ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3111/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română (ARR), Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (CNMSI), S.C. B. S.R.L., a solicitat următoarele:

- anularea parțială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudețean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privința dispozițiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 și 2337) pentru traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L.;

- obligarea pârâtei ARR să procedeze la stabilirea în cadrul Programului de transport rutier interjudețean 2013 - 2019 a unui singur cod de traseu pentru traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț-At. D. S.R.L.;

- anularea rezultatelor ședinței electronice de atribuire organizată de CNMSI la data de 28.02.2013 pentru Cursele 1, 4, 5, 6, 8 și 9 ale Traseului interjudețean Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337);

- obligarea pârâtelor ARR și CNMSI să procedeze la atribuirea exclusivă în favoarea S.C. A. S.R.L. a Curselor 1, 5 și 9 ale Traseului interjudețean Iași - At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337) și la atribuirea Curselor 4, 6 și 8 ale aceluiași traseu în favoarea S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.;

- obligarea pârâtei ARR să procedeze la emiterea în favoarea reclamantei a Licențelor de traseu aferente Curselor l, 4, 5, 6, 8 și 9 ale Traseului interjudețean Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. (Cod Traseu 2337).

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 182 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, tardivității formulării procedurii prealabile, lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive a pârâților Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională și Autoritatea Rutieră Română.

Pe fond, a respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească pârâtei S.C. B. S.R.L suma de 4.960 RON reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 5.323 RON pârâtei Autoritatea Rutieră Română.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și completată.

În motivarea căii de atac a prezentat situația de fapt și a făcut referire la caracterul nefondat al raționamentului instanței constând în faptul că traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. a figurat și în programul de tansport 2008 - 2013 sub forma a două coduri de traseu diferite, fără a fi fost contestat de către reclamantă.

Consideră că acest argument este nefondat, împrejurarea că dispozițiile nelegale privind existența a două coduri de traseu distincte pentru unul și același traseu au existat și în programul de transport anterior (2008 - 2013) nu înseamnă că reclamanta nu are dreptul sa conteste noul program de transport (2013 -2019) în privința acelorași dispoziții.

Programul de transport interjudețean 2008 - 2013 și Programul de transport interjudețen 2013 - 2019 sunt două acte administrative distincte, astfel că omisiunea reclamantei de a contesta dispozițiile nelegale cuprinse în Programul de transport 2008 -2013 nu echivalează cu decăderea din dreptul de a contesta aceleași dispoziții nelegale cuprinse într-un alt act administrativ (Programul de transport interjudețean 2013 - 2019).

Legalitatea oricărui act administrativ, inclusiv a programului de transport interjudețean, se analizează în raport cu cadrul normativ existent la data edictării actului respectiv și nu în raport cu un act administrativ precedent. Prin urmare, și în cazul concret, instanța avea obligația să analizeze legalitatea dispozițiilor Programului de transport interjudețean 2013 - 2019, în mod de sine stătător, în raport cu cadrul legal în vigoare la data întocmirii acestui act, și nu în raport cu actul administrativ prin care a fost aprobat programul de transport precedent.

În ceea ce privește raționamentul instanței conform căruia reclamanta ar fi trebuit să solicite modificarea programului de transport în termenele prevăzute de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, precizează că modificarea (anuală sau trimestrială) a programului de transport reprezintă o modalitate de ajustare a programului de transport în vigoare, în raport cu modificările intervenite în cerințele de transport ale populației și nu un mod de acoperire a unei dispoziții nelegale cuprinse în programul de transport și că modificările prevăzute de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011 nu pot avea ca obiect eliminarea unui traseu/cod de traseu din programul de transport, ci doar modificarea numărului de curse ale unui traseu existent, modificarea numărului de opriri în tranzit (stații) sau modificarea capacităților de transport ale vehiculelor cu care se efectuează un anumit traseu.

Aspectul invocat de instanță, constând în faptul că în programul de transport mai există situații similare în care pentru același traseu interjudețean există mai multe coduri, nu este de natură a valida nelegalitatea unei astfel de practici, utilizată de ARR pentru a anihila avantajul pe care vechimea pe un anumit traseu îl conferă titularului acesteia la momentul unei noi atribuiri a traseului respeciv (spre exemplu, dacă punctajul obținut de un anumit operator de transport în baza vechimii pe un anumit traseu face ca atribuirea traseului în cauză să revină cu siguranță operatorului respectiv, prin introducerea aceluiași traseu sub un alt cod în programul de transport, acest avantaj legal este anulat, traseul în cauză putând fi atribuit - sub noul cod - oricărui alt operator de transport care nu are vechime pe traseul respectiv).

S-a mai invocat de către recurentă caracterul nefondat al argumentului potrivit căruia cele două trasee nu ar fi identice din cauza numărului diferit de stații existente pe parcursul fiecăruia dintre acestea. Parcursul aferent celor două coduri de traseu este identic.

Acest argument este considerta vădit nefondat, pe de o parte, motivat de împrejurarea că art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere nu enumera stațiile publice (sau numărul acestora) printre elementele care definesc sau individualizează traseul, iar, pe de altă parte, motivat de faptul că parcursul unui traseu reprezintă itinerariul, ruta pe care se deplasează un vehicul între capătul de traseu de plecare și capătul de traseu de destinație, parcursul fiind același indiferent de numărul de stații situate pe acesta (conform art. 3 pct. 27 din O.G. nr. 27/2011, stația publică este definită ca fiind spațiul delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de către administrația publică locală, destinat îmbarcării/debarcării persoanelor, semnalizat și prevăzut cu un panou destinat afișării unor informații).

Așadar, numărul de stații nu afectează ruta pe care circulă un vehicul de transport între punctul de plecare și cel de destinație, ci stabilește doar numărul de opriri pe care îl efectuează vehiculul pe ruta respectivă, rută care rămâne aceeași.

Împrejurarea că numărul diferit de stații existente pe același parcurs nu este de natură a conduce la crearea de trasee diferite, rezultă și din disp. art. 61 alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Ordinul MTI nr. 980/2011 potrivit cărora, Programul de transport interjudețean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi stații sau autogări.

Din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în stații sau autogări) pe un traseu deja atribuit și pentru care a fost emisă o licență de traseu, este evident că nu se poate susține că în urma introducerii de noi stații se crează un nou traseu, așa cum rezultă din motivarea sentinței recurate. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de stații de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naștere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Această posibilitate este infirmată însă de disp. art. 55 alin. (2) din Ordinul MTI nr. 980/2011.

Prin urmare, atât timp cât legea, pe de o parte, nu permite crearea de noi trasee după momentul întocmirii și aprobării programului de transport, iar, pe de altă parte, permite introducerea de noi stații/autogări în tranzit în perioada de valabilitate a programului de transport, este evident că prin modificarea numărului de stații de pe un anumit traseu nu ia naștere un nou traseu.

Recurenta mai susține că din interpretarea art. 3 pct. 38 din O.G. nr. 27/2011 rezultă că elementele care individualizează traseele unele în raport cu altele sunt: capetele de traseu (de plecare și de destinație) și, respectiv, parcursul dintre acestea. Cu alte cuvinte, pentru a fi în prezența a două trasee distincte este necesar ca acestea să aibă fie capete de plecare sau de destinație diferite, fie, în situația în care capetele de traseu sunt identice, parcursul dintre acestea să fie diferit.

În speță, traseele care corespund codurilor 2335 și 2337 sunt identice, în sensul că acestea au același capăt de plecare (Iași - Autogara C.), același capăt de destinație (Piatra Neamț - Autogara D.), împrejurare ce rezultă chiar din cuprinsul Programului de transport 2013 - 2019 și același parcurs, în sensul că traseul se realizează prin aceleași localități și, implicit, distanța parcursă este identică în cazul ambelor coduri de traseu.

Existența aceluiași parcurs (și implicit distanțe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de exp. E. ale cărui cuprins și concluzii evidențiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cat și cele ale paratei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeași rută și aceeași distanță pe traseul Iași - At. C. S.R.L. -- Piatra Neamț - At. D. S.R.L.

Precizează, de asemenea, că potrivit programului de transport, codului de traseu 2337, exploatat de S.C. B. S.R.L., îi corespund un număr de 11 curse, din care 5 au un număr de 4 stații (cursele 1 - 4 și 8), iar restul de 6 curse au un număr de trei stații (cursele 5, 6, 7, 9 - 11).

Dacă argumentul instanței de judecată ar fi valid, ar însemna că, în realitate, cele două categorii de curse (cu 3 și respectiv 4 stații) aferente codului 2337 reprezintă trasee diferite, realitate contrazisă tocmai de faptul că toate cele 11 curse sunt aferente unui singur cod de traseu (2337).

În cererea de recurs se invocă și caracterul nefondat al argumentului conform căruia codificarea diferită a aceluiași traseu este determinată de faptul că, în cazul traseelor interjudețene, fiecare cursă a acestora face obiectul unei atribuiri distincte. Astfel, deși este adevărat că în cazul transportului interjudețean cursele aferente fiecărui traseu se atribuie în mod separat, nu există coduri aferente fiecărei curse în parte, așa cum se susține în considerentele hotărârii.

În realitate, fiecărui traseu îi corespunde un anumit cod, identificarea unei curse realizându-se prin menționarea numărului cursei după precizarea numărului traseului respectiv. Dacă argumentul instanței ar fi valid, ar însemna că fiecare din cele 11 curse ale traseului 2337 ar trebui să aibă un cod distinct în cadrul programului de transport. În realitate, există un singur cod de traseu, iar individualizarea unei anumite curse se realizează prin menționarea numărului cursei, așa cum a făcut-o și reclamanta în petitul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că fiecărui traseu îi corespunde un singur cod, indiferent de numărul de curse, rezultă din simpla verificare a programului de transport în cuprinsul căruia un traseu cu mai multe curse este identificat prin aceleși cod, urmat, pentru fiecare cursă, de numărul acesteie (C1, C2, etc). De altfel, această chestiune este expres prevăzută de disp. art. 26 alin. (4) din Normele și procedurile de utilizare și securitate ale Sistemului Informatic de Atribuire Electronică în Transporturi (SIAE), aprobate prin Decizia nr. 1042 din 14 ianuarie 2013 a vicepreședintelui CNMSI.

Raționamentul instanței este și lipsit de logică, în opinia recurentei, întrucât codurile din programul de transport sunt stabilite anterior momentului la care se atribuie cursele și traseele din cuprinsul programului de transport, astfel că autoritatea care întocmește programul nu poate cunoaște dinainte dacă cursele aferente unui traseu vor fi câștigate de unul sau de mai mulți operatori pentru a stabili coduri de traseu diferite în funcție de rezultatul atribuirii. De altfel, în cadrul programului de transport există rubrici separate pentru a identifica "numărul cursei" și "numărul traseului". Dacă ar fi necesară codificarea separată a curselor câștigate de operatori de transport diferiți, rubrica "numărul cursei" nu și-ar găsi locul în formularul programului de transport.

Un alt argument al instanței de fond, criticat de recurentă, este cel conform căruia solicitarea privind obligarea ARR de a proceda la stabilirea unui singur cod de traseu contravine dispozițiilor care prevăd condițiile în care operatorii de transport pot solicita modificarea programului de transport interiudetean.

Acest argument, consideră recurenta, este rezultatul confuziei între două instituții juridice distincte: modificarea programului de transport, pe de o parte, și anularea dispozițiilor nelegale din programul de transport, pe de altă parte.

În cazul concret, cererea privind obligarea ARR de a stabili un singur cod de traseu are un caracter subsecvent în raport cu cererea privind anularea dispozițiilor prin care traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. a fost inclus în Programul de transport interjudețan 2013 - 2019 sub forma a două coduri diferite, având natura juridică a unei cereri prin care se solicită repunerea în situația anterioară în urma anulării dispozițiilor nelegale din programul de transport.

Modificarea de către ARR a programului de transport, prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, este o instituție distinctă de cea a nulității actului juridic, scopul său fiind acela de a conferi un caracter dinamic programului de transport, prin adaptarea dispozițiilor sale la cerințele de transport ale pasagerilor, cerințe care se pot schimba în perioada în care un astfel de program este în vigoare. De altfel, modificarea programului de transport prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011 poate fi solicitată doar de operatorul de transport titular al unui traseu interjudețean și poate avea ca obiect doar traseul respectiv (schimbarea numărului de curse, de stații, schimbarea capacității de transport a vehiculelor cu care se deservește traseul).

Raționamentul instanței de fond conform căruia rezultatele ședinței electronice de atribuire ale Curselor 1, 4, 5, 6, 8 și 9 ale Traseului 2337 sunt legale este nefondat, se susține în cererea de recurs, deoarece diferența între punctajul total obținut de către pârâta S.C. B. S.R.L. și cel obținut de reclamanta S.C. A. S.R.L. la ședința de atribuire din data de 28.02.2013 a Curselor 1, 4, 5, 6, 8 și 9 ale Traseului 2337 a fost dată de punctajul acordat pentru criteriul vechimii pe traseu; în privința celorlalte criterii de punctare reclamanta a obținut fie un punctaj egal (în cazul Curselor 4, 6 și 8), fie superior celui obținut de S.C. B. S.R.L. (în cazul Curselor 1, 5 și 9).

În măsura în care reclamanta ar fi primit punctajul aferent vechimii rezultate din exploatarea neîntreruptă a traseului Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. (12 puncte corespunzătoare unei vechimi mai mari de 8 ani), reclamanta S.C. A. S.R.L. ar fi obținut, în privința Curselor 1, 5 și 9 un punctaj total de 61 puncte (49+12), fiind urmată de S.C. B. S.R.L. cu un punctaj total de 59 puncte pentru Cursele 1 și 9 și, respectiv, 52 puncte pentru cursa 5, iar, în privința Curselor 4, 6 și 8 un punctaj de 61 de puncte, egal cu cel obținut de operatorul S.C. B. S.R.L..

Pe baza acestui punctaj, reclamantei trebuiau să i se atribuie în mod exclusiv Cursele 1, 5 și 9 ale traseului având codul 2337, cu consecința eliberării licențelor de traseu aferente acestor curse. În ceea ce privește Cursele 4, 6 și 8, ca urmare a punctajului egal obținut de către S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., cursele trebuiau atribuite ambilor operatori de transport spre a fi exploatate în comun (în sistem de paritate), conform dispozițiilor pct. 9, teza finală din Anexa 19 a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011, licențele de traseu urmând a fi eliberate, de asemenea, în favoarea ambilor operatori de transport.

1.4 Procedura in fața instanței de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 iulie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.5 Apărările intimaților

Intimata pârâtă ARR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat.

Intimata pârâtă Agenția pentru Agenda Digitală a României (fostă CNMSI) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

La data de 28.02.2013, pârâta CNMSI a organizat ședința electronică de atribuire a traseelor din cadrul Programul de transport rutier interjudețean 2013 - 2019, cu privire la traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. figurând în acest Program codul de traseu 2335 și codul de traseu 2337.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a participat la ședința de atribuire a ambelor coduri, fiindu-i atribuită Cursa nr. 1 (unica cursă) a traseului având codul 2335; în ceea ce privește traseul având codul 2337 acesta are un număr de 11 curse, reclamanta înscriindu-se la atribuirea Curselor nr. 1, 4, 5, 6, 8 și 9.

Cursele nr. 1, 4, 5, 6, 8 și 9 aferente traseului având codul 2337 au fost atribuite pârâtei S.C. B. S.R.L., reclamanta clasându-se pe locul doi, obținând un punctaj inferior acestui operator, așa cum rezultă din Adresa nr. x din 15.05.2013 emisă de ARR:

- Cursa 1 - S.C. B. S.R.L. - 59 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 4 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 5 - S.C. B. S.R.L. - 52 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 6 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 8 - S.C. B. S.R.L. - 61 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte;

- Cursa 9 - S.C. B. S.R.L. - 59 puncte; - S.C. A. S.R.L. - 49 puncte.

În mod corect prima instanță a reținut că traseele interjudețene având aceste coduri de traseu au figurat și în programele de transport anterioare, art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, stabilind că programul de transport interjudețean se întocmește în baza programului de transport anterior.

Împrejurarea că recurenta reclamantă nu a contestat Programul de transport rutier interjudețean 2008 - 2013 nu este de natură să determine imposibilitatea contestării actualului program de transport, recurenta reclamantă având la dispoziție prevederile Legii nr. 554/2004 pentru a contesta în instanța de contencios administrativ actul administrativ pe care îl consideră nelegal, în speță Programul de transport rutier interjudețean 2013 - 2019.

Nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la constatarea instanței de fond că cele două trasee în discuție nu sunt identice, între ele existând o diferență de parcurs, în sensul că traseul 2335 are mai multe stații decât traseul 2337.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că traseul 2335 se efectuează pe ruta: Iași - Pod Iloaiei - Târgu Frumos - Strunga Băi - Roman - Horia - Dulcești - Bozieni - Baratca - Girov - Dărmănești - Piatra Neamț, iar traseul 2337 se efectuează pe ruta: Iași - Târgu Frumos - Roman - Piatra Neamț.

Menționează recurenta reclamantă că O.G. nr. 27/2011 nu enumeră stațiile publice printre elementele care definesc sau individualizează traseul și că traseul este, potrivit aceluiași act normativ, parcursul care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare și capătul de traseu de destinație, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale.

Înalta Curte reține că această definiție dată noțiunii de traseu nu constituie un argument în sensul soluționării favorabile a căii de atac, în condițiile în care în cazul celor două trasee în discuție parcursul care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare - Iași și capătul de traseu de destinație - Piatra Neamț nu este identic, traseul 2335 incluzând opriri în mai multe localități, opriri care nu se regăsesc în cadrul celui de-al doilea traseu.

Simplul fapt că aceste localități se află pe ruta traseului 2337 nu este de natură să justifice alocarea unui singur cod de traseu, întrucât legătura dintre cele două capete de traseu nu este asigurată în același mod în cazul ambelor trasee, din moment ce pe traseul 2335 este asigurată și legătura dintre localitățile anterior menționate, aflate între capetele de traseu, ceea ce diferențiază pe cele două trasee parcursul care asigură legătura dintre localitatea de plecare și cea de destinație.

De asemenea, se reține că, potrivit art. 3 pct. 33 din O.G. 27/2011, programul de transport este programul întocmit și aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulație, numărul autovehiculelor necesare, precum și capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin sevicii regulate.

Se constată că la întocmirea acestui program se au în vedere mai multe elemente și nu exclusiv traseul, astfel că existența unor diferențe între aceste elemente, cum este cazul graficelor de circulație în speță, este de natură să justifice alocarea unor coduri de traseu diferite.

Recurenta reclamantă susține că existența aceluiași parcurs (și implicit distanțe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de expertul E. ale cărui cuprins și concluzii evidențiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cât și cele ale pârâtei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeași rută și aceeași distanță pe traseul Iași - At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că expertiza concluzionează în sensul existenței unei diferențe de distanță între cele două trasee și chiar dacă această diferență nu este mare, nu se poate considera că pe cele două trasee este parcursă aceeași distanță.

Potrivit disp. pct. 5 din anexa 19 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, la pct. 4 din anexa 18 a ordinului se acordă puncte astfel: se vor lua în considerare ziua, luna și anul de când operatorul de transport rutier a deținut neîntrerupt licența de traseu pentru traseul respectiv până la data de referință.

Punctajele pentru vechimea neîntreruptă care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene sunt prevăzute de pct. 4 din anexa 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare.

Pentru a beneficia de vechime neîntreruptă pe traseul 2337, recurenta reclamantă trebuia să facă dovada că anterior datei de 31.12.2012 a deținut licență pentru traseul 2337, or această dovadă nu a fost făcută, nefiind depuse copii ale licențelor din care să rezulte o vechime pe acest traseu de peste 8 ani.

În consecință, este nefondată susținerea recurentei reclamante potrivit căreia a exploatat traseul Iași - At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. un interval de timp mai mare de 8 ani și, prin urmare, este îndreptățită să obțină un punctaj de 12 puncte aferent acestui criteriu, în condițiile în care nu a dovedit că pentru traseul 2337 avea o vechime de peste 8 ani care să îi permită atribuirea exclusivă a curselor 1, 5 și 9 ale traseului având codul 2337, precum și atribuirea, alături de intimata S.C. B. S.R.L., a curselor 4, 6 și 8 ale aceluiași traseu.

Se mai invocă de către recurenta reclamantă disp. art. 61 alin. (1) lit. a) pct. ii din Ordinului MTI nr. 980/2011 potrivit cărora Programul de transport interjudețean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi stații sau autogări.

Având în vedere aceste prevederi se opinează în sensul că, din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în stații sau autogări) pe un traseu deja atribuit și pentru care a fost emisă o licență de traseu, este evident că nu se poate susține că în urma introducerii de noi stații se crează un nou traseu. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de stații de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naștere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Susținerea nu poate fi reținută, dispozițiile invocate de către recurentă referindu-se la modificarea programului de transport interjudețean, program care, așa cum s-a menționat anterior, are în vedere mai multe elemente și nu exclusiv traseul, putând fi vorba despre o modificare a graficului de circulație, care determină modificarea programului de transport interjudețean, și nu despre apariția unor noi trasee cărora să li se atribuie alte coduri de traseu.

În cererea de recurs se invocă, totodată, confuzia pe care instanța de fond o face între modificarea programului de transport de către ARR, prevăzută de art. 61 din Ordinul MTI nr. 980/2011, și anularea dispozițiilor din nelegale din programul de transport precizându-se că cererea de obligarea a ARR la stabilirea unui singur cod de traseu are un caracter subsecvent în raport cu cererea de anulare a unor dispoziții din programul de transport, având natura juridică a unei cereri prin care se solicită repunerea în situația anterioară.

Înalta Curte reține că este corectă soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantei de obligarea a pârâtei ARR la stabilirea unui singur cod de traseu, în condițiile în care capătul principal de cerere având ca obiect anularea parțială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudețean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privința dispozițiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 și 2337) pentru traseul Iași At. C. S.R.L. - Piatra Neamț - At. D. S.R.L. a fost respins, iar cererea în discuție are un caracter accesoriu față de capătul principal de cerere.

Mai arată recurenta că prin introducerea aceluiași traseu în Programul de transport rutier interjudețean 2013 - 2019, sub forma a două coduri de traseu distincte, pârâta ARR a găsit o modalitate de a ocoli voința legiuitorului de a acorda operatorilor de traseu un punctaj proporțional cu experiența pe care fiecare dintre aceștia a dobândit-o în exploatarea efectivă a traseelor a căror atribuire o solicită.

Susținerea nu poate fi reținută, având în vedere că la atribuirea curselor traseului interjudețean 2337 au fost respectate prevederile legale incidente în materie, respectiv prevederile Ordinului MTI nr. 980/2011, care condiționează atribuirea de o anumită vechime deținută de operatorul de transport pe traseul respectiv, vechime care, așa cum s-a arătat, nu a fost dovedită de către recurenta reclamantă.

Față de toate aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. invocat de către recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata S.C. B. S.R.L., Înalta Curte apreciază că se justifică aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

În acest sens se are în vedere faptul că onorariul solicitat de avocatul intimatei pârâte S.C. B. S.R.L. este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și circumstanțele cauzei, recursul fiind soluționat la primul termen de judecată, munca îndeplinită de avocat în faza soluționării căii de atac constând în formularea întâmpinării și prezența la singurul termen de judecată acordat în cauză.

În consecință, Înalta Curte va obliga recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3 875 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinței nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3 875 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L., cu aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.