ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4381/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 37 din 15 iunie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC B.V.D. SRL Brad împotriva pârâtei A.R.R. în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 261.441,51 lei cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a măsurii nelegale dispusă de pârâtă, de stabilire a unui punct de îmbarcare –debarcare în municipiul Orăștie în favoarea unei terțe societăți – SC R.T.P.

SRL, deși titulara licenței de execuție pentru traseul de transport public în comuna Deva – Simeria- Orăștie este reclamanta. Se menționează că această măsură a fost dispusă de A.R.R. Hunedoara, în mod eronat, cu ocazia întocmirii caietului de sarcini pentru licitația privind licența de execuție – traseu Deva – Turda – Pricaz, pentru care a devenit titulară SC R.T.P. SRL Instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor daune ce nu depășesc cuantumul a 5 miliarde lei (500.000 RON), în urma emiterii adresei nr. 1205 de către Agenția A.R.R.

Hunedoara. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.R.R., susținând, în esență, că hotărârea este nelegală, deoarece litigiul se poartă cu o autoritate publică centrală, iar potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților administrației publice centrale. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel cum s-a stabilit la instanța de fond obiectul litigiului îl reprezintă daunele solicitate de reclamantă, ca urmare a dispunerii unei măsuri eronate de către autoritatea locală A.R.R.

Hunedoara, de introducere în caietul de sarcini, prin adresa din 2 noiembrie 2004 a unui punct de îmbarcare – debarcare în municipiul Orăștie. Reclamanta a susținut că printr-o hotărâre judecătorească definitivă – sentința civilă nr. 17/2006 a Curții de Apel Alba-Iulia – s-ar fi stabilit nelegalitatea măsurii administrative menționate. În drept, astfel cum rezultă atât din dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cât și din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calitatea de autoritate publică centrală sau locală a emitentului actului administrativ considerat vătămător este esențială în stabilirea instanței competente în soluționarea cauzei. În speță, actul administrativ considerat nelegal a fost emis de A.R.R.

Hunedoara, astfel că potrivit textelor de lege menționate competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ de la nivelul Tribunalului Hunedoara. Cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței nr. 37 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2007.