ÎCCJ, decizie (scj.ro #84087)

Contestație în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc . pen . Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc . pen . C. proc . pen ., art. 386 lit. b) Conform art. 386 lit. b) C. proc . pen ., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

Față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc . pen ., imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al părții ce avea calitatea de recurent inculpat, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu îndeplinește condițiile legale ale cazului de contestație în anulare menționat, întrucât cerința dovezii imposibilității de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs incumbă părții, și nu apărătorului acesteia. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2342 din 26 iunie 2008 Prin decizia nr. 1543 din 5 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.E.

și S.Ș. împotriva deciziei nr. 216 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, Secția penală. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii condamnați S.E. și S.Ș., ce au avut calitatea de recurenți inculpați, solicitând admiterea contestației în anulare. În motivarea contestației în anulare, contestatorii condamnați au arătat că, la data de 5 mai 2008, avocatul lor a formulat o cerere de amânare a cauzei, fiind în imposibilitate de a se prezenta, deoarece era angajat în mai multe cauze, astfel încât nu putea ajunge în timp util la București, precum și pentru faptul că au formulat o cerere prin care au invocat o excepție de neconstituționalitate. Deși au apreciat că au demonstrat faptul că avocatul lor a fost în imposibilitate de a se prezenta, fiind practic lipsiți de apărare, instanța de recurs Ie-a respins recursul.

Temeiul în drept al contestației în anulare formulate, invocat de contestatorii condamnați, îl constituie dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc . pen . Examinând contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați S.E. și S.Ș. , în raport cu motivul invocat, ce a fost întemeiat pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată.

Legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc . pen ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, cazurile de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc . pen .,

partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii conjuncției „și.” Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul inculpaților S.E. și S.Ș., rezultă că la termenul de judecată a recursului de la 5 mai 2008 a existat depusă la dosar cererea apărătorului ales al inculpaților, prin care a solicitat amânarea cauzei, deoarece la data de 5 mai 2008 nu se poate prezenta, întrucât era angajat în mai multe litigii și, având în vedere că termenele de judecată s-au suprapus, precum și cererea prin care inculpatul S.Ș.

a invocat o excepție de neconstituționalitate, dar și faptul că prezența apărătorului ales este obligatorie, a solicitat acordarea unui termen de ședință pentru a putea asigura apărarea inculpaților. În partea introductivă a deciziei instanței de recurs s-a consemnat faptul că la apelul nominal au lipsit recurenții inculpați, pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, magistratul asistent referind asupra cererii depuse de apărătorul ales al recurenților inculpați prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât este în imposibilitate de prezentare, având în aceeași zi mai multe litigii.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al recurenților inculpați, întrucât această cerere nu a fost însoțită de niciun act care să ateste imposibilitatea de prezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, a fost acordat cuvântul în dezbaterea recursului, concluziile părților fiind evidențiate în mod concret.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul prezentei cauzei, față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc . pen . și în raport cu motivul efectiv invocat de contestatorii condamnați , respectiv imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al acestora, ce aveau calitatea de recurenți inculpați la data judecării recursurilor, nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare menționat, deoarece cerința dovezii imposibilității de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs incumbă părții, și nu apărătorului acesteia.

Altfel spus, contestatorii condamnați S.E. și S.Ș., în raport cu temeiul contestației în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. b) C. proc . pen ., nu au făcut dovada că în calitatea de părți pe care o aveau, respectiv recurenți inculpați la data judecării cauzei, aceștia personal s-ar fi aflat în imposibilitate de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare, așa încât cererea formulată de apărătorul ales al inculpaților, prin care a solicitat amânarea judecării cauzei aflate în recurs, față de motivele arătate, nu poate complini calitatea de parte pe care o prevede cazul de contestație în anulare arătat, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației în anulare formulate de contestatori.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați.