ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1664/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial, la data de 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, și, ulterior, ca efect al disjungerii sale din cadrul acestui dosar inițial, la data de 24 mai 2021, sub numărul de dosar x/2021 pe rolul de Curții Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantă S.C. A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agentia Rutieră Română și funcționarii publici B., C., D., E. anularea actului administrativ nr. x/10 iulie 2020 și obligarea autorității în solidar cu funcționarii publici la plata despăgubirilor cauzate de actul nelegal, despăgubiri cuantificate la suma de 1 679 612 RON. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 89/2021 pronunțată la data de 24 mai 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale în privința capetelor de cerere formulate de reclamantă în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui și șeful acestei Agenții, excepție invocată din oficiu, a declinat judecarea cererilor formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu ARR Vaslui și F., în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a disjuns capetele de cerere formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu ARR București, B., C., D. și E. având ca obiect anularea adresei nr. x/2020 și cel având ca obiect pretenții în contradictoriu cu ARR și funcționarii săi și a dispus formarea unui dosar separat prin xerocopierea filelor x care va fi repartizat spre competentă soluționare aceluiași complet, cu termen la data de 28 iunie 2021 pentru când vor fi citate părțile.

Prin sentința nr. 110/2021 pronunțată la 28 iunie 2021, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, B., C., D. și E..

Împotriva sentinței nr. 89/2021 pronunțată la data de 24 mai 2021 (denumită încheierea din data de 24 mai 2021) și sentinței nr. 110/2021 pronunțată la 28 iunie 2021 în dosarul x/2021, ambele de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.

După expunerea istoricului speței, recurenta-reclamanta A. S.R.L. a arătat următoarele critici:

- În mod greșit instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale în privința capetelor de cerere formulate de reclamantă în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Deși între capetele de cerere cu care a fost învestită instanța de judecată exista o strânsă legătură, aceasta a admis excepția necompetenței materiale în ce privește acțiunea promovată în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui și a declinat cauza către Tribunalul lași, cu încălcarea prevederilor ant. 99 alin. (2) C. proc. civ.

- hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, (critică încadrată în art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.).

Recurenta-reclamantă a susținut că pârâții nu au făcut modificările corecte pe licența de traseu, în sensul că trebuia operată doar schimbarea numelui societății de pe licența emisă pentru traseul Huși-Galați, respectiv menționarea numelui societății A. S.R.L., în loc de G., licența urmând să aibe aceeași serie, nr. și valabilitate ca anterioara, pentru a se evita întreruperea vechimii pe traseu.

Contrar aspectelor reținute de către instanța de fond, refuzul ARR central de a pune în aplicare rezoluția ONRC este cât se poate de evident, fiind dat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990, OMTIC nr. 975/2020 și a Normelor metodologice din 30 noiembrie 2021 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin OMTI nr. 980/2011, la momentul emiterii actului administrativ contestat (12 august 2020).

Pârâta ARR, prin Serviciului Informatic, a restricționat sistemului informatic centralizat al ARR pentru a nu permite agențiilor teritoriale schimbarea/înlocuirea licențelor de traseu cu menținerea perioadei de valabilitate anterioară, conform prevederilor OMTIC nr. 975/2020 și a rezoluțiilor ORC, cu toate că infrastructura permite înscrierea datei de emitere, dar și a perioadei de valabilitate de la 01.05.2013 până la 30.06.2023.

Precizează că dispozițiile legale fac referire în mod clar la faptul că licențele de traseu se schimbă și nu se eliberează, fiind evident că schimbarea licenței de traseu se face cu menținerea perioadei de valabilitate așa cum s-a procedat în urma punerii în aplicare a O.G. nr. 27/2010.

Menționează că este nereală susținerea că licența de traseu nu se poate schimba, ci doar elibera, câtă vreme legiuitorul a făcut referire la doi termeni diferiți, referindu-se în mod evident la două operațiuni diferite și nu la una și aceeași operațiune, așa cum a procedat ARR în cazul său. Afirmațiile sale sunt întărite de prevederile O.G. nr. 27/2010 care sunt foarte clare în materia înlocuirii/schimbării/preschimbării, situație în care ARR a procedat la menținerea perioadei de valabilitate a licențelor de traseu.

Prin urmare, pârâta ARR face o confuzie intenționată și aduce în discuție și licența comunitară - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piața transportului rutier, deși licența comunitară și licența de traseu sunt două documente care conferă drepturi diferite.

În același sens, în mod de neînțeles instanța a reținut faptul că deblocarea sistemului informatic nu are nicio relevanță câtă vreme blocarea acestuia nu constituie o piedică în realizarea dreptului alegat, în condițiile în care acesta a fost motivul invocat de ARR Vaslui pentru care nu s-au eliberat licențele de traseu cu valabilitatea inițială.

Intimații-pârâți au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurentă nefiind prevăzută de lege.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ., presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, fiind o hotărâre prin care instanța de judecată și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În situația hotărârilor de declinare a competenței sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

Demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L., astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a actului administrativ nr. x/10 iulie 2020 și obligarea autorității în solidar cu funcționarii publici la plata despăgubirilor cauzate de actul nelegal, despăgubiri cuantificate la suma de 1 679 612 RON.

Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că adresa nr. x/2020 a cărei anulare se solicită este exclusiv un răspuns la petiția adresată de reclamantă la data de 22 iunie 2020 autorității centrale având în vedere refuzul deja exprimat al ARR Vaslui de a satisface solicitarea sa (refuz exprimat prin adresele nr. x și 2316 din 22 iunie 2020), refuz împotriva căruia reclamanta are calea acțiunii judiciare.

A mai constatat că, față de nemulțumirea esențială a reclamantei legată de conținutul pe care trebuie să îl aibă licența de traseu eliberată pe numele său ca efect al recunoașterii aportării sale în natură de către vechiul deținător, coroborat cu petitul formulat de aceasta în contradictoriu cu ARR Vaslui de obligare a acestuia la "schimbarea licenței de traseu cu valabilitate din 1 mai 2013" (dosar nr. x/2021), se reține că reclamanta nu a solicitat instanței de contencios administrativ anularea licenței de traseu deja eliberate la data de 13 august 2020. Prin urmare, nu s-a tranșat pe cale judiciară faptul că licența de traseu deja emisă ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziția autorității competente.

Corelativ cererii adresate de recurenta-reclamantă, prin care aceasta aducea la cunoștința autorității centrale refuzul ARR Vaslui de a pune în aplicare rezoluția ORC și solicita "deblocarea sistemului informatic", intimata-pârâtă a răspuns adecvat propriilor sale competențe administrative, în sensul indicării modificărilor legislative intervenite în anul 2020 și care îi sunt aplicabile societății în privința eliberării licenței de traseu ca urmare a aportării acesteia în natură la o altă societate, menționând totodată și faptul că, în privința datei de începere a valabilității acesteia se impun a fi avute în vedere și corelările necesare între conținutul licenței de traseu și conținutul licenței de transport persoane.

Totodată, față de nemulțumirea esențială a societății legată de conținutul pe care trebuie să îl aibă licența de traseu eliberată pe numele său ca efect al recunoașterii aportării sale în natură de către vechiul deținător, coroborat cu petitul formulat de aceasta în contradictoriu cu ARR Vaslui de obligare a acestuia la "schimbarea licenței de traseu cu valabilitate din 1 mai 2013" (dosar nr. x/2021), se reține că reclamanta nu a solicitat instanței de contencios administrativ anularea licenței de traseu deja eliberate la data de 13 august 2020. Prin urmare, nu s-a tranșat pe cale judiciară faptul că licența de traseu deja emisă ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziția autorității competente.

Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei-reclamante vizând faptul că prin adresa contestată i s-a refuzat nejustificat înregistrarea solicitării sale din 13 iunie 2020 întemeiate pe rezoluția ORC nr. 20296/27.09.2018 în ceea ce privește vechimea deținerii traseului, având în vedere că obiectul cererii sale adresate structurii centrale a A.R.R. căreia i s-a răspuns prin actul administrativ asimilat a cărui anulare se solicită, l-a constituit deblocarea sistemului informatic.

ÎCCJ reține că recurenta nu a criticat argumentul curții de apel conform căruia acest sistem nu constituie o piedică absolută în realizarea dreptului alegat.

În raport cu obiectul cererii administrative mai susmenționat, nu prezintă relevanță nici susținerea recurentei conform căreia schimbarea licenței de traseu se face cu menținerea valabilității, atâta timp cât sentința recurată nu se întemeiază pe teza contrară.

Totodată, recurenta nu a criticat nici argumentul potrivit căruia reclamanta nu a solicitat instanței de contencios administrativ anularea licenței de traseu seria x nr. x deja eliberate la data de 12 august 2020, în sensul că ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziția autorității competente.

Critica vizând restricționarea sistemului informatic centralizat de către ARR, nu are susținere, întrucât chiar recurenta reclamantă a precizat că alte agenții teritoriale au eliberat licențe de traseu, cu un anumit conținut.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 110/2021 pronunțate la 28 iunie 2021 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 89/2021 pronunțate la data de 24 mai 2021 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 110/2021 pronunțate la 28 iunie 2021 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 martie 2023.