ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 aprilie

2007, reclamanta Autoritatea Rutieră Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Primăria comunei Ribița, județul Hunedoara, și SC D.C. SRL Simeria, constatarea

nulității licențelor de traseu pentru transport de persoane prin servicii regulate

speciale, eliberate pentru traseele Dumbrava de Jos – Brad – Gurabarza, respectiv

Brad – Crișan și a caietelor de sarcini aferente, emise de Agenția Autorității

Rutiere Române – Hunedoara.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că licențele de transport menționate au fost solicitate de către

operatorul de transport SC D.C. SRL Simeria și au fost eliberate cu încălcarea prevederilor

Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005, în sensul că beneficiarul nu putea fi Primăria

comunei Ribița, ci numai un agent economic, o unitate de învățământ sau o unitate

militară.

În drept au fost invocate

prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ale O.U.G. nr. 109/2005 și

ale Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 35 din 15 iunie

2007, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.

Instanța de fond a reținut

că soluția se impune, având în vedere rezilierea, de comun acord, de către pârâte,

a contractului de transport din 12 septembrie 2006, începând cu data de 01 martie

2007, contract ce a stat la baza eliberării celor două licențe în discuție, care

și-au încetat astfel valabilitatea.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Autoritatea Rutieră Română,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta susține, în

esență, că licențele au fost valabile până la data de 15 septembrie 2007, astfel

că, la data pronunțării sentinței, acțiunea avea obiect. În plus, mai arată recurenta,

chiar dacă a fost reziliat contractul din 12 septembrie 2006, intimata-pârâtă SC

D.C. SRL avea obligația de a depune licențele pentru a dovedi că nu mai efectuează

traseele Dumbrava de Jos – Brad – Gurabarza și Brad – Crișan.

Într-o critică distinctă,

recurenta solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, invocând

generic dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, recurenta

invocă ignorarea dispozițiilor art. 81 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, în sensul

că beneficiarul nu putea fi Primăria comunei Ribița, ori, generic, cetățenii acestei

comune, ci numai un agent economic, unitate de învățământ sau unitate militară.

De asemenea, la data eliberării celor două licențe de traseu, în opinia recurentei

Autoritatea Rutieră Română Hunedoara ar fi încălcat și dispozițiile art. 85

lit. c) din Normele privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și

a activităților conexe acestora aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.

În recurs, intimații-pârâți

nu au formulat întâmpinări și nu s-au administrat înscrisuri noi potrivit art. 305

C. proc. civ.

Examinând sentința, prin

prisma criticilor reținute precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare

în judecată vizează constatarea nulității licențelor de traseu pentru transport

de persoane prin servicii regulate speciale, eliberate pentru traseele Dumbrava

de Jos – Brad – Gurabarza, respectiv Brad – Crișan.

Aceste două licențe au

fost eliberate operatorului de transport SC D.C. SRL pe baza contractului de prestări

servicii încheiat de acesta cu beneficiarul transportului, Primăria comunei Ribița.

În motivarea cererii de

chemare în judecată, reclamanta Autoritatea Rutieră Română a arătat că nu poate

revoca cele două licențe întrucât contractul de prestări servicii încheiat cu Primăria

comunei Ribița este în derulare și produce efecte juridice.

Instanța de fond a stabilit

în mod corect, că la data de 01 martie 2007 a fost reziliat contractul încheiat

între Primăria comunei Ribița și SC D.C. SRL. Părțile au convenit amiabil asupra

acestei modalități de încetare a efectelor contractului de prestări servicii, întrucât

scopul pentru care a fost încheiat: asigurarea transportului elevilor Școlii

Generale Ribița și a personalului Primăriei (în funcție de orarul elevilor, respectiv

programul de funcționare al Primăriei) nu mai era actual, Primăriei fiindu-i repartizat

de către Guvern un microbuz, cu aceeași afectațiune.

Așa fiind, cum potrivit

art. 84 alin. (3) din ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 pentru aprobarea normelor

privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și activităților conexe

acestora, în vigoare la data eliberării licențelor, licența de traseu are aceeași

perioadă de valabilitate ca și contractul încheiat cu beneficiarul transportului,

rezultă că, într-adevăr, acțiunea soluționată de Curtea de apel era fără obiect.

Faptul că licențele aveau

inițial o perioadă mai lungă de valabilitate și că nu au fost „depuse” ori predate

în materialitatea lor, nu poate conduce la concluzia că acestea sunt active, câtă

vreme temeiul, fundamentul emiterii lor nu mai există, iar operatorul de transport

nu mai poate efectua cursele respective.

Deși formal, recurenta

combate modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată,

de fapt, recursul nu conține nicio critică adusă raționamentului judecătorului fondului

care a considerat că acestea nu i se cuvin reclamantei întrucât la data înregistrării

acțiunii contractul de prestări servicii își încetase deja efectele. În plus,

art. 274 C. proc. civ. invocat de recurentă în susținerea acestei critici nu este

aplicabil, acest text reglementând modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată

părții care a câștigat procesul, acesta nefiind cazul recurentei.

Celelalte motive de recurs

exced limitelor învestirii Înaltei Curți întrucât vizează fondul litigiului, astfel

încât nu pot fi examinate.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9

C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței civile nr. 35 din 15

iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2008.