ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2005

HOTĂRÂRE
18.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 299

din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta SC F.C. SRL împotriva pârâtei A.R.R. și

în consecință, a obligat agenția A.R.R. Hunedoara, să elibereze reclamantei,

licența de execuție traseu pentru o singură cursă, pe ruta Hațeg - Hunedoara -

Deva și retur, zilnic. Acțiunea formulată împotriva pârâtei agenția A.R.R.

Hunedoara a fost respinsă.

Pentru a pronunța astfel,

instanța a reținut că:

Este neîntemeiată excepția

invocată de pârâta A.R.R., privind neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât răspunsul la contestație

i-a fost comunicat reclamantei, la data de 11 iunie 2003, cu adresa nr. 14241,

iar acțiunea a fost înregistrată la instanță, la data de 13 iunie 2003.

Întrucât agenția A.R.R.

Hunedoara nu are personalitate juridică și nu i s-a acordat putere de

reprezentare, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei agenții a

fost considerată ca întemeiată, cu consecința respingerii, ca inadmisibilă, a

acțiunii formulate împotriva acesteia.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat a fi incidente dispozițiile art. 37 alin. (2) din Ordinul Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, care

reglementează condițiile de acordare a licenței de execuție pentru traseu,

pentru o cursă. Astfel, din actele dosarului a rezultat că la capătul de

traseu, Hațeg, de unde pleacă cursa, societatea reclamantă deține în folosință

spațiu pentru parcare și plecare în cursă, iar la capătul traseului, Deva, are

acceptul scris al Primăriei pentru a circula în municipiu. De altfel, probele

administrate au evidențiat că reclamanta deține licență de transport rutier

public valabilă până la 27 septembrie 2008 și a mai deținut licența pentru

traseu servicii regulate de transport persoane pe ruta Hațeg - Călan -

Hunedoara - Deva, licență eliberată de agenția Hunedoara și care a expirat în

anul 2001.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta A.R.R.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 și pe cele ale art. 304

1

recurenta a criticat sentința instanței de fond, pentru următoarele aspecte.

- greșita soluționare a

excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, prin ignorarea dispozițiilor art.

64 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

nr. 1842/2001; acțiunea în contencios este prematură în opinia recurentei,

deoarece a fost formulată la 28 de zile de la introducerea plângerii

prealabile, plângere la care a și răspuns la data de 11 iunie 2003;

- interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, în condițiile în care metodologia pentru

acordarea unui traseu sau a unei grupe de trasee județene este prevăzută în mod

expres de dispozițiile art. 35 și 36 din ordin;

- calificarea, în mod

greșit, ca nejustificat, a refuzului agenției A.R.R. Hunedoara, de a elibera

licențe pe traseul solicitat, din moment ce reclamanta a refuzat să prezinte

documentele solicitate de agenție, chiar și în fața instanței, așa cum rezultă

din încheierea din 2 iulie 2003.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor aduse de recurentă și în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive

pentru casarea sau modificarea acesteia.

Instanța fondului a aplicat

corect dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și pe cele din Normele

metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice,

Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, atât în ce privește soluționarea

excepției privind lipsa plângerii prealabile, cât și în ce privește dezlegarea

fondului pricinii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, intimata-reclamantă s-a adresat agenției

A.R.R. Hunedoara și, urmare a refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale

privind eliberarea noii licențe de execuție traseu, a formulat contestație, la A.R.R., la data de 12 mai 2004, în temeiul art. 64 alin. (1) din Normele metodologice

aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

nr. 1842/2001.

În raport cu dispozițiile art.

64 alin. (2) din Normele metodologice amintite, care dau posibilitatea celui ce

se consideră vătămat, să facă plângere „conform legii contenciosului

administrativ”, reclamanta a formulat acțiunea, la data de 13 iunie 2003.

Împrejurarea că răspunsul

negativ al A.R.R. a fost emis la 11 iunie 2003, necontestată de nici una dintre

părți, nu justifică respingerea acțiunii, ca prematur introdusă.

Reglementările cuprinse în art.

37 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, au fost corect

interpretate și aplicate. Textul face referire la condițiile ce trebuie

îndeplinite de operatorul de transport rutier public (cum este cazul intimatei),

pentru a solicita o licență de execuție pentru traseu, pentru o cursă.

Probatoriul administrat pe acest aspect a evidențiat că intimata-reclamantă

îndeplinește cerințele menționate în textul mai înainte arătat.

Față de cele reținute, în

mod corect instanța fondului a constatat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, iar față de refuzul nejustificat al

A.R.R., de a elibera reclamantei, licență de execuție traseu pentru o singură

cursă, zilnic, pe ruta Hațeg - Hunedoara - Deva, a fost admisă acțiunea.

Ca urmare, în temeiul art. 312

Respinge recursul declarat

de A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 299 din 3 septembrie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2002, reclamanta SC F.C. SRL Hațeg a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română să-i elibereze licență d
ÎCCJ 2005-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2007
art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de transport, acesta nu poate avea calitatea procesuală în cauză, având în schimb calitate procesuală pasivă A.R.R. și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care, potrivit
ÎCCJ 2006-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2006
avut în vedere raportul de subordonare al autorității rutiere Consiliului Județean Hunedoara. Pârâta A.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În cauză a fost introdusă SC B.V. SRL Brad în calitate de
ÎCCJ 2007-11-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4381/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 37 din 15 iunie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței mater
ÎCCJ 2006-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 11109/CA/2005, în data de 11 octombrie 2005 și precizată la 8 noiembrie 2005, reclamanta SC A. SA Timișoara a solicitat,
Sursă