ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

iunie 2002, reclamanta SC F.C. SRL Hațeg a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea

Rutieră Română să-i elibereze licență de execuție pentru traseu pe ruta

Hațeg-Hunedoara - Deva și retur, zilnic, cu plecare din Hațeg la ora 6.45.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a deținut licență de execuție pentru traseu, dar ultima cerere

adresată pârâtei în acest sens, nu a fost soluționată, deși a depus toate actele

necesare și a achitat taxele pentru eliberarea licenței.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea și a obligat

reclamanta să plătească pârâtei, cheltuieli de judecată în sumă de 2.622.000

lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842 din 4

decembrie 2001, emis de Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice și

Amenajării Teritoriului. Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta nu îndeplinește

cerințele revăzute în Ordinul nr. 1842/2001, pentru eliberarea licenței de execuție,

întrucât nu deține aprobare din partea Consiliului Județean Hunedoara și

graficele de circulație propus nu poate fi armonizat cu graficele de circulație

pentru alte trasee, care au fost atribuite altor operatori de transport cu

licență de execuție pe anul 2002. De asemenea, instanța de fond a avut în

vedere că autovehiculul menționat de reclamantă în lista autovehiculelor de

rezervă, nu îndeplinește cerințele prevăzute în art. 35 lit. d) și art. 38 din

Ordinul nr. 1842/2001, întrucât nu are licență de execuție, este înmatriculat ca

autoturism și nu poate fi folosit pentru executarea transportului rutier de

persoane, prin servicii regulate.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca

nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, s-a susținut

că instanța de fond a considerat eronat, ca nefiind îndeplinită procedura prealabilă,

deși s-au depus la dosar, copiile petițiilor adresate Autorității Rutiere

Române. Recurenta a susținut că dispozițiile art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001,

nu erau aplicabile în cauză, pentru că licența solicitată are ca obiect singura

cursă, iar cererea sa nu a fost soluționată în termenul legal de 15 zile.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, recurenta a criticat soluția dată pe fondul cauzei, arătând că a

dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru licența de execuție,

solicitată pentru o singură cursă. Recurenta a învederat că licența a fost

solicitată în baza art. 37 alin. (2) din Ordinul nr. 1842/2001 și că pentru

această cerere, nu avea nevoie de aprobarea Consiliului Județean și de

autovehicule de rezervă, cerințe impuse operatorilor care efectuează

transporturi regulate pe traseu, pe curse normale repetate zilnic.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat corect

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001,

emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și se

constată că este întemeiată critica adusă în recurs, soluției de admitere a

excepției privind neîndeplinirea procedurii prealabile.

Condiția îndeplinirii procedurii

prealabile prevăzută în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a fost

respectată de recurenta-reclamantă care, anterior datei de 3 iunie 2002, la

care a formulat acțiunea în justiție, s-a adresat autorității intimate, cu

reclamațiile administrative înregistrate sub nr. 293 din 3 aprilie 2003, nr. 432

din 21 mai 2002 și nr. 522 din 13 iunie 2002 și nr. 718 din 27 august 2002.

Concluzia instanței de fond, că prin

aceste petiții nu au fost respectate condițiile și termenele din procedura

administrativă prevăzută în norma specială – art. 64 alin. (1) din Ordinul nr. 1842/2001,

se vădește a fi eronată, întrucât până la data formulării acțiunii, cererile

recurentei-reclamante nu au fost soluționate, nu a existat o comunicare a

refuzului de a i se elibera licența de execuție, și pentru răspunsul cuprins în

adresa nr. 516 din 12 iunie 2002, autoritatea intimată nu a prezentat dovezile

de comunicare.

Criticile formulate de recurentă pe

fondul cauzei sunt, de asemenea, întemeiate, constatându-se că este nelegală și

netemeinică hotărârea de respingere a acțiunii.

Din actele dosarului, rezultă că

societatea recurentă îndeplinește cerințele legale pentru eliberarea unei noi

licențe de execuție, pentru o singură cursă, pe traseul Hațeg-Hunedoara – Deva,

tur și retur.

Pentru același traseu, recurenta a deținut

licență de execuție eliberată la 1 iulie 2001, conform caietului de sarcini

întocmit de autoritatea intimată.

În exercitarea atribuțiilor sale de

inspecție și de control prevăzute în art. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 625/1998, intimata nu a revocat licența atribuită în anul 2001 și nu a dovedit încălcarea

de către recurentă, a reglementărilor privind transportul rutier de persoane.

Hotărârea instanței de fond s-a întemeiat

greșit, numai pe apărările formulate de intimata-pârâtă în întâmpinare, fără a

se verifica dacă acestea sunt conforme dispozițiilor legale invocate și

probelor administrate în cauză.

Astfel, se constată că

intimata-pârâtă nu a depus înscrisuri pentru dovedirea susținerii sale privind

imposibilitatea armonizării graficului de circulație propus de

recurenta-reclamantă, cu graficele traseelor Lupeni - Petroșani - Deva și Deva -

Hunedoara, pentru care în anul 2002 au fost atribuite licențe altor operator de

transport. De altfel, posibilitatea armonizării graficelor de circulație a fost

prevăzută de art. 30 din Ordinul nr. 1842/2001, numai în cazul modificării

programului de transport rutier de persoane, prin includerea de noi trasee, iar

nu și în cazul cererii recurentei, care a avut ca obiect un traseu existent și

aprobat din anul 2001.

Celelalte apărări invocate de intimată

cu privire la lipsa aprobării Consiliului județean și condiția licenței pentru

autovehiculele de rezervă, sunt, de asemenea, neîntemeiate, pentru că

documentația întocmită de recurentă corespunde prevederilor Ordinului nr. 1842/2001,

pentru a se efectua o singură cursă pe zi, pe un traseu județean, tur și retur.

În consecință,Curtea va admite

prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va admite acțiunea, obligând Autoritatea

Rutieră Română să elibereze recurentei-reclamantei SC F.C. SRL, licență de execuție

pentru traseu, pentru o singură cursă, pe ruta Hațeg - Hunedoara - Deva și

retur, zilnic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC F.C. SRL

Hațeg împotriva sentinței civile nr. 37 din 19 februarie a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta SC F.C. SRL.

Obligă pârâta Autoritatea Rutieră

Română să elibereze reclamantei, licența de execuție traseu pentru o singură

cursă pe ruta Hațeg - Hunedoara - Deva și retur, zilnic.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.