ÎCCJ, decizie (scj.ro #84087)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84087) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație
în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
.
Cuprins pe
materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.
Contestația în anulare
Indice
alfabetic:
Drept
procesual penal
- contestație în anulare
-
cazul
prevăzut în art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
.
C.
proc
.
pen
.,
art. 386 lit. b)
Conform art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
., împotriva hotărârilor
penale definitive se poate face contestație în anulare, când partea dovedește
că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această
împiedicare. Față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența cazului de
contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
., imposibilitatea de prezentare a apărătorului
ales al părții ce avea calitatea de recurent inculpat,
la termenul la
care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs, nu îndeplinește condițiile legale ale cazului de contestație în anulare
menționat, întrucât cerința dovezii imposibilității de prezentare
și de încunoștințare a instanței despre această
împiedicare la termenul la
care
s-a
judecat cauza de către instanța de recurs incumbă părții, și nu apărătorului
acesteia.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 2342 din 26 iunie 2008
Prin decizia nr. 1543 din 5 mai 2008 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, Secția penală, au fost respinse, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații S.E. și S.Ș. împotriva deciziei nr. 216 din
27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, Secția penală.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație
în anulare contestatorii condamnați
S.E.
și S.Ș.,
ce au avut calitatea de recurenți inculpați, solicitând
admiterea contestației în anulare.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii
condamnați au arătat că, la data de 5 mai 2008, avocatul lor a formulat o
cerere de amânare a cauzei, fiind în imposibilitate de a se prezenta, deoarece
era
angajat în mai
multe cauze, astfel încât nu putea ajunge în timp util la București, precum și
pentru faptul că au formulat o cerere prin care au invocat o excepție de
neconstituționalitate. Deși au apreciat că au demonstrat faptul că avocatul lor
a fost în imposibilitate de a se prezenta, fiind practic lipsiți de apărare,
instanța de recurs Ie-a respins recursul.
Temeiul în drept al contestației în anulare
formulate, invocat de contestatorii condamnați, îl constituie dispozițiile art.
386 lit. b) C.
proc
.
pen
.
Examinând contestația în anulare formulată de
contestatorii
condamnați
S.E. și S.Ș.
, în raport cu motivul invocat, ce
a fost întemeiat pe dispozițiile
art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind inadmisibilă contestația
în anulare formulată.
Legiuitorul român a prevăzut în
conținutul dispozițiilor art. 386 C.
proc
.
pen
., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,
cazurile
de contestație în anulare, statuând că împotriva hotărârilor penale
definitive se
poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a)
când procedura de citare a părții pentru termenul la care
s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform
legii;
b)
când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat
cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și
de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c)
când instanța de recurs nu s-a pronunțat
asupra unei cauze de
încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1)
lit. f) - i
1
), cu privire la care
existau probe în dosar;
d)
când împotriva unei persoane s-au pronunțat
două hotărâri
definitive pentru aceeași faptă;
e)
când, la judecarea recursului sau la
rejudecarea cauzei de către
instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea
acestuia este obligatorie potrivit art. 385
14
alin. (1
1
)
ori art. 385
16
alin.
(1).
Potrivit
cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b)
C.
proc
.
pen
., partea poate face
contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza
de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a
încunoștința
instanța despre această
împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor
fiind cumulative, așa
cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în
condițiile folosirii conjuncției „și.”
Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul
inculpaților S.E. și S.Ș., rezultă că la termenul de judecată a recursului de
la 5 mai 2008 a existat depusă la dosar cererea apărătorului ales al
inculpaților, prin care a solicitat amânarea cauzei, deoarece la data de 5 mai
2008 nu se poate prezenta, întrucât era angajat în mai multe litigii
și, având în vedere că
termenele de
judecată s-au suprapus, precum și cererea prin care inculpatul S.Ș. a invocat o
excepție de neconstituționalitate, dar și faptul că prezența apărătorului ales
este obligatorie, a solicitat
acordarea unui
termen de ședință pentru a putea asigura apărarea
inculpaților.
În partea introductivă a deciziei instanței de
recurs s-a consemnat faptul că la apelul nominal au lipsit recurenții
inculpați, pentru care a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, magistratul
asistent referind asupra cererii depuse de apărătorul ales al recurenților
inculpați prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, întrucât
este în imposibilitate de prezentare, având în aceeași zi mai multe litigii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins
cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al recurenților
inculpați, întrucât această cerere nu a fost însoțită de
niciun
act care să ateste
imposibilitatea de
prezentare și, nemaifiind alte cereri de formulat
sau excepții de
ridicat, a fost acordat cuvântul în dezbaterea recursului, concluziile părților
fiind evidențiate în mod concret.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în
contextul prezentei cauzei, față de condițiile impuse de legiuitor pentru incidența
cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. b) C.
proc
.
pen
. și în
raport cu motivul efectiv invocat de
contestatorii condamnați
, respectiv imposibilitatea de prezentare a
apărătorului ales al acestora, ce aveau calitatea de recurenți inculpați la
data judecării recursurilor, nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului
de contestație în anulare menționat, deoarece cerința dovezii imposibilității
de prezentare
și de încunoștințare a
instanței despre această împiedicare la termenul la
care s-a judecat
cauza la instanța de recurs incumbă părții, și nu apărătorului acesteia.
Altfel spus, contestatorii condamnați S.E. și S.Ș.,
în raport cu temeiul contestației în anulare invocat, respectiv art. 386 lit.
b) C.
proc
.
pen
., nu au
făcut dovada că în calitatea de părți pe care o aveau, respectiv recurenți
inculpați la data judecării cauzei, aceștia personal s-ar fi aflat în
imposibilitate de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această
împiedicare, așa încât cererea formulată de apărătorul ales al inculpaților,
prin care a solicitat amânarea judecării cauzei aflate în recurs, față de
motivele arătate, nu poate complini calitatea de parte pe care o prevede cazul
de contestație în anulare arătat, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației
în anulare formulate de contestatori.
Față de aceste considerente, Înalta Curte de
Casație și Justiție a respins, ca
inadmisibilă,
contestația în anulare formulată
de contestatorii condamnați.