ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 457 din 14 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a respins recursul declarat de A., B. și C. împotriva sentinței nr. 2390 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

1.2. Revizuirea formulată de A., B., C. și motivele invocate

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 15 martie 2017, revizuenții A., B., C. au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 457 din 14 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și alin. (8) din C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (8) din C. proc. civ., revizuenții au invocat că hotărârea atacată cu revizuire este potrivnică deciziei nr. 1641 din 26 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul, s-a casat hotărârea și s-a trimis cauza spre rejudecare, această din urmă hotărâre privind o cauză identică ca obiect, părți și același act de sancționare.

S-a invocat, de asemenea, că instanța de recurs nu s-a aplecat asupra criticii din recurs referitoare la faptul că persoanele sancționate nu se fac vinovate de săvârșirea unei fapte care să atragă sancționarea pecuniară cu 50.001 RON fiecare, din moment ce, în calitate de acționari au demarat procedura la care au fost obligați prin intermediul persoanei juridice, la care dețineau acțiuni.

1.3. Apărările intimatei

Intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să o admită și să respingă cererea de revizuire ca tardiv formulată.

În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevăd că "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că în situația hotărârii a cărei revizuire se solicită, și anume decizia nr. 457/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, definitivă, termenul de o lună în interiorul căruia putea fi cerută revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., începea să curgă de la data pronunțării hotărârii, respectiv de la data de 14 februarie 2017.

Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuenți, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 15 martie 2017, cu depășirea termenului de o lună, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cum, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității, invocată de intimată, este întemeiată, însă pentru următoarele considerente:

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută ( …)", iar potrivit alin. (2), "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea, cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, motive prevăzute limitativ de art. 511 pct. 1 - 11 C. proc. civ., instanța învestită cu o astfel de cerere fiind obligată vă verifice, în prealabil analizării temeiurilor invocate, dacă cererea este admisibilă, inclusiv din perspectiva obiectului revizuirii.

Astfel, pot fi supuse revizuirii numai hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, celelalte hotărâri putând forma obiect al revizuirii numai în situația de excepție prevăzută de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

În categoria hotărârilor pronunțate asupra fondului, intră hotărârile pronunțate de prima instanță, respectiv cele prevăzute de art. 634 pct. 1 C. proc. civ. (hotărâri care nu sunt supuse apelului și nici recursului), de pct. 2 (hotărârile date în primă instanță fără drept de apel, neatacate cu recurs) și de pct. 3 (hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel).

În cauza de față nu este vorba despre o hotărâre pronunțată asupra fondului.

Cu privire la categoria hotărârilor care evocă fondul, este vorba despre hotărârile instanțelor superioare care soluționează calea de atac cu caracter devolutiv, respectiv apelul, sau situația de excepție a rejudecării în fond după casarea cu reținere, în recurs.

În calea de atac, evocarea fondului presupune modificarea situației de fapt care a fost reținută de către instanța de fond, în urma unei noi analize a probelor, astfel încât hotărârea prin care se respinge recursul, păstrându-se situația de fapt, nu este susceptibilă de revizuire.

În cauza de față, prin decizia civilă nr. 457/14.02.2017, care formează obiect al cererii de revizuire, a fost respins recursul declarat de reclamanții A., B., C., fără a se proceda la o reapreciere a probelor și a situației de fapt reținută la fond, astfel că hotărârea nu îndeplinește cerința de a evoca fondul.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, respinge această cerere ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători în termen de 30 de zile de la comunicare, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Definitivă în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2018.