ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 august 2005, reclamantele SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu A.R.R., au solicitat obligarea pârâtei la eliberarea, prin Agenția Teritorială Hunedoara, a unei licențe de execuție pentru traseul nr. 65 Hunedoara - Deva. Ulterior, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul chemării în judecată și a pârâților Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. În cauză a fost introdusă, în conformitate cu dispozițiile art. 57 C. proc.

civ., SC B.V. SRL, în calitate de câștigătoare a licenței de execuție pentru traseul nr. 65. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 33 din 10 februarie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, a respins excepția calității procesuale pasive a pârâților A.R.R. și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamante, obligând, totodată, pe acestea la plata sumei de 650 RON cheltuieli de judecată, către pârâta A.R.R.

Cu privire la excepțiile invocate, instanța a reținut că atâta vreme cât Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației nu face parte din comisia de atribuire a traseelor, constituită în baza art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de transport, acesta nu poate avea calitatea procesuală în cauză, având în schimb calitate procesuală pasivă A.R.R. și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care, potrivit dispozițiilor aceluiași articol, au reprezentanți în comisia mai sus menționată. Instanța a reținut, de asemenea, că, în cauză, s-a făcut, de către reclamante, dovada efectuării procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, constând în aceea că reclamantele au solicitat prin adresa nr. 31.167 din 13 iulie 2005, explicații A.R.R.

pentru neatribuirea licenței de execuție, adresă la care acestea au primit răspuns la data de 15 iulie 2005. Pe cale de consecință, s-a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care A.R.R., care a invocat-o, este membră a comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, apreciindu-se că aceasta din urmă nu poate sta în judecată, neavând personalitate juridică. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor stabilite de Consiliul Județean Hunedoara, prin hotărârea sa, privind necesarul de autovehicule pentru traseul Deva - Hunedoara, hotărâre în care erau menționate câte două autovehicule de rezervă pentru fiecare tip.

Întrucât reclamantele nu au prezentat decât două mașini de rezervă, iar în raport cu reclamanta SC C. SA Hunedoara s-a făcut și dovada declanșării procedurii de reorganizare judiciară, anterioară procedurii de atribuire a traseelor, instanța a concluzionat că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, toate cele trei reclamante: SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recurentele susțin că hotărârea atacată este nelegală, întrucât: 1. Nu s-a soluționat corespunzător capătul principal de cerere referitor la nulitatea absolută a Hotărârii din data de 11 iulie 2005 a Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor, neobservându-se faptul că aceasta era tardivă și a fost emisă de un organ necompetent, cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege.

2. Nu a constatat că Asociația nr. 469 putea fi descalificată doar dacă nu îndeplinea una din condițiile din caietul de sarcini al licenței de transport pentru traseul Hunedoara - Deva, ceea ce nu este cazul în speță, conform art. 34 alin. (6) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001. În plus, alin. (5) și (6) ale art. 34 au fost introduse de pct. 15 al art. 1 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 552 din 14 aprilie 2005, voința legiuitorului fiind în sensul eliminării numărului de autovehicule de rezervă care nu sunt necesare efectuării transportului. 3. Împrejurarea că față de SC C. SA Hunedoara a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii.

Societatea comercială este posesoare de licență de transport și deține licență de execuție pentru vehicule, iar scopul procedurii amintite îl constituie redresarea, iar nu direcționarea spre faliment. În recurs, toți intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimatul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a arătat că prima instanță a reținut corect că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care atribuirea electronică a traseelor era în sarcina Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, instituție publică autonomă, aflată în subordinea Guvernului, iar nu în cea a ministerului, conform prevederilor Legii nr. 510/2004.

Intimata A.R.R. a susținut că prima instanță a stabilit corect că în atribuțiile Comisiei de validare a atribuirii electronice a traseelor intră urmărirea derulării întregului proces de alocare a licențelor de execuție pentru cursele și traseele cuprinse în Programul național, astfel că aceasta era competentă să emită hotărârea atacată. Arată că autovehiculele de rezervă au fost stabilite în baza art. 46 din O.G. nr. 44/1997, modificată și completată prin Legea nr. 105/2000. Cât privește capacitatea financiară a SC C. SA Hunedoara, această intimată a arătat că concluzia primei instanțe a fost legitimă, bazându-se pe sentința civilă nr. 240/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara și pe certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Intimatul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin întâmpinare, a relevat faptul că datele referitoare la procesul de atribuire a licențelor de execuție au fost gestionate de către A.R.R. și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, iar nu de către acest intimat. Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului emite doar normele obligatorii de licențiere, potrivit art. 4 alin. (1) pct. 6 din H.G. nr. 412/2004, în timp ce A.R.R. este organismul tehnic specializat al ministerului, desemnat să asigure îndeplinirea condițiilor de operare a transporturilor rutiere, licențierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice, etc. Pe fond arată că a fost respectată întreaga procedură de atribuire, recurenta fiind descalificată, întrucât nu avea capacitatea de transport prevăzută în Programul de transport aprobat de Consiliul Județean Hunedoara.

În fine, și intimata SC B.V. SRL a susținut legalitatea descalificării recurentei, arătând că prin aceeași hotărâre a fost la rândul său descalificată pentru traseul 39 HD (Deva - Simeria), procedura urmată de Comisie fiind legală. Consideră că raționamentul recurentei privind obligativitatea doar a unui autovehicul de rezervă, nu are nici o bază legală. Dimpotrivă, Programul de transport aprobat pentru județul Hunedoara, în temeiul art. 28 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 prevede că pentru traseul nr. 65 în discuție, numărul de autovehicule active să fie de 6 autobuze și 6 microbuze și, respectiv, câte două rezerve din fiecare categorie, condiție pe care recurenta nu o îndeplinește.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum și potrivit art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Recursul formulat de cele trei reclamante, în calitate de membre ale Asociației nr. 469 TM, participantă la solicitarea electronică a curselor și traseelor din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean între două județe limitrofe și interjudețean, pentru traseul 65 Hunedoara - Deva vizează numai soluția pronunțată de prima instanță de fondul pricinii. Recurentele reiau practic toate argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, considerând nesatisfăcătoare considerentele sentinței atacate.

Toate criticile formulate, grupate de recurente în trei motive de recurs, sunt nefondate, după cum urmează: 1. Hotărârea din 11 iulie 2005 a fost emisă potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de către Comisia de validare a atribuirii electronice în componența aprobată de către Secretarul de Stat al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, potrivit art. 9, 12 și 14 din Metodologia nr. 401/7677 din 18 martie 2005. Prin această hotărâre s-au corectat mai multe erori de înregistrare (81) apărute în urma rulării aplicației electronice de atribuire a traseelor, cuprinse în rezultatele definitive ale atribuirii licenței de execuție pentru cursele și traseele cuprinse în programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2006. Consecința reverificării rezultatelor, în privința recurentei, a fost descalificarea acesteia, datorită nerespectării numărului de vehicule solicitate prin Programul de transport.

Corect a apreciat instanța de fond că între atribuțiile Comisiei de validare se numără și urmărirea derulării întregului proces de alocare a licențelor de execuție pentru cursele și traseele cuprinse în Programul național, că această atribuție presupune soluționarea problemelor ce intervin în derularea transparentă și legală a procesului de acordare a licențelor de execuție pentru traseu, fiind expres prevăzută în dispozițiile art. 14 din Metodologie. Cum hotărârea atacată a fost emisă, necontestat, anterior eliberării licenței de execuție pentru traseu de către agenția teritorială, conform art. 41 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, nu există argumente juridice pentru susținerea tardivității acesteia.

2. În examinarea susținerilor recurentelor-reclamante privitoare la nelegalitatea descalificării Asociației din care fac parte, prima instanță a considerat întemeiat că actul administrativ atacat este legal, fiind emis în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001. Într-adevăr, potrivit acestei reglementări: „totalitatea traseelor, cursele necesare pentru acoperirea acestora, graficele de circulație aferente, numărul de autovehicule și capacitatea de transport a acestora, inclusiv autovehiculele de rezervă necesare pentru efectuarea cursei sau a traseului, alcătuiesc programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate”.

În baza art. 46 din O.G. nr. 44/1997, aprobată și completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare „Consiliile locale, județene, după caz, au inițiativa și hotărăsc în probleme de interes local privind transportul de persoane”. De asemenea, dispozițiile art. 37 alin. (4) din O.G. nr. 44/1997, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 105/2000, cu modificările ulterioare” prevăd că „transportul rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean se efectuează pe baza programelor de transport aprobate de către consiliile județene”. În cauză, conform Programului de transport aprobat prin hotărâre de Consiliul Județean Hunedoara, numărul de microbuze necesar efectuării traseului Deva - Hunedoara este de 6, fiind prevăzute și câte două vehicule de rezervă pentru fiecare tip, respectiv două microbuze și două autobuze.

Cum recurenta-reclamantă a nominalizat pentru atribuirea electronică doar un microbuz și un autobuz ca autovehicule de rezervă, nu a îndeplinit condiția de capacitate de transport prevăzută în Programul de transport, rămânând fără suport toate considerațiile făcute în cadrul acestui motiv de transport referitoare la caietele de sarcini. În concluzie, nu există nici o bază legală care să justifice concluzia recurentelor, în sensul că voința legiuitorului este în sensul eliminării autovehiculelor de rezervă care nu sunt necesare transportului, această sintagmă neregăsindu-se în textele invocate. 3. Considerentul primei instanțe, referitor la situația juridică a SC C. SA Hunedoara este unul subsidiar, argumentul determinant în pronunțarea sentinței fiind cel examinat în cadrul celui de al doilea motiv de recurs.

Înalta Curte constată că acesta este pertinent, fiind fundamentat pe sentința civilă nr. 240/CA/2005 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată la data de 17 martie 2005, adică anterior organizării procedurii de atribuire electronică a traseelor. În mod evident, faptul că societatea este supusă procedurii de lichidare judiciară afectează capacitatea financiară a acesteia, astfel cum aceasta este prevăzută în dispozițiile art. 7 lit. e) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1987/2005, dar cum temeiul actului administrativ atacat a vizat numai capacitatea de transport, instanța nu a cercetat toate susținerile reclamantei legate de această procedură.

Pentru toate aceste considerente, constatând că niciunul din motivele de recurs nu poate fi primit, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Hunedoara, SC N. SRL Hunedoara și SC I.D. SRL Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 33 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.