ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Caraș - Severin sub nr. 4977/ CA din 15 iulie 2005, reclamanta SC M. SA Bozovici a chemat în judecată pe pârâții SC A..I. SRL Dalboșet, A.R.R. București, I.G.C.T.I. - comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, solicitând în contradictoriu cu aceștia să se constate vădita netemeinicie și nelegalitate a adresei din 23 iunie 2005, emise de A.R.R., prin care i s-a retras atribuirea traseului Dalboșeț – Bozovici - Timișoara cod 22015 în favoarea SC A.S.I. SRL, să se dispună anularea Hotărârii din data de 14 aprilie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul I.G.C.T.I., prin care s-a dispus descalificarea SC M. SA și atribuirea traseului Dalboșeț – Bozovici - Timișoara cod 22015 către următorul clasat - SC A.S.I.

SRL; să se dispună suspendarea de îndată a licențelor de execuție acordate pârâtei SC A.S.I. SRL pentru traseul Dalboșeț – Bozovici - Timișoara cod 22015 cursa 1 și 2, până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii. Tribunalul Caraș - Severin a declinat soluționarea cauzei in favoarea Curții de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 2328 din 13 septembrie 2005, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1096/CA/R din 8 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 703/CA/2005.

Urmare a soluției de declinare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 3015 din 11 mai 2006. La termenul de judecată din 6 iunie 2006 reclamanta și-a completat acțiunea prin chemarea în judecată a M.T.C.T., cu motivarea că, în realizarea prevederilor art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean și interjudețean, alături de reprezentanții celorlalte două autorității pârâte, a luat măsura contestată în cauză. La cererea susmenționată, M.T.C.T.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și lipsa plângerii prealabile, în sensul că reclamanta nu i s-a adresat în prealabil cu cerere în revocarea actului administrativ, excepții care însă nu au mai fost susținute pe parcursul soluționării cauzei, solicitându-se, la judecata în fond, respingerea acțiunii pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, astfel că, negăsindu-se temeiuri de natura celor dispuse de art. 137 C. proc. civ., instanța de fond nu le-a mai analizat. Prin sentința civilă nr. 332 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA Bozovici, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul I.G.C.T.I. a comunicat instanței dosarul administrativ care a stat la baza adoptării hotărârii din 14 iunie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii traseelor rutiere, din care rezultă că la sesizările operatorului de transport, SC A.S.I. SRL privind câștigarea licitației traseului Dalboșet - Timișoara, cursa 1 și 2 de către operatorul de transport SC M. SA, s-au făcut verificări de către Consilierul ministrului transportului, aprobate de acesta din urmă, prin Nota din 7 iunie 2005, conform căreia, se arată că în perspectiva licitației anterioare celei aflate în dezbatere în cauză, din iunie 2003, pentru capul de traseu din Dalboșeț, SC M. SA Bozovici a prezentat un contract de închiriere punct de lucru cu SC G.P.

SRL Dalboșeț, încheiat la 30 aprilie 2003, obținând licența de execuție pentru cursa nr. 1 a traseului Dalboșeț - Timișoara. Ulterior, A.R.R. Caraș - Severin a constatat reaua-credință a operatorului SC M. SA Bozovici întrucât Oficiul registrului Comerțului Caraș - Severin a confirmat faptul că SC G.P. SRL Dalboșeț a fost radiată din registru în urmă cu un an și deci contractul de închiriere pentru punctul de lucru Dalboșeț era fictiv. Urmare celor de mai sus, cu Decizia nr. 884 din 12 decembrie 2003, A.R.R. Caraș - Severin a anulat licența de traseu, solicitând operatorului SC M. SA Bozovici să predea licența anulată și să înceteze efectuarea în continuare a cursei. A mai reținut instanța de fond că în dosarul administrativ se menționează că nici în prezent SC M. SA Bozovici nu deține exemplar de serviciu al licenței de transport pentru punctul de lucru din comuna Dalboșeț, așa cum prevede art. 6, alin. (3) și art. 34 ind.

2, alin. (3), din Ordinul 1842 din 2001, cu modificările ulterioare și nici avizul administrației locale și poliției din comuna Dalboșeț pentru capul de linie din această din această localitate astfel cum prevede art. 71 alin. (1) din ordinul menționat mai sus. A mai reținut că Postul de Poliție al comunei Dalboșeț, prin adresa din 3 iunie 2005, atestă că imobilul din localitatea Dalboșeț este situat pe o stradă lăturalnică și în apropierea unei intersecții nedirijate, iar accesul autobuzului nu este posibil. A mai constatat prima instanță că , prin Hotărârea din 22 iunie 2005, rectificată la 24 iunie 2005, Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național, în componența aprobată de Secretarul de stat coordonator al M.T.C.T.

din 1 mai 2005 și prin Decizia nr. 1020 din 20 iunie 2005 a Directorului General al A.R.R., a admis contestația reclamantei privind atribuirea traseului interjudețean limitrof 22015, cursa 1 și 2 către pârâtă, pentru lipsa punctului de lucru și a atribuit traseul următoarei clasate.

A mai constatat instanța de fond că procedura de atribuire a traseelor se putea contesta în perioada 6-7 iunie 2005, termen pe care pârâta 1-a respectat, conform hotărârii comisiei de validare în anexele căreia se menționează expres depunerea contestației în perioada stabilită, iar reclamanta face o confuzie când apreciază că trebuia să se încadreze cu contestația în perioada 13-26 mai 2005, apreciere contrazisă de calendarul și procedura de solicitare electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane în trafic național 2005 - 2007, depus la fila 45 dosar, care, potrivit calendarului, în perioada 6 - 7 iunie 2005, Comisia, prin I.G.C.T.I., va primi contestațiile referitoare la atribuire, ce vor fi respectat perioada 6 - 7 iunie 2005 Instanța de fond a concluzionat că pârâta a respectat perioada 6 - 7 iunie 2005, iar Comisia, găsind întemeiată contestația a admis-o corect, aplicând art. 8 din Metodologia de atribuire, i-a atribuit traseul ei, ca următoare clasată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC M. SA Bozovici și M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate. În recursul său, Ministerul invocă lipsa calității procesuale pasive și lipsa procedurii prealabile, excepții despre care instanța de fond a reținut în mod eronat că ar fi renunțat la susținerea lor. Reclamanta SC M. SA Bozovici în recursul său susține că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere și că în mod eronat a făcut în cauză aplicarea Normelor Metodologice ulterioare licitației. Un alt motiv de casare constă în aceea că instanța de fond a apreciat greșit că pentru punctul de lucru din localitățile Dalboșet și Bozovivi era necesar exemplarul de serviciu al licenței de execuție.

Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente: Nu pot fi reținute susținerile M.T. potrivit cărora nu ar avea calitate procesuală pasivă, întrucât are un reprezentant în Comisia de validare a rezultatelor atribuirii traseelor, potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de execuție. Această problemă a fost soluționată prin practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1076/2007, nr. 2173/2007, 2037/2007, etc.). Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Minister motivată de faptul că reclamanta nu s-a adresat acestei instituții publice cu plângere prealabilă, în conformitate cu Metodologia nr. 13204 din 18 martie 2005, în perioada 06 – 07 iunie 2005 Comisia de validare a înregistrat contestațiile referitoare la atribuie.

Pe cale de consecință, operatorii de transport rutier public aveau obligația de a formula plângere prealabilă împotriva hotărârilor Comisiei de validare. Întrucât recurenta reclamantă s-a adresat cu plângere prealabilă împotriva hotărârii Comisiei de validare, la emitentul actului, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, așa cum corect a apreciat instanța de fond. Cu privire la primul motiv de casare din recursul reclamantei, prin care se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind suspendarea licențelor de traseu acordate SC A.S. SRL acesta urma a fi respins ca nefondat. Acest capăt de cerere a fost întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 conform căruia, instanței de fond i s-a solicitat suspendarea până la pronunțarea pe fondul cauzei.

Ori, în speță, instanța de fond s-a pronunțat pe fondul cauzei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că sentința este lipsită de temei legal, Curtea reține că aceasta este întemeiată pe dispozițiile Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, nu poate fi reținută afirmația recurentei reclamante privitoare la o greșită interpretare a probelor. În mod temeinic instanța de fond a reținut că prin hotărârea Comisiei de validare, reclamanta a fost descalificată, descalificare întemeiată pe prevederile art. 8 din Metodologia de atribuire. Potrivit dispozițiilor art. 34 2 alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L.

nr. 1842/2001, o licență de execuție pentru traseu se poate solicita numai dacă operatorul de transport rutier public are punct de lucru sau spațiu necesare pentru parcarea autovehiculelor. În mod temeinic instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că deținea un punct de lucru în localitatea Dalboșeț, conform prevederilor legale invocate. Recurenta reclamantă nu îndeplinește nici condiția prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. 3 și nici cerința prevederilor de art. 71 alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, întrucât aceasta a încheiat un contract fictiv de închiriere a unui spațiu pentru parcarea autobuzelor cu SC G. SRL Dalboșeț, societate care nu mai există, fiind radiată la data de 24 aprilie 2002. Recurenta reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor minime de siguranță rutieră și confort stabilite de autoritățile publice locale și organele de poliție.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC M. SA Bozovici și M.T., împotriva sentinței civile nr. 332 din 5 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007.