Decizia nr. 2042/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2809/2016 a Tribunalului București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 ianuarie 2016, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor de bani, actualizate cu dobânda calculată până la plata efectivă, reprezentând contravaloarea totală a diurnelor în valută, alocațiilor valorice de hrană, cazare și pentru facilitarea legăturii cu familia, pentru perioada 29.11.2012-29.11.2014 și 14.09.2012-21.09.2014, ca urmare a participării reclamanților la misiuni internaționale de menținere a păcii.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2809 din 27 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Calea de atac a recursului exercitată împotriva sentinței civile nr. 2809 din 27 aprilie 2016, și procedura derulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs reclamanții A., B., C. și D., întemeindu-și recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 iunie 2016. Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2017 instanța de recurs a dispus repunerea pe rol a cauzei, rămasă în pronunțare la termenul de judecată din 19 ianuarie 2017, în vederea discutării suspendării cauzei în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., față de existența pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a cauzei nr. x/1/2016.

Încheierea de suspendare a soluționării recursului. Prin încheierea pronunțată la data de 02 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea soluționării recursului declarat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2809 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea cauzei nr. x/1/2016 aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Calea de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a soluționării recursului. Împotriva încheierii pronunțate la data de 02 martie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță. Recursul a fost fondat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond nu a insistat asupra oportunității luării măsurii de suspendare a cauzei, neindicând care ar fi similitudinea între cele două cauze. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond s-a aflat în eroare întrucât dosarul pentru soluționarea căruia s-a suspendat judecata nu are legătură cu acțiunea de față, iar soluția ce va fi pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016 nu impietează asupra soluționării prezentei cauze, dispozițiile art. 520 alin. (4) nefiind incidente cauzei. În susținere, recurenții arată, în esență, că între cele două dosare nu există o strânsă legătură și nici similitudine, obiectul și temeiul legal al Dosarului nr. x/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție privind norma de hrană prevăzută de Ordinul M.A.I. nr. 310/2009, iar obiectul prezentului dosar îl reprezintă diurna în valută, care nu include cheltuieli de hrană, drepturi de hrană și cazare și drepturi privind facilitarea legăturii cu familia și recreere, prevăzute de H.G. nr. 1086/2004.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 mai 2017, intimatul Inspectoratul General al Poliției a invocat excepția lipsei de obiect a recursului, arătând că, prin hotărârea prealabilă nr. 30 din 15 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a pronunțat în cauza nr. x/1/2016, astfel încât cauza trebuie repusă pe rol de către instanța de fond, chiar fără a fi necesară o cerere a vreunei părți. În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului în fața Înaltei Curți La termenul de judecată de astăzi, 31 mai 2017, Înalta Curte a calificat excepția lipsei de obiect invocată prin întâmpinare drept excepția lipsei de interes în susținerea recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia și asupra recursului. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale incidente, constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare de natură a face inutilă expunerea și cercetarea criticilor invocate prin cererea de recurs. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar („orice cerere”) poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Cât privește suspendarea soluționării unei cauze, dispozițiile art. 414 C. proc. civ. prevăd că recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecății cauzei, interesul recurentului fiind, evident, acela de a obține reluarea și continuarea judecății. Prin promovarea recursului se urmărește desființarea măsurii suspendării, apreciată de recurent ca fiind nelegal dispusă și oferirea posibilității procedurale de a continua demersurile judiciare stopate în mod temporar. Cu toate acestea, în măsura în care motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat, partea poate uza de dispozițiile art. 415 C. proc. civ., formulând o cerere de reluare a judecății cauzei, caz în care depunerea sau susținerea recursului împotriva măsurii suspendării nu mai este justificată de existența unui interes actual. Scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecății cauzei) este atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cererea de repunere pe rol a cauzei. În cauza de față, Curtea de Apel București a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluționarea cauzei nr. x/1/2016 aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât interesul recurenților-reclamanți în susținerea recursului va fi analizat prin raportare la stadiul soluționării acestei cauze. Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți justificau un interes legitim, născut și actual la data formulării cererii de recurs (12 aprilie 2017), având în vedere că motivul suspendării cauzei subzista la acel moment, Dosarul nr. x/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind soluționat, iar orice cerere de repunere pe rol formulată de părți nu ar fi putut fi primită. Ulterior, pe parcursul soluționării recursului declarat împotriva încheierii de suspendare, cauza nr. x/1/2016 a fost soluționată prin hotărârea prealabilă din data de 15 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, motivul suspendării prezentei cauze fiind înlăturat, astfel încât interesul reclamanților în susținerea recursului nu mai este de actualitate, cauza urmând a fi repusă pe rol de instanța de judecată, din oficiu, sau în urma cererii adresate de părțile cauzei. Susținerile orale ale recurentului-reclamant A., formulate la termenul de judecată din 31 mai 2017, prin care a justificat interesul susținerii recursului raportat la faptul că între cele două dosare nu există o legătură care să impună suspendarea, astfel încât Curtea de Apel București nu ar trebui să țină cont de soluția din Dosarul nr. x/1/2016, nu sunt de natură să schimbe opinia Înaltei Curți asupra excepției lipsei de interes. Aspectele invocate de către recurenți nu au legătură cu justificarea condiției interesului, ci privesc temeinicia măsurii suspendării și ar fi putut fi verificate de Înalta Curte numai în măsura în care ar fi subzistat interesul susținerii recursului. În consecință, Înalta Curte constată că, în acest moment procesual, cererea de recurs este vădit lipsită de interes, motiv pentru care va admite excepția (recalificată) invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul formulat de reclamanții C., B., D. și A. împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 02 martie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2016, ca lipsit de interes.