ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2016

Asupra recursului de față

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată și soluția instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Rutieră Română, S.C. B. S.R.L. și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (în prezent, Agenția pentru Agenda Digitală a României, conform H.G. nr. 1132/2013), solicitând anularea procedurii de atribuire, a actelor administrative emise în temeiul acesteia către S.C. B. S.R.L., precum și a licențelor atribuite în urma licitației desfășurate în perioada 8 februarie 2013 - 28 februarie 2013 prin serviciul de internet, în ședința de atribuire a traseelor cuprinse în Programul Național, prin Sistemul de Atribuire Electronică în Transport; obligarea pârâtei la atribuirea către reclamantă a curselor corespunzătoare traseului București - Piatra Neamț (cod traseu 423/C 1-6, din cadrul Programului de Transport Interjudețean 2013 - 2019), în calitate de operator de transport care a întrunit punctajul maxim; suspendarea oricărei proceduri de atribuire a curselor București - Piatra Neamț, cod traseu 423/C1-6, din cadrul Programului de Transport Interjudețean 2013 - 2019 și a licențelor atribuite, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 3421 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată; de asemenea, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei procedurii prealabile și lipsei de obiect, invocate de pârâta S.C. B. S.R.L., lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională; a fost obligată reclamanta la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2000 RON.

1.2 Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, în principal, și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare, în subsidiar.

În susținerea primului motiv de recurs se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei se bazează pe trei adrese emise de intimata pârâtă Autoritatea Rutieră Română (ARR) care nu au legătură cu cauza deoarece au fost emise anterior perioadei 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005 pentru care reclamanta a susținut că pârâta S.C. B. S.R.L. nu deținea licență de traseu. De asemenea, nu s-a ținut cont că o a patra adresă, deși se referă la perioada amintită, a fost emisă de ARR, parte interesată în cauză.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs se susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material în condițiile în care s-a reținut vechimea de traseu neîntreruptă de peste 8 ani a S.C. B. S.R.L. în condițiile în care dosarul cauzei nu conține dovezi pentru perioada 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005.

1.3 Întâmpinări

Intimatele Autoritatea Rutieră Română (ARR), Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) și S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Cu privire la primul motiv de recurs, intimata S.C. B. S.R.L. a arătat că este neîntemeiat deoarece prima instanță a administrat în mod corect un probatoriu care dovedește vechimea neîntreruptă de traseu a societății începând cu anul 2001, în condițiile în care tocmai vechimea de traseu era contestată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, intimatele ARR și S.C. B. S.R.L. s-au apărat arătând că actele și lucrările dosarului dovedesc vechimea de traseu neîntreruptă a S.C. B. S.R.L. pe toată perioada de referință.

Intimata AADR s-a apărat arătând că nu este emitentul datelor contestate de recurentă ci doar un operator al sistemului de atribuire electronică în transporturi (gestionar al softului sistemului informatic) ce se limitează la efectuarea unor calcule de punctaje pe baza informaților transmise de ARR.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Soluția Înaltei Curți

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a întâmpinării, având în vedere și raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 2010; C. proc. civ.), Înalta Curte constată că sentința se întemeiază pe probatoriul administrat în cauză; toate cele patru adrese la care recurenta face referire au legătură cu vechimea de traseu (licența de execuție pentru traseu) a intimatei S.C. B. S.R.L. și, deci, nu sunt străine de natura pricinii.

În consecința, criticile recurentei sunt neîntemeiate, motivul de recurs invocat nefiind incident în cauză.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), se constată că prin intermediul lui recurenta pune în discuție starea de fapt reținută de prima instanță, respectiv împrejurarea că actele dosarului nu dovedesc vechimea de traseu neîntreruptă de peste 8 ani a intimatei S.C. B. S.R.L., respectiv pentru traseul 423 în perioada 30 iunie 2004 - 1 iulie 2005.

În principiu, starea de fapt nu poate face obiectul recursului deoarece potrivit art. 488 C. proc. civ. această cale de atac poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate.

Totuși, având în vedere că pentru o anumită perioadă licența de execuție a societății intimate a fost prelungită de drept, Înalta Curte înțelege să verifice, raportat la criticile recurentei, dacă prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material în temeiul cărora a operat prelungirea de drept.

Astfel, potrivit înscrisului de la fila x dos. recurs, intimata S.C. B. S.R.L. a deținut licență de execuție pentru traseul 423 în perioada 1 iulie 2003 - 30 iunie 2004.

Licența și-a prelungit de drept valabilitatea în temeiul art. II alin. (1) din O.G. nr. 46/2004, inițial până la 31 decembrie 2004 iar ulterior, în temeiul articolului unic al O.G. nr. 1/2005, până la 30 iunie 2005.

Începând cu 1 iulie 2005, societății intimate i s-a eliberat o nouă licență de execuție pentru traseul 423 (cf. filei x dos. recurs).

În consecință, criticile recurentei sunt neîntemeiate, motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nefiind, de asemenea, incident.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 3421 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM