ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2019

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București reclamanta SC A. SRL, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română anularea parțială a Metodologiei privind modificarea programului de transport interjudețean 2013 - 2019 în perioada de valabilitate a acesteia, sub aspectul pct. 2, respectiv introducerea condițiilor suplimentare față de cadrul legislativ prezent, respectiv OMTI nr. 980/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 61 alin. (1) lit. (i)., aprobarea suplimentarii numărul de curse pe traseul Iași - Piatra-Neamț, Iași - Galați conform solicitării și atribuirea licențelor de traseu în condițiile legii pentru cauza mai sus menționată.

Prin Sentința civilă nr. 551 din 02 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de obiect a capătului 1 al acțiunii, a lipsei de obiect și a inadmisibilității capătului 2 al cererii, precum și excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect atribuirea licențelor de traseu.

A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română și a obligat pârâta în condițiile legii, să aprobe cererile înregistrate sub nr. x/06.05.2014 și nr. y/06.05.2014 și să îi atribuie reclamantei licența de traseu aferentă noilor curse.

A respins capătul de cerere privind anularea parțială a Metodologiei pentru modificarea programului de transport interjudețean 2013 - 2019, sub aspectul pct. 2 respectiv "justificarea solicitării de suplimentare prin introducerea unor noi curse", ca neîntemeiat.

Împotriva Sentinței civile nr. 551 din 03 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În susținerea cererii de recurs, aceasta a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor OMTI nr. 980/2011, raționamentul fiind greșit.

Astfel, art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i) din OMTI nr. 980/2011 se referă la stații/autogările capete de traseu, caz în care sintagma se interpretează în sensul că decalajul de 30 de minute se raportează la stații, cu sensul de stații publice intermediare de pe parcursul traseului și nu în sensul de stații capete de traseu.

Or, majoritatea orelor de plecare din autogările capete de traseu și stațiile intermediare propuse de reclamantă în graficele de circulație anexate solicitărilor nr. 11 și 12, sunt plasate cu câteva minute înaintea orelor de plecare în cursa din autogările capăt de traseu și stațiile intermediare situate în aceeași localitate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06 iulie 2015, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, cu interpretarea corectă a OMTI nr. 980/2011.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere, corect a fost respinsă de prima instanță, datorită faptului că Metodologia privind modificarea programului de transport interjudețean 2013 - 2019 are efecte pe întreaga perioadă, nefiind revocată de autoritatea emitentă, și se poate modifica în luna septembrie a fiecărui an.

Referitor la excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, în mod întemeiat au fost respinse de prima instanță, întrucât ne aflăm în prezența unui refuz de aprobare a solicitărilor adresate de reclamantă către pârâtă, cu caracter de act administrativ asimilat, fiind incidente prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția prematurității celui de-al treilea capăt de cerere, de asemenea, se constată că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, față de împrejurarea că reclamanta a atacat în instanță un refuz al pârâtei de a aproba cererile formulate, dreptul pretins fiind actual.

Instanța de control judiciar apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtei să aprobe cererile înregistrate sub nr. x/06.05.2014 și nr. y/06.05.2014 prin care a solicitat introducerea unor noi curse pe un traseu existent și atribuirea licențelor de traseu pentru noile curse, pe traseele interjudețene cod 2335 Iași - Piatra-Neamț și cod 243 Iași - Galați.

Recurenta-pârâtă a respins solicitarea adresată de intimata-reclamantă motivat de faptul că introducerea curselor noi pe traseele interjudețene cod 2335 și cod 243, conform propunerilor de grafic de circulație anexate solicitărilor, nu respectă condițiile impuse de legiuitor în cuprinsul art. 61 alin. (1) lit. a) pct. i) din OMTI nr. 980/2011, în sensul că Programul de transport interjudețean se poate modifica anual, în luna septembrie, prin introducerea de noi curse pe un traseu existent în programul de transport, numai în condițiile în care se respectă un decalaj de minim 30 de minute între plecările din stații/autogările capete de traseu, situate în aceeași localitate.

Recurenta-pârâtă a efectuat verificările asupra solicitărilor reclamantei prin analiza modului de corelare a graficului de circulație propus de aceasta cu celelalte trasee din Programul interjudețean 2013 - 2019 și din Programul de transport județean 2014 - 2019, în vederea respectării disp. art. 37 și ale art. 6 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 27/2011 și a constatat că nu se respectă un decalaj de minim 30 de minute între plecările din stații/autogările capete de traseu.

Instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a făcut o greșită interpretare a disp. art. 61 alin. (1) lit. a) din OMTI nr. 980/2011 care are următorul conținut: "Programul de transport interjudețean se poate modifica anual în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv, astfel: (i) introducerea de noi curse pe un traseu existent în programul de transport - numai în condițiile în care se respectă un decalaj de minimum 30 de minute între plecările din stații/autogările capete de traseu, situate în aceeași localitate".

Astfel, se constată că recurenta, făcând aplicarea dispozițiilor citate mai sus, a respins în mod corect solicitările adresate de intimata-reclamantă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la decalajul de 30 de minute între curse, raportat la toate plecările din stațiile intermediare de pe parcursul traseului și la autogările capete de traseu, situate în aceeași localitate.

Aplicând modalitatea de interpretare gramaticală a textului incident speței, se observă că intenția legiuitorului a fost ca să fie asigurat decalajul între plecările atât din stațiile intermediare cât și din autogările capete de traseu, dat fiind faptul că expresia este "plecările din stații" (substantivul este folosit în formă nearticulată) raportat la "autogările capete de traseu" (formă articulată a substantivului).

De altfel, interpretarea recurentei este corectă și din punct de vedere al scopului urmărit de legiuitor, acela de a se asigura un mediu concurențial normal între operatorii de transport rutier care efectuează curse/trasee din programul de transport persoane prin servicii regulate, și pentru a se evita suprapunerea curselor în stații, neaflându-ne în prezența unui refuz nejustificat de soluționare emis cu exces de putere.

Dimpotrivă, dacă s-ar accepta interpretarea dată de intimata-reclamantă și însușită de prima instanță, s-ar ajunge în situația în care reclamanta ar prelua fluxul de călători din stații, prin plecarea curselor cu mai puțin de 30 de minute din stațiile situate în aceeași localitate, în detrimentul celorlalți operatori de transport a căror grafice de circulație au orele de plecare identice sau la câteva minute după orele propuse de reclamantă, ceea ce ar afecta mediul concurențial normal și ar conduce la modificarea întregului program de transport interjudețean care a fost alcătuit într-un mod care să asigure un flux normal al transportului.

De asemenea, este corectă observația recurentei referitoare la faptul că Programul de transport interjudețean 2013 - 2019 a fost întocmit conform prevederilor art. 55 alin. (1) din OMTI nr. 980/2011 și a intrat în vigoare la data de 01.05.2013 iar modificările anuale din luna septembrie, prin introducerea de noi curse, sunt ulterioare intrării în vigoare a Programului.

Astfel, verificarea solicitărilor de completare a Programului de transport prin introducerea de noi curse se face raportat la Programul deja aprobat și nicidecum invers.

Jurisprudența Înaltei de Curți de Casație și Justiție este unitară în ceea ce privește modul de interpretare a prevederilor art. 61 alin. (1) lit. a) din OMTI nr. 980/2011, astfel cum rezultă din Deciziile nr. 2666/19.10.2016 și nr. 4597/17.12.2018.

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română, se va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Se va menține sentința recurată în privința soluției date excepțiilor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinței civile nr. 551 din 2 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și în rejudecare respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Menține sentința recurată în privința soluției date excepțiilor procesuale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV