ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 26.02.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română,

- să se constate refuzul nejustificat al Autorității Rutiere Române de a soluționa cererile sale, astfel cum au fost formulate prin plângerea prealabilă nr. 26/30.07.2018 și excesul de putere săvârșit de pârâtă;

- obligarea pârâtei să modifice lungimea itinerariului pe care se execută serviciul de transport pe traseul Iași - Piatra Neamț cod 2335 cl, de la 134 km la 135 km, în conformitate cu concluziile expertizei dispuse în Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Iași, și modificarea corespunzătoare a graficului de circulație anexă la licența de traseu seria x nr. x;

- anularea traseului Iași - Piatra Neamț cod 2337 c1-c11 din Programul de transport Național interjudețean, valabil în perioada 2013 - 2019, ca urmare a modificărilor efectuate de către Autoritatea Rutieră Română la data de 24.09.2015 privind itinerariul acestuia;

- obligarea pârâtei să retragă licențele de traseu eliberate operatorului de transport B. S.R.L. pe traseul 2337 c1-c11 în urma atribuirii inițiale a programului de transport ca urmare a modificării itinerariului acestor curse față de cel inițial după modificările efectuate de Autoritatea Rutieră Română în data de 24.09.2015;

- obligarea pârâtei la suplimentarea numărului de curse pe traseul Iași - Piatra Neamț de la una la douăsprezece curse, ca urmare a modificării itinerariului curselor aferente traseului Iași - Piatra Neamț cod 2337, acestea fiind identice ca parcurs cu cursa cuprinsă în traseul 2335;

- obligarea pârâtei să scoată la atribuire cursele suplimentare introduse pe traseul Iași - Piatra Neamț cod 2335;

cu cheltuieli de judecată.

1.2. La primul termen de judecată, din data de 14 iunie 2019, cu toate părțile prezente, reclamanta a formulat cerere modificatoare și precizatoare.

La același termen, Curtea de Apel București s-a constatat competentă să soluționeze cauza în primă instanță, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că procesul va fi finalizat în maxim 6 luni și, față de cererea pârâtei de amânare a judecății pentru a lua cunoștință de cererea modificatoare formulată de reclamantă, a acordat termen la data de 27 septembrie 2019.

1.3. La termenul de judecată din 27 septembrie 2019, Curtea a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București invocată de pârâtă prin notele scrise depuse pentru termenul respectiv.

Prin Sentința civilă nr. 498 din 27 septembrie 2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, și faptul că sediul reclamantei este în Iași, județul Iași.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 160 din 9 decembrie 2019 (îndreptată prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2019), a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

A apreciat instanța că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți și judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii. În cauză, acest moment a fost reprezentat de termenul din 14 iunie 2019, când părțile au fost prezente și au avut posibilitatea de a depune concluzii.

Astfel, la termenul din 27.09.2019, când a fost discutată excepția, termenul prevăzut de lege era expirat.

Pe acest aspect, a reținut instanța și Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Astfel cum rezultă din procedura derulată în fața primei instanțe învestite, consemnată la pct. 1 al prezentei decizii, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, din 14 iunie 2019, Curtea de Apel București s-a declarat competentă a soluționa cauza. Această încheiere are caracter interlocutoriu, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fiind, deci, obligatorie.

Cu toate acestea, ulterior, urmare invocării de către pârâta Autoritatea Rutieră Română a excepției necompetenței teritoriale, instanța a pus în discuție această excepție și a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, conform cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.,

"(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligația judecătorului, din oficiu, de a verifica și de a stabili dacă instanța este competentă general, material și teritorial, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

3.3. Prin urmare, prima instanță sesizată nu a respectat dispozițiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuție și de a soluționa excepția necompetenței teritoriale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluționa cauza.

În acest sens, după cum a reținut și cea de-a doua instanță sesizată, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

Procesat de GGC - NN