ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4381/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 37 din 15 iunie 2007 Curtea

de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei

privind pe reclamanta SC B.V.D. SRL Brad împotriva pârâtei A.R.R. în favoarea

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea sentinței se

reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 261.441,51

lei cu titlu de prejudiciu suferit ca urmare a măsurii nelegale dispusă de

pârâtă, de stabilire a unui punct de îmbarcare –debarcare în municipiul Orăștie

în favoarea unei terțe societăți – SC R.T.P. SRL, deși titulara licenței de

execuție pentru traseul de transport public în comuna Deva – Simeria- Orăștie

este reclamanta. Se menționează că această măsură a fost dispusă de A.R.R.

Hunedoara, în mod eronat, cu ocazia întocmirii caietului de sarcini pentru

licitația privind licența de execuție – traseu Deva – Turda – Pricaz, pentru

care a devenit titulară SC R.T.P. SRL

Instanța de fond a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., cu motivarea că reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor daune

ce nu depășesc cuantumul a 5 miliarde lei (500.000 RON), în urma emiterii

adresei nr. 1205 de către Agenția A.R.R. Hunedoara.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâta A.R.R., susținând, în esență, că hotărârea este

nelegală, deoarece litigiul se poartă cu o autoritate publică centrală, iar

potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. curțile de apel judecă în primă instanță

procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele

autorităților administrației publice centrale.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum s-a stabilit la

instanța de fond obiectul litigiului îl reprezintă daunele solicitate de

reclamantă, ca urmare a dispunerii unei măsuri eronate de către autoritatea

locală A.R.R. Hunedoara, de introducere în caietul de sarcini, prin adresa din 2

noiembrie 2004 a unui punct de îmbarcare – debarcare în municipiul Orăștie.

Reclamanta a susținut că printr-o hotărâre judecătorească definitivă – sentința

civilă nr. 17/2006 a Curții de Apel Alba-Iulia – s-ar fi stabilit nelegalitatea

măsurii administrative menționate.

În drept, astfel cum rezultă

atât din dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cât și din dispozițiile art.

10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calitatea de autoritate

publică centrală sau locală a emitentului actului administrativ considerat

vătămător este esențială în stabilirea instanței competente în soluționarea

cauzei. În speță, actul administrativ considerat nelegal a fost emis de A.R.R.

Hunedoara, astfel că potrivit textelor de lege menționate competența de

soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ de la nivelul

Tribunalului Hunedoara.

Cu referire la art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.R.R. împotriva sentinței nr. 37 din 15 iunie 2007 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2007.