ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 august 2005, reclamantele SC C. SA

Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu

A.R.R., au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea, prin Agenția Teritorială

Hunedoara, a unei licențe de execuție pentru traseul nr. 65 Hunedoara - Deva.

Ulterior, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul chemării în judecată

și a pârâților Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

În cauză a fost introdusă,

în conformitate cu dispozițiile art. 57 C. proc. civ., SC B.V. SRL, în calitate

de câștigătoare a licenței de execuție pentru traseul nr. 65.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 33

din 10 februarie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a respins

excepția calității procesuale pasive a pârâților A.R.R. și Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și, pe fond, a respins acțiunea

formulată de reclamante, obligând, totodată, pe acestea la plata sumei de 650

RON cheltuieli de judecată, către pârâta A.R.R.

Cu privire la excepțiile

invocate, instanța a reținut că atâta vreme cât Ministerul Comunicațiilor și

Tehnologiei Informației nu face parte din comisia de atribuire a traseelor,

constituită în baza art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de

transport, acesta nu poate avea calitatea procesuală în cauză, având în schimb

calitate procesuală pasivă A.R.R. și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului care, potrivit dispozițiilor aceluiași articol, au reprezentanți

în comisia mai sus menționată.

Instanța a reținut, de

asemenea, că, în cauză, s-a făcut, de către reclamante, dovada efectuării

procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, constând în

aceea că reclamantele au solicitat prin adresa nr. 31.167 din 13 iulie 2005,

explicații A.R.R. pentru neatribuirea licenței de execuție, adresă la care

acestea au primit răspuns la data de 15 iulie 2005.

Pe cale de consecință, s-a

respins și excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care A.R.R.,

care a invocat-o, este membră a comisiei de validare a atribuirii electronice a

traseelor, apreciindu-se că aceasta din urmă nu poate sta în judecată, neavând

personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor stabilite de

Consiliul Județean Hunedoara, prin hotărârea sa, privind necesarul de

autovehicule pentru traseul Deva - Hunedoara, hotărâre în care erau menționate

câte două autovehicule de rezervă pentru fiecare tip. Întrucât reclamantele nu

au prezentat decât două mașini de rezervă, iar în raport cu reclamanta SC C. SA

Hunedoara s-a făcut și dovada declanșării procedurii de reorganizare judiciară,

anterioară procedurii de atribuire a traseelor, instanța a concluzionat că

acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termen legal, toate cele trei reclamante: SC C. SA

Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara, invocând prevederile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004.

Recurentele susțin că

hotărârea atacată este nelegală, întrucât:

corespunzător capătul principal de cerere referitor la nulitatea absolută a

Hotărârii din data de 11 iulie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii

electronice a traseelor, neobservându-se faptul că aceasta era tardivă și a

fost emisă de un organ necompetent, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de

lege.

Asociația nr. 469 putea fi descalificată doar dacă nu îndeplinea una din

condițiile din caietul de sarcini al licenței de transport pentru traseul

Hunedoara - Deva, ceea ce nu este cazul în speță, conform art. 34 alin. (6) din

Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr.

1842/2001. În plus, alin. (5) și (6) ale art. 34 au fost introduse de pct. 15

al art. 1 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului nr. 552 din 14 aprilie 2005, voința legiuitorului fiind în sensul

eliminării numărului de autovehicule de rezervă care nu sunt necesare

efectuării transportului.

SC C. SA Hunedoara a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, nu

poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii. Societatea comercială

este posesoare de licență de transport și deține licență de execuție pentru

vehicule, iar scopul procedurii amintite îl constituie redresarea, iar nu

direcționarea spre faliment.

În recurs, toți intimații au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a arătat că prima instanță a reținut

corect că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care

atribuirea electronică a traseelor era în sarcina Inspectoratului General

pentru Comunicații și Tehnologia Informației, instituție publică autonomă,

aflată în subordinea Guvernului, iar nu în cea a ministerului, conform

prevederilor Legii nr. 510/2004.

Intimata A.R.R. a susținut

că prima instanță a stabilit corect că în atribuțiile Comisiei de validare a

atribuirii electronice a traseelor intră urmărirea derulării întregului proces

de alocare a licențelor de execuție pentru cursele și traseele cuprinse în

Programul național, astfel că aceasta era competentă să emită hotărârea

atacată. Arată că autovehiculele de rezervă au fost stabilite în baza art. 46

din O.G. nr. 44/1997, modificată și completată prin Legea nr. 105/2000.

Cât privește capacitatea

financiară a SC C. SA Hunedoara, această intimată a arătat că concluzia primei

instanțe a fost legitimă, bazându-se pe sentința civilă nr. 240/CA/2005 a

Tribunalului Hunedoara și pe certificatul constatator emis de Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Intimatul Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin întâmpinare, a relevat

faptul că datele referitoare la procesul de atribuire a licențelor de execuție

au fost gestionate de către A.R.R. și Inspectoratul General pentru Comunicații

și Tehnologia Informației, iar nu de către acest intimat. Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului emite doar normele obligatorii de

licențiere, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 6 din H.G. nr. 412/2004, în timp ce

A.R.R. este organismul tehnic specializat al ministerului, desemnat să asigure

îndeplinirea condițiilor de operare a transporturilor rutiere, licențierea

operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice, etc.

Pe fond arată că a fost respectată întreaga procedură de atribuire, recurenta

fiind descalificată, întrucât nu avea capacitatea de transport prevăzută în

Programul de transport aprobat de Consiliul Județean Hunedoara.

În fine, și intimata SC B.V.

SRL a susținut legalitatea descalificării recurentei, arătând că prin aceeași

hotărâre a fost la rândul său descalificată pentru traseul 39 HD (Deva -

Simeria), procedura urmată de Comisie fiind legală. Consideră că raționamentul

recurentei privind obligativitatea doar a unui autovehicul de rezervă, nu are

nici o bază legală. Dimpotrivă, Programul de transport aprobat pentru județul

Hunedoara, în temeiul art. 28 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 prevede că

pentru traseul nr. 65 în discuție, numărul de autovehicule active să fie de 6

autobuze și 6 microbuze și, respectiv, câte două rezerve din fiecare categorie,

condiție pe care recurenta nu o îndeplinește.

În recurs nu s-au

administrat înscrisuri noi.

Examinând sentința, prin

prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări,

precum și potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată:

Recursul formulat de cele

trei reclamante, în calitate de membre ale Asociației nr. 469 TM, participantă

la solicitarea electronică a curselor și traseelor din Programul de transport

rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean

între două județe limitrofe și interjudețean, pentru traseul 65 Hunedoara -

Deva vizează numai soluția pronunțată de prima instanță de fondul pricinii.

Recurentele reiau practic

toate argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, considerând

nesatisfăcătoare considerentele sentinței atacate.

Toate criticile formulate,

grupate de recurente în trei motive de recurs, sunt nefondate, după cum

urmează:

2005 a fost emisă potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de

execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de către Comisia de

validare a atribuirii electronice în componența aprobată de către Secretarul de

Stat al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, potrivit

art. 9, 12 și 14 din Metodologia nr. 401/7677 din 18 martie 2005.

Prin această hotărâre s-au

corectat mai multe erori de înregistrare (81) apărute în urma rulării

aplicației electronice de atribuire a traseelor, cuprinse în rezultatele

definitive ale atribuirii licenței de execuție pentru cursele și traseele

cuprinse în programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în

trafic național pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2006. Consecința

reverificării rezultatelor, în privința recurentei, a fost descalificarea

acesteia, datorită nerespectării numărului de vehicule solicitate prin

Programul de transport.

Corect a apreciat instanța

de fond că între atribuțiile Comisiei de validare se numără și urmărirea

derulării întregului proces de alocare a licențelor de execuție pentru cursele

și traseele cuprinse în Programul național, că această atribuție presupune

soluționarea problemelor ce intervin în derularea transparentă și legală a

procesului de acordare a licențelor de execuție pentru traseu, fiind expres

prevăzută în dispozițiile art. 14 din Metodologie.

Cum hotărârea atacată a fost

emisă, necontestat, anterior eliberării licenței de execuție pentru traseu de

către agenția teritorială, conform art. 41 din Ordinul Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 pentru aprobarea Normelor

metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora, nu există argumente juridice pentru susținerea

tardivității acesteia.

recurentelor-reclamante privitoare la nelegalitatea descalificării Asociației

din care fac parte, prima instanță a considerat întemeiat că actul

administrativ atacat este legal, fiind emis în conformitate cu dispozițiile

art. 28 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței nr. 1842/2001.

Într-adevăr, potrivit

acestei reglementări: „totalitatea traseelor, cursele necesare pentru

acoperirea acestora, graficele de circulație aferente, numărul de autovehicule

și capacitatea de transport a acestora, inclusiv autovehiculele de rezervă

necesare pentru efectuarea cursei sau a traseului, alcătuiesc programele de

transport rutier de persoane prin servicii regulate”.

În baza art. 46 din O.G. nr.

44/1997, aprobată și completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările

ulterioare „Consiliile locale, județene, după caz, au inițiativa și hotărăsc în

probleme de interes local privind transportul de persoane”. De asemenea,

dispozițiile art. 37 alin. (4) din O.G. nr. 44/1997, aprobată, modificată și

completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare” prevăd că

„transportul rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean se

efectuează pe baza programelor de transport aprobate de către consiliile

județene”.

În cauză, conform

Programului de transport aprobat prin hotărâre de Consiliul Județean Hunedoara,

numărul de microbuze necesar efectuării traseului Deva - Hunedoara este de 6,

fiind prevăzute și câte două vehicule de rezervă pentru fiecare tip, respectiv

două microbuze și două autobuze. Cum recurenta-reclamantă a nominalizat pentru

atribuirea electronică doar un microbuz și un autobuz ca autovehicule de

rezervă, nu a îndeplinit condiția de capacitate de transport prevăzută în

Programul de transport, rămânând fără suport toate considerațiile făcute în

cadrul acestui motiv de transport referitoare la caietele de sarcini.

În concluzie, nu există nici

o bază legală care să justifice concluzia recurentelor, în sensul că voința

legiuitorului este în sensul eliminării autovehiculelor de rezervă care nu sunt

necesare transportului, această sintagmă neregăsindu-se în textele invocate.

instanțe, referitor la situația juridică a SC C. SA Hunedoara este unul

subsidiar, argumentul determinant în pronunțarea sentinței fiind cel examinat

în cadrul celui de al doilea motiv de recurs.

Înalta Curte constată că

acesta este pertinent, fiind fundamentat pe sentința civilă nr. 240/CA/2005 a

Tribunalului Hunedoara, pronunțată la data de 17 martie 2005, adică anterior

organizării procedurii de atribuire electronică a traseelor. În mod evident,

faptul că societatea este supusă procedurii de lichidare judiciară afectează

capacitatea financiară a acesteia, astfel cum aceasta este prevăzută în

dispozițiile art. 7 lit. e) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1987/2005,

dar cum temeiul actului administrativ atacat a vizat numai capacitatea de

transport, instanța nu a cercetat toate susținerile reclamantei legate de

această procedură.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că niciunul din motivele de recurs nu poate fi primit,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara împotriva

sentinței civile nr. 33 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.