ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 februarie 2021, sub nr. x/2021, A. S.R.L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 182 din 21 octombrie 2014, pronunțată Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Rutieră Română, Agenția pentru Agenda Digitală a României și B. S.R.L., solicitând admiterea prezentei cereri, în temeiul disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 513 din același Cod, iar în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., schimbarea în tot a sentinței civile nr. 182/2014 a Curții de Apel Iași, procedând la rejudecarea și admiterea cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată și motivată.

De asemenea, a solicitat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 97 pronunțată la data de 9 iunie 2021, Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 182/21.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Rutieră Română, Autoritatea pentru Digitalizarea României (fostă Agenția pentru Agenda Digitală a României) și B. S.R.L., obligând revizuenta să plătească intimatei Autoritatea Rutieră Română suma de 720 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, revizuenta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta-revizuentă critică soluția instanței de fond sub aspectul greșitei admiteri a excepției tardivității formulării cererii de revizuire.

Arată că instanța de fond s-a raportat în mod greșit la data de 21.10.2020 ca fiind data când revizuenta a luat cunoștință de înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia recurentei-revizuente, chiar dacă exista o cerere de fotocopiere a unor înscrisuri de la dosarul cauzei, datând 21.10.2020, nu înseamnă că la acel moment avocatul revizuentei a și luat cunoștință de actele ce au stat la baza promovării cererii de revizuire. Astfel, nu rezultă din cererea de fotocopiere faptul că ar fi fost fotocopiate înscrisurile care stau la baza formulării cererii de revizuire, ci cu totul alte înscrisuri.

Mai mult decât atât, pentru identitate de rațiune, dacă instanța a respins excepția tardivității prin raportare la faptul că la termenul din data de 5.08.2020 pe dovada de comunicare de la dosarul nr. x/2020 s-a făcut o mențiune generică în sensul că reclamantei din acea cauză, respectiv A. S.R.L., i-ar fi fost comunicată la data de 5.08.2020 întâmpinare și înscrisuri, la fel ar fi trebuit să procedeze și în cazul cererii de fotocopiere, care, de asemenea, cuprinde mențiuni generice.

Prin urmare, soluția instanței de fond este pronunțată cu greșita interpretare a art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce privește momentul de la care curge termenul de revizuire prevăzut de acest text de lege, astfel că se impune admiterea recursului său.

4.1. Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată, în esență, că în mod corect a reținut instanța de fond că cererea de revizuire înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.02.2021 a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere cererea apărătorului recurentei-revizuente A. S.R.L. din 21.10.2021 de fotografiere înscrisuri din dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iași, dată la care apărătorul ales al revizuentei a luat cunoștință de înscrisurile pe care își întemeiază cererea de revizuire și de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, în mod corect a mai reținut instanța de fond că, deși administratorul A. S.R.L. a formulat la rândul său o cerere de studiere a dosarului, la data de 12.01.2021, conform înscrisului aflat la dosarul nr. x/2020, cerând cu această ocazie și eliberarea unor copii de pe înscrisurile de la dosar, nu este de natură a atrage calcularea termenului pentru formularea cererii de revizuire de la această dată.

4.2. Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci la pct. 5 al acestui articol, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Instanța de fond a soluționat în mod temeinic și legal excepția tardivității cererii de revizuire, având în vedere că de la momentul luării la cunoștință a înscrisurilor doveditoare invocate în cauză, respectiv data de 21.10.2020, și până la data formulării cererii de revizuire, 12.02.2021, a trecut un termen mai mare de o lună, fiind depășit termenul legal de declarare a căii de atac, astfel cum este acesta statuat la art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenta, prin reprezentantul său convențional avocat, a luat cunoștință despre înscrisurile doveditoare invocate la momentul studierii dosarului nr. x/2020, respectiv la data de 21.10.2020.

Pe de altă parte, astfel cum a apreciat instanța de fond, împrejurarea că administratorul societății a luat la cunoștință despre aceleași înscrisuri la o altă dată ulterioară, tot ca urmare a studierii aceluiași dosar (devenit x/2020 - prin renumerotarea dosarului x/2020), nu determină o nouă începere a curgerii termenului de revizuire și nici nu poate acoperi, astfel cum intenționează revizuenta, momentul inițial al descoperirii înscrisurilor.

În opinia sa, criticile recurentei cu privire la soluția pronunțată de prima instanță sunt nefondate, atât timp cât instanța are în vedere cererea de studiere dosar formulată de către reprezentantul convențional avocat al recurentei și nu neapărat cererea de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, astfel cum lasă să se înțeleagă A. S.R.L..

Practic, recurenta încearcă să mute atenția instanței de la existența cererii de studiu dosar la cea de fotocopiere a unor înscrisuri, creând ipoteza falsă, care nu a fost avută în vedere de către instanța de fond, și anume împrejurarea că fotocopierea unor înscrisuri ar echivala cu luarea la cunoștință a actelor care stau la baza cererii de revizuire.

Or, instanța de fond a menționat cererea de fotocopiere în mod incidental, raționamentul său având, însă, în vedere studierea dosarului de către revizuentă, prin avocat, la data de 21.10.2021 și prezumția că la acel moment acesta a luat cunoștință de înscrisurile din dosar.

4.3. Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea pentru Digitalizarea României a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Excepția nulității recursului declarat de revizuenta A. S.R.L., invocată prin întâmpinările formulate în cauză de intimatele B. S.R.L. și Autoritatea pentru Digitalizarea României, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate, încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil analizării recursului, Înalta Curte menționează că, potrivit adresei emise la 10 mai 2022, Completul nr. 8 al ÎCCJ-SCAF a înaintat la prezentul dosar, dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Iași - SCAF împreună cu dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - CAF, dosarul nr. x/2020 fiind înregistrat în recurs pe rolul instanței supreme, cu termen de judecată la 23.02.2023.

Problema care se pune în cauza de față este cea a momentului de la care a început să curgă termenul pentru formularea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., de o lună de la data descoperirii înscrisurilor ce se invocă, conform art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, trebuie avut în vedere momentul de la care înscrisurile invocate au fost sau puteau să fie descoperite și de la care partea avea posibilitatea să le solicite.

Momentul descoperirii înscrisurilor noi nu poate fi lăsat la aprecierea discreționară a părții, în sensul ca aceasta să poată decide momentul de la care curge termenul de o lună, ci descoperirea înscrisurilor privește momentul de la care partea a aflat de existența înscrisurilor, moment de la care putea depune diligențele obținerii acestora.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă susține în esență că în mod eronat instanța de fond a reținut ca dată de începere a termenului de o lună, data de 21.10.2020. Astfel, chiar dacă la această dată, apărătorul ales al A. S.R.L. a formulat o cerere de fotocopiere a unor înscrisuri de la dosarul cauzei, în condițiile în care nu rezultă din cuprinsul acestei cereri că avocatul a fotocopiat înscrisurile care stau la baza formulării cererii de revizuire, ci cu totul alte înscrisuri, în mod greșit a apreciat instanța de fond că revizuenta a luat cunoștință de înscrisurile invocate la data de 21.10.2020.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

În speță, înscrisurile invocate de revizuenta A. S.R.L. în susținerea cererii de revizuire sunt cele identificate la filele x și , în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - CAF, dosar în care recurenta-revizuentă din prezenta cauză a avut calitate de parte reclamantă, fiind asistată și reprezentată de avocat C., conform împuternicirii avocațiale seria x/2020 depusă în original la dosar, fiind vorba de același avocat care a reprezentat-o pe revizuentă și în dosarul de revizuire nr. x/2021, conform împuternicirii avocațiale seria x/2021 depusă în original la dosar.

Analizând înscrisul (aflat la dosarul nr. x/2020) din data de 21.10.2020, la care s-a raportat instanța de fond ca fiind data de la care curge termenul de o lună, Înalta Curte constată că acest înscris este un document tipizat cu antetul Tribunalului Iași, încorporând două cereri, respectiv o cerere de studiu a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Iași și o cerere de fotografiere a înscrisurilor aflate la filele x din același dosar, ambele cereri fiind formulate de apărătorul ales al reclamantei - C. și ambele aprobate prin rezoluția conducătorului de arhivă din data de 21.10.2020.

Este adevărat că înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire se regăsesc atașate la alte file din dosarul nr. x/2020 (și anume la filele x și filele x vol. II) decât cele fotografiate de către apărătorul ales al A. S.R.L., însă, de vreme ce avocatul a studiat tot dosarul la data de 21.10.2020, conform cererii de studiu a dosarului nr. x/2020 de la aceeași dată, Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentei în sensul că avocatul nu a luat cunoștință și de înscrisurile invocate în susținerea cererii de revizuire la data de 21.10.2020, doar pentru faptul că acesta și-a manifestat opțiunea de a fotocopia/fotografia alte înscrisuri decât cele invocate în susținerea motivului de revizuire.

Totodată, având în vedere și calitatea sa de avocat, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, acesta a fost în măsură să evalueze efectele pe care descoperirea acestor înscrisuri le-ar putea produce cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Astfel, Înalta Curte constată că cel mai târziu la data de 21.10.2020, recurenta-revizuentă cunoștea existența înscrisurilor invocate în susținerea cererii de revizuire, neavând relevanță că, ulterior, la data de 12.01.2021, administratorul revizuentei A. S.R.L. a formulat la rândul său o cerere de fotografiere a unor înscrisuri din dosar.

Prin urmare, reținând că cererea de revizuire a fost tardiv formulată la data de 15.02.2021 (12.02.2021 - data expedierii prin poștă), în raport de termenul legal de o lună, calculat de la data la care apărătorul ales al revizuentei a luat cunoștință de înscrisurile invocate, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de revizuentă sunt nefondate, iar prima instanță în mod just a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respins recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 97 din 9 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta A. S.R.L. la plata către intimata B. S.R.L. a sumei de 4.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.