ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3792/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

De asemenea, a obligat recurenta-reclamantă A. SRL la plata sumei de 3.875 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata B. SRL, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, revizuenta A. SRL, în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. SRL, a solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptate împotriva Deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., expunând, în esență, criticile arătate în continuare.

A susținut revizuenta A. SRL că, în cuprinsul Deciziei nr. 3111/2016 a Î C. civ., pronunțate în cauză, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 182/2014 a Curții de Apel Iași, s-a concluzionat că "nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la constatarea instanței de fond că cele două trasee în discuție nu sunt identice, între ele existând o diferență de parcurs, în sensul de traseul 2335 are mai multe stații decât traseul 2337".

Într-o scurtă incursiune a elementelor caracteristice noțiunii de "traseu", a conchis revizuenta că singura definiție acceptată în cauză este cea conferită de legiuitor, regăsită în prevederile art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011.

Pornind de la această definiție, a susținut revizuenta A. SRL că instanța de recurs a pronunțat o soluție greșită, luând în considerare graficele de circulație cu un număr de 146 km pentru traseul 2337 față de 130/136 km efectuați pe traseul 2335, iar înscrisul nou, ce a fost emis de către Autoritatea Rutieră Română la data de 28.06.2018, pe care și-a fundamentat Societatea A. SRL formularea prezentei cereri de revizuire, atestă numărul de 134 kilometri pentru traseul 2337, fiind, astfel, probată existența unei identități între cele două trasee în discuție.

În referire la acest înscris, prin raportare la prevederile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., a arătat revizuenta A. SRL că el reprezintă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfățișat cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond și la instanța de recurs dintr-o împrejurare ce este mai presus de voința părților.

În consecință, a solicitat revizuenta A. SRL să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată pe rolul instanței competente și, în rejudecarea recursului, să se admită cererea sa de chemare în judecată astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe.

În drept, au fost indicate prevederile art. 509 pct. 5 și cele ale art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

3.1. Prin întâmpinare, intimata B. a solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv se solicită revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, iar înscrisul nu poate fi încadrat în textul legii, fiind un înscris ulterior, emis în anul 2018, care nu exista la momentul judecății (2013) și, de asemenea, nu este determinant. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

3.2. Prin întâmpinare, intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, susținând, în esență, că nu s-a dovedit în speță existența unor înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

3.3. Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Rutieră Română a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă și în subsidiar, ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv se solicită revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivului invocat de revizuentă, respectiv a dispozițiilor art. 509 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509 - 513 C. proc. civ.

În prezentul dosar, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 3111/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Societatea A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 182/21.10.2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială ce au fost conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În cauză, însă, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, ci doar a fost confirmată hotărârea pronunțată în etapa judecății în fond, aspect care nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de Societatea A. SRL în cauza de față, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Și din perspectiva motivului de revizuire invocat de titularul revizuirii, cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se rețin aceleași considerente de inadmisibilitate, având în vedere că, înțelegând a se folosi de un înscris nou, Societatea A. SRL nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de temeiul de drept indicat pentru ca respectivul înscris să poată fi avut în vedere sub aspect probator.

Aceasta deoarece, în mod definitoriu, este imperios necesar să se constate o existență contemporană a înscrisului indicat de parte cu momentul judecății cauzei în care s-a pronunțat hotărârea definitivă ce face obiectul revizuirii, neputând fi cerută revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri emise după pronunțarea acesteia.

Așadar, nu poate fi vorba despre descoperirea unui înscris nou în cauză, ci despre emiterea unui înscris nou după darea hotărârii ce formează obiectul prezentei revizuiri, ceea ce excede condiției de admisibilitate prevăzute prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nici din perspectiva cerinței de a se dovedi reținerea acelui înscris de către partea potrivnică sau imposibilitatea înfățișării lui dintr-o împrejurare mai presus de voința părților nu se constată a fi îndeplinite ipotezele avute în vedere de legiuitor, singurul motiv pentru care respectivul înscris nu a putut fi folosit în scop probator în dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată fiind acela că nu exista la momentul pronunțării hotărârii supuse revizuirii, fiind emis mult timp după epuizarea demersului judiciar din Dosarul nr. x/2013 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate instituite prin dispozițiile imperative ale art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a fi pronunțată, în consecință, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată în dosarul de față.

În raport de prevederile art. 513 C. proc. civ. și cu aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Societății A. SRL îndreptată împotriva Deciziei nr. 3111/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. SRL împotriva Deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV