile în care s-ar formula o nouă cerere de executare prin poprire, în raport de sediul contestatoarei sau al terțului poprit central, situație în care, executarea s-ar efectua de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, în cauză B.E.J. B.F. din Târgu Jiu.

Întrucât Judecătoria sectorului 1 București s-a declarat necompetentă în soluționarea cauzei, aceasta a constatat existența conflictului negativ de competență între cele două judecătorii, sesizând Înalta Curte pentru pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ. În soluționarea conflictului negativ de competență și în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria sectorului 1 București, în favoarea căreia va stabili competența de soluționare, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la B.E.J.

Bîrsășteanu Florian, intimata creditoare din prezentul dosar, M.E., a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 934 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin înființarea popririi pe conturile debitoarei SC P. SA, cu sediul în București, Calea sector 1, în condițiile art. 453 C. proc. civ. Conform art. 400 alin. (1) din același cod, contestația la executare propriu-zisă, astfel cum este și cea formulată în litigiul de față, se introduce la instanța de executare, definită în dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Textul de lege sus-menționat prevede că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În materie de poprire, aceasta se înființează, la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Cum sediul debitoarei SC P. SA este, după cum s-a arătat, în București, sectorul 1, instanța de executare prin poprire este Judecătoria sectorului 1 București, această instanță fiind competentă să soluționeze, în consecință, și contestația la executare formulată de debitoare, în condițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. În speță, creditoarea M.E. a solicitat executarea silită a titlului său doar prin intermediul popririi, nu și printr-o altă formă de executare, astfel încât instanța de executare nu poate fi determinată decât prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc.

civ. Faptul că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a aceluiași titlu, în mod simultan, prin mai multe forme de executare, dar pentru creditori diferiți, nu schimbă competența de soluționare a contestației la executare formulată în contradictoriu cu intimata creditoare din dosarul de față. Într-adevăr, în scopul executării sentinței civile nr. 934 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, B.E.J. B.F. a procedat la înființarea popririi, la cererea intimatei creditoare din prezentul dosar, precum și la urmărirea silită a imobilului proprietatea contestatoarei, situat în Târgu Jiu, județul Gorj, la cererea altor creditori din procesul finalizat prin hotărârea menționată.

Înscrisurile depuse la dosar privind executarea imobilului indicat mai sus nu o privesc pe creditoarea M.E., astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ., privind competența urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Astfel, somația imobiliară nr. 14094/2009 și procesul verbal de situație a imobilului din 25 martie 2009 nu se referă la intimata M.E., ci la alți creditori, iar din procesul verbal întocmit pentru stabilirea cheltuielilor efectuate cu executarea creanței acestei intimate rezultă că executarea solicitată de creditoarea respectivă s-a realizat în forma popririi, nu și prin vânzare silită imobiliară, în dreptul rubricilor de cheltuieli aferente unei asemenea forme de executare nefiind trecută nicio sumă de bani.

Toate documentele de la dosar probează executarea prin poprire a creanței intimatei M.E., recipisa C.E.C. nr. 436463/1, în valoare de 13.092,54 lei, a cărei ridicare, de către creditoare, a fost consemnată în procesul verbal din 6 mai 2009, fiind emisă în urma consemnării acestei sume, de terțul poprit R.B., în baza adresei de înființare a popririi creanței nr. 12051 din 16 martie 2009, emisă de B.E.J. B.F. De asemenea, nu sunt relevante nici dispozițiile art. 373 4 alin. (1) deoarece nu se efectuează mai multe executări silite asupra aceluiași bun, care să o implice și pe creditoarea din prezentul dosar, ci mai multe executări în baza aceluiași titlu executoriu, dar pentru creanțe ale unor creditori diferiți și asupra unor bunuri diferite.

În consecință, competența, în primă instanță, în soluționarea contestației la executare îndreptată de SC P. SA împotriva intimatei M.E., aparține, alternativ, instanței de la sediul debitoarei sau instanței de la sediul terțului poprit, conform art. 400 alin. (1) cu referire la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în litigiul de față, Judecătoriei sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul debitoarei contestatoare. Aceasta indiferent că, în speță, înființarea popririi s-a dispus de executorul judecătoresc din Târgu Jiu, unde se află un punct de lucru al contestatoarei, acesta neputându-se confunda cu sediul societății debitoare și, în consecință, neputând determina competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulată de SC P. SA în contradictoriu cu intimata M.E., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulată de SC P. SA în contradictoriu cu intimata M.E., în favoarea Judecătoriei sector 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2010.