ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4251/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial

la Tribunalul Caraș - Severin sub nr. 4977/ CA din 15 iulie 2005, reclamanta SC

M. SA Bozovici a chemat în judecată pe pârâții SC A..I. SRL Dalboșet, A.R.R. București,

I.G.C.T.I. - comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor,

solicitând în contradictoriu cu aceștia să se constate vădita netemeinicie și

nelegalitate a adresei din 23 iunie 2005, emise de A.R.R., prin care i s-a

retras atribuirea traseului Dalboșeț – Bozovici - Timișoara cod 22015 în

favoarea SC A.S.I. SRL, să se dispună anularea Hotărârii din data de 14 aprilie

2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor din cadrul I.G.C.T.I.,

prin care s-a dispus descalificarea SC M. SA și atribuirea traseului Dalboșeț –

Bozovici - Timișoara cod 22015 către următorul clasat - SC A.S.I. SRL; să se

dispună suspendarea de îndată a licențelor de execuție acordate pârâtei SC A.S.I.

SRL pentru traseul Dalboșeț – Bozovici - Timișoara cod 22015 cursa 1 și 2, până

la soluționarea în mod definitiv a acțiunii.

Tribunalul

Caraș - Severin a declinat soluționarea cauzei in favoarea Curții de Apel

Timișoara, prin sentința civilă nr. 2328 din 13 septembrie 2005, devenită

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1096/CA/R din 8 decembrie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 703/CA/2005.

Urmare a

soluției de declinare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara,

sub nr. 3015 din 11 mai 2006.

La termenul de

judecată din 6 iunie 2006 reclamanta și-a completat acțiunea prin chemarea în

judecată a M.T.C.T., cu motivarea că, în realizarea prevederilor art. 9 din

Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din programul

de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean și

interjudețean, alături de reprezentanții celorlalte două autorității pârâte, a

luat măsura contestată în cauză.

La cererea

susmenționată, M.T.C.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive și lipsa plângerii prealabile, în sensul că

reclamanta nu i s-a adresat în prealabil cu cerere în revocarea actului

administrativ, excepții care însă nu au mai fost susținute pe parcursul

soluționării cauzei, solicitându-se, la judecata în fond, respingerea acțiunii

pentru motivele dezvoltate în întâmpinare, astfel că, negăsindu-se temeiuri de

natura celor dispuse de art. 137 C. proc. civ., instanța de fond nu le-a mai

analizat.

Prin sentința

civilă nr. 332 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC M. SA Bozovici, ca nefondată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul I.G.C.T.I. a

comunicat instanței dosarul administrativ care a stat la baza adoptării

hotărârii din 14 iunie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii traseelor rutiere,

din care rezultă că la sesizările operatorului de transport, SC A.S.I. SRL

privind câștigarea licitației traseului Dalboșet - Timișoara, cursa 1 și 2 de

către operatorul de transport SC M. SA, s-au făcut verificări de către

Consilierul ministrului transportului, aprobate de acesta din urmă, prin Nota din

7 iunie 2005, conform căreia, se arată că în perspectiva licitației anterioare

celei aflate în dezbatere în cauză, din iunie 2003, pentru capul de traseu din

Dalboșeț, SC M. SA Bozovici a prezentat un contract de închiriere punct de

lucru cu SC G.P. SRL Dalboșeț, încheiat la 30 aprilie 2003, obținând licența de

execuție pentru cursa nr. 1 a traseului Dalboșeț - Timișoara.

Ulterior,

A.R.R. Caraș - Severin a constatat reaua-credință a operatorului SC M. SA

Bozovici întrucât Oficiul registrului Comerțului Caraș - Severin a confirmat

faptul că SC G.P. SRL Dalboșeț a fost radiată din registru în urmă cu un an și

deci contractul de închiriere pentru punctul de lucru Dalboșeț era fictiv.

Urmare celor de

mai sus, cu Decizia nr. 884 din 12 decembrie 2003, A.R.R. Caraș - Severin a

anulat licența de traseu, solicitând operatorului SC M. SA Bozovici să predea

licența anulată și să înceteze efectuarea în continuare a cursei.

A mai reținut

instanța de fond că în dosarul administrativ se menționează că nici în prezent

SC M. SA Bozovici nu deține exemplar de serviciu al licenței de transport

pentru punctul de lucru din comuna Dalboșeț, așa cum prevede art. 6, alin. (3)

și art. 34 ind. 2, alin. (3), din Ordinul 1842 din 2001, cu modificările

ulterioare și nici avizul administrației locale și poliției din comuna Dalboșeț

pentru capul de linie din această din această localitate astfel cum prevede art.

71 alin. (1) din ordinul menționat mai sus.

A mai reținut

că Postul de Poliție al comunei Dalboșeț, prin adresa din 3 iunie 2005, atestă

că imobilul din localitatea Dalboșeț este situat pe o stradă lăturalnică și în

apropierea unei intersecții nedirijate, iar accesul autobuzului nu este

posibil.

A

mai constatat prima instanță că

,

prin Hotărârea din 22 iunie 2005,

rectificată la 24 iunie 2005, Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor din programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în

trafic național, în componența aprobată de Secretarul de stat coordonator al M.T.C.T.

din 1 mai 2005 și prin Decizia nr. 1020 din 20 iunie 2005 a Directorului

General al A.R.R., a admis contestația reclamantei privind atribuirea traseului

interjudețean limitrof 22015, cursa 1 și 2 către pârâtă, pentru lipsa punctului

de lucru și a atribuit traseul următoarei clasate.

A mai constatat

instanța de fond că procedura de atribuire a traseelor se putea contesta în

perioada 6-7 iunie 2005, termen pe care pârâta 1-a respectat, conform hotărârii

comisiei de validare în anexele căreia se menționează expres depunerea

contestației în perioada stabilită, iar reclamanta face o confuzie când

apreciază că trebuia să se încadreze cu contestația în perioada 13-26 mai 2005,

apreciere contrazisă de calendarul și procedura de solicitare electronică a

traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane în trafic

național 2005 - 2007, depus la fila 45 dosar, care, potrivit calendarului, în

perioada 6 - 7 iunie 2005, Comisia, prin I.G.C.T.I., va primi contestațiile

referitoare la atribuire, ce vor fi respectat perioada 6 - 7 iunie 2005

Instanța de

fond a concluzionat că pârâta a respectat perioada 6 - 7 iunie 2005, iar

Comisia, găsind întemeiată contestația a admis-o corect, aplicând art. 8 din

Metodologia de atribuire, i-a atribuit traseul ei, ca următoare clasată.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC M. SA Bozovici și M.T.C.T.,

criticând-o pentru nelegalitate. În recursul său, Ministerul invocă lipsa

calității procesuale pasive și lipsa procedurii prealabile, excepții despre

care instanța de fond a reținut în mod eronat că ar fi renunțat la susținerea

lor.

Reclamanta SC M.

SA Bozovici în recursul său susține că instanța de fond a omis să se pronunțe

asupra tuturor capetelor de cerere și că în mod eronat a făcut în cauză

aplicarea Normelor Metodologice ulterioare licitației. Un alt motiv de casare

constă în aceea că instanța de fond a apreciat greșit că pentru punctul de

lucru din localitățile Dalboșet și Bozovivi era necesar exemplarul de serviciu

al licenței de execuție.

Ambele

recursuri vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:

Nu pot fi

reținute susținerile M.T. potrivit cărora nu ar avea calitate procesuală pasivă,

întrucât are un reprezentant în Comisia de validare a rezultatelor atribuirii

traseelor, potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de

execuție.

Această

problemă a fost soluționată prin practica constantă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1076/2007,

nr. 2173/2007, 2037/2007, etc.).

Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Minister motivată de faptul că

reclamanta nu s-a adresat acestei instituții publice cu plângere prealabilă, în

conformitate cu Metodologia nr. 13204 din 18 martie 2005, în perioada 06 – 07

iunie 2005 Comisia de validare a înregistrat contestațiile referitoare la

atribuie.

Pe cale de

consecință, operatorii de transport rutier public aveau obligația de a formula

plângere prealabilă împotriva hotărârilor Comisiei de validare.

Întrucât

recurenta reclamantă s-a adresat cu plângere prealabilă împotriva hotărârii

Comisiei de validare, la emitentul actului, erau îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, așa cum corect a apreciat instanța

de fond.

Cu privire la

primul motiv de casare din recursul reclamantei, prin care se susține că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind

suspendarea licențelor de traseu acordate SC A.S. SRL acesta urma a fi respins

ca nefondat.

Acest capăt de

cerere a fost întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 conform

căruia, instanței de fond i s-a solicitat suspendarea până la pronunțarea pe

fondul cauzei. Ori, în speță, instanța de fond s-a pronunțat pe fondul cauzei în

sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

În ceea ce

privește motivul de recurs prin care se susține că sentința este lipsită de

temei legal, Curtea reține că aceasta este întemeiată pe dispozițiile Ordin M.L.P.T.L.

nr. 1842/2001 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, nu

poate fi reținută afirmația recurentei reclamante privitoare la o greșită

interpretare a probelor. În mod temeinic instanța de fond a reținut că prin

hotărârea Comisiei de validare, reclamanta a fost descalificată, descalificare

întemeiată pe prevederile art. 8 din Metodologia de atribuire.

Potrivit

dispozițiilor art. 34

2

alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001,

o licență de execuție pentru traseu se poate solicita numai dacă operatorul de

transport rutier public are punct de lucru sau spațiu necesare pentru parcarea

autovehiculelor.

În mod temeinic

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că deținea un punct

de lucru în localitatea Dalboșeț, conform prevederilor legale invocate.

Recurenta

reclamantă nu îndeplinește nici condiția prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. 3

și nici cerința prevederilor de art. 71 alin. (1) din Ordin M.L.P.T.L. nr. 1842/2001,

întrucât aceasta a încheiat un contract fictiv de închiriere a unui spațiu

pentru parcarea autobuzelor cu SC G. SRL Dalboșeț, societate care nu mai

există, fiind radiată la data de 24 aprilie 2002.

Recurenta

reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor minime de siguranță

rutieră și confort stabilite de autoritățile publice locale și organele de

poliție.

Hotărârea

instanței de fond fiind legală și temeinică, ambele recursuri vor fi respinse

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC M. SA Bozovici și M.T., împotriva sentinței civile nr. 332 din

5 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2007.