ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2799 din data de 04.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3523 din 18 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.11.2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2799/04.10.2017 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție a României in Dosarul nr. x/2014, solicitând, în consecință, anularea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea recursului, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. În drept, a invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2) și art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuenta a arătat, în esență, următoarele:

Decizia civilă nr. 2799/04.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care cererea sa de recurs a fost respinsă ca inadmisibilă, este potrivnică încheierii aceleiași instanțe din data de 31.05.2017, prin care recursul său este declarat ca admisibil în principiu. Consideră că decizia a cărei revizuire o cere încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii de admitere în principiu, această situație circumscriindu-se motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din NCPC1.

Conform regulilor de judecată a recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, anterior examinării in fond a acestei căi de atac, are loc analiza admisibilității, în cadrul unei proceduri de filtrare, conform dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ. Potrivit acestei proceduri, se întocmește un raport asupra admisibilității in principiu a recursului pe baza cererii de recurs, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi. Raportul este analizat in completul de filtru și ulterior este transmis pârtilor, in vederea formulării de către aceștia a unui punct de vedere, in termen de 10 zile de la comunicare. Acesta este momentul procedural in care părțile pot invoca excepții sau pot formula alte observații cu privire la admisibilitatea recursului.

În cazul in care recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6) ale art. 493 C. proc. civ., completul va pronunța, fără citarea părților, o încheiere de admitere in principiu a recursului, și va fixa termenul de judecata pe fond a recursului, cu citarea pârtilor", conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin urmare, ulterior parcurgerii procedurii de filtrare, dacă instanța nu poate lua nicio decizie conform alin. (5) și (6) din art. 493 C. proc. civ., aceasta va stabili un termen de judecata pe fond a recursului, cu citarea pârtilor. La termenul astfel stabilit, urmează a se dezbate pe fond recursul formulat.

Încheierea de admitere in principiu a recursului, pronunțata de completul de filtru in baza art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., este o incheiere premergătoare, cu caracter interlocutoriu. Conform dispozițiilor art. 235 din C. proc. civ.:

"Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî in totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase".

Încheierea de admitere in principiu, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31.05.2017, este o încheiere premergătoare cu caracter interlocutoriu, care leagă instanța de recurs, aceasta nemaiputând reevalua vreun aspect din cuprinsul acesteia, cu ocazia judecații pe fond. In susținerea acestui aspect invocă jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia civilă nr. 1061 din 13.05.2016, pronunțata in recurs de secția I Civila a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, după ce instanța s-a pronunțat în sensul admisibilității recursului și a dat termen pentru judecata pe fond la 04.10.2017, la respectivul termen de judecata intimata a invocat excepția inadmisibilitătii cererii de recurs formulate de reclamantă, iar instanța de recurs a admis excepția invocată. Consideră, astfel, ca instanța de recurs a încălcat prevederile art. 235 C. proc. civ., revenind prin hotărârea pronunțata asupra unor masuri care au fost analizate și dispuse anterior printr-o incheiere interlocutorie.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. enumera motivele de revizuire ale unei hotărâri judecătorești. Astfel. conform pct. 8, revizuirea unei hotărâri poate fi ceruta când "exista hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". La alin. (2) al art. 509 este prevăzută excepția conform căreia pentru motivul de la punctul 8 al alin. (1), pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evoca fondul.

Revizuirea este admisibilă chiar dacă Decizia nr. 2799/04.10.2017 este o hotărâre care nu evoca fondul.

Din jurisprudenta ICCJ, și anume din decizia civilă nr. 2284/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reiese faptul ca, completul de filtru analizează, in condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nulitatea recursului pentru lipsa condițiilor sale de forma intriseci sau extrinseci, pentru lipsa motivelor de casare, dar, în egala măsură, analizează și alte neregularitati derivate din nerespectarea normelor de procedura, cum ar fi inadmisibilitatea recursului pentru inexistenta caii de atac, putând pronunța o decizie de respingere a acestuia.

Din analiza jurisprudenței instanței supreme reiese că în spețe similare, soluționarea recursului împotriva unei sentințe pronunțate in fond de Curtea de apel, secția de contencios administrativ, asupra unor cereri formulate in contradictoriu cu intimata-CNC, împotriva unor decizii ale comisiei pentru soluționarea contestațiilor in baza O.G. nr. 39/2005, Înalta Curte fie a respins astfel de recursuri ca nefondate, fie le-a admis, de la caz la caz, dar nu a respins recursul ca fiind inadmisibil, ca in prezentul dosar. In acest sens, invocă cu titlu de exemplu soluțiile date în dosarul nr. x/2010, in care părți au fost S.C. B. S.R.L. și intimata-CNC, dosarul nr. x/2011, dosarul nr. x/2009 și dosarul nr. x/2012, atașând extrase de pe portalul instanțelor de judecata precum și de pe site-ul ICCJ.

In același sens, arată că în aceeași zi in care s-a soluționat recursul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, și anume la data de 04.10.2017, același complet de judecata care a judecat recursul în prezenta cauza, a admis in principiu cererea de recurs formulata de S.C. B. S.R.L. intr-o cauza similară cu prezenta cauza. Atașează in acest sens extras de pe portalul instanțelor de judecata in dosarul nr. x/2014, precum și de pe site-ul ICCJ. Mai mult decât atât, in acest dosar, contestația și cererea S.C. B. S.R.L. se refera la același concurs la care se refera și contestația și cererea revizuentei, asa cum rezulta dintr-o referire din preambulul Hotărârii nr. 169/27.05.2014 a Consiliului de Administrație al CNC, atașată cererii de revizuire.

Pentru motivele expuse solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, și, pe cale de consecința, anularea hotărârii atacate, iar in măsura admiterii cererii de revizuire, pe fond, solicită admiterea recursului ca temeinic și legal.

3.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire invocat în cauză, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, formulând următoarele apărări:

Revizuirea se poate exercita numai cu privire la o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul cauzei, așa cum este prevăzut de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Decizia ce face obiectul revizuirii nu face parte din categoria celor la care se refera art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin aceasta s-a respins recursul ca fiind inadmisibil.

In situația in care se va respinge excepția inadmisibilității, cererea se impune a fi respinsă ca nefondată, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., se poate formula revizuire atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, pentru a fi incidență teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii, hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

În jurisprudență s-a arătat că nu este îndeplinită condiția legală a triplei identități, de părți, obiect și cauză, în situația în care prin două hotărâri nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași litigiu, dar în cicluri procesuale diferite, prima fiind o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată de instanța de recurs, iar cea de a doua o decizie de respingere a recursului, pronunțată ulterior de aceeași instanță [CA. Bacău, s. civ., dec. nr. 104/2011, în BCA nr. 1/2011 (supliment online)].

Revizuenta susține că Decizia nr. 2799/04.10.2017 este potrivnică încheierii instanței din data de 31.05.2017 din același dosar, întrucât prin încheierea instanței din data de 31.05.2017, prin care s-a dispus admiterea in principiu a recursului, instanța s-a pronunța asupra admisibilității cererii de recurs fără a constata incidența vreunei cauze de inadmisibilitate a acesteia. Or, Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în baza căruia s-a emis încheierea din data de 31.05.2017, instanța s-a pronunțat numai asupra condițiilor de admisibilitate în principiu., respectiv la îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2), îndeplinirea cerințelor privind taxa judiciară de timbru datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., și încadrarea corectă a criticilor revizuentei în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Îndeplinirea cerințelor de formă constatate de instanță prin încheierea din data de 31.05.2017 nu are legătură cu motivarea instanței din decizia civilă nr. 2799/04.10.2017, prin care recursul revizuentei a fost respins ca inadmisibil, așadar în speță nu poate fi vorba de două hotărâri potrivnice, cu atât mai puțin de încălcarea autorității de lucru judecat, iar argumentul revizuentei potrivit căruia este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. nu se susține.

Având în vedere aspectele relevate, solicită respingerea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, analizând cauza, prin prisma temeiului legal invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să fie vorba de hotărâri potrivnice;

- hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de elemente: aceleași părți, același obiect și aceeași cauză;

- hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte observă că, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de alin. (1) pct. 3, în privința judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, la care se adaugă și pct. 11, în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 866/2015, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Așa fiind, în principiu, motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil și dacă hotărârile nu evocă fondul, ci vizează modul de soluționare a unei excepții procesuale, a oricărui alt incident sau intervine prin prisma considerentelor decisive pe care se sprijină dispozitivul, respectiv a celor care rezolvă o problemă litigioasă, și care, în conformitate cu dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat.

În prealabil, trebuie precizat că revizuenta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, întrucât prin intermediul deciziei prin care instanța de recurs a respins ca inadmisibil recursul său au fost încălcate efectele încheierii de admitere în principiu al aceluiași recurs, prin care aceeași instanță a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că recursul este admisibil.

Examinând cele reținute prin considerentele încheierii din data de 31.05.2017, Înalta Curte observă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu prin prisma celor reținute prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, cum sunt îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2), îndeplinirea cerințelor privind taxa judiciară de timbru datorată conform art. 24 alin. (1) Și (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., precum și încadrarea corectă a criticilor revizuentei în raport cu motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Astfel, la punctul 2 din Raport se precizează:

"2. Verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate

2.1. Cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității.

Cererea de recurs îndeplinește cerințele deforma prevăzute de art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) și (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Recursul este declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere data comunicării sentinței atacate (13.02.2015) și data transmiterii cererii de recurs prin curier (27.02.2015).

Criticile formulate de recurenta-reclamantă se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ..".

De asemenea, Înalta Curte observă că prin decizia nr. 2799/4.10.2017 instanța de recurs a admis excepția inadmisibilității pentru motive care nu au format obiect de analiză în cursul procedurii de filtrare a recursului. Astfel, în motivarea hotărârii s-au invocat, în drept, dispozițiile art. 50 din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în coroborare cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut că admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului nu este de natură să contravină hotărârii de admitere în principiu a recursului, deoarece în procedura de filtrare au fost analizate alte aspecte, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conchizând că "soluția de admisibilitate în principiu a recursului nu împiedică analiza inadmisibilității căii de atac din perspectiva suprimării ei printr-o normă de procedură prevăzută într-o lege special".

Răspunzând la criticile revizuentei, prin care se suține că admisibilitatea recursului nu se putea analiza decât în procedura filtrului, Înalta Curte amintește că excepția inadmisibilității căii de atac, invocată în temeiul unor dispoziții care îngrădesc acest drept, este o excepție de fond, în sensul clasificării date excepțiilor prin doctrina juridică în temeiul art. 248 C. proc. civ., care se soluționează după excepțiile de procedură, așa fiind, nu se poate reține încălcarea vreunei norme de procedură dacă este soluționată în ședință publică, cu respectarea principiului contradictorialității.

În consecință, nu se poate reține în cauză existența unor hotărâri definitive contradictorii pentru care să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerința ca hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2799 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, ca nefondată. Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2018.