ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5968/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința

penală nr. 130 din 5 martie 2004, a condamnat pe inculpații:

- B.O.E. la 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

[(art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen.)].

- M.A. la 8 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă [(art. 182 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.)].

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de revelion a

anului 2002/2003 la locuința inculpatului M.A., din Galați a avut loc o

petrecere la care au participat mai mulți tineri, printre care și inculpatul

minor B.O.E.

După un anumit timp, spre

dimineața zilei de 1 ianuarie 2003, fiind sub influența băuturilor alcoolice,

inculpatul M.A. a coborât din apartament și s-a întâlnit cu partea vătămată

Munteanu Cătălin, care era însoțită de alte persoane.

La un moment dat, după ce a

urat „La mulți ani” părții vătămate și celorlalte persoane, inculpatul M.A. a

început să îmbrățișeze pe martorul M.A, fratele părții vătămate, acesta

refuzând, după care l-a lovit pe inculpat.

Inculpatul M.A., văzând că a

fost lovit, a urcat în apartamentul său și a cerut ajutor pentru a se răzbuna.

Din apartament au coborât

mai mulți tineri, printre care și inculpatul B.O.E., purtând și un cuțit asupra

sa.

S-au format două grupuri

agresive, din care făceau parte inculpații și respectiv partea vătămată.

Inculpatul M.A. a lovit

inițial pe partea vătămată cu pumnii, în zona urechii și a feței, iar

inculpatul B.O.E. cu un sucitor (lemn) peste brațul stâng.

După un scurt timp a avut

loc o altă altercație când inculpatul M.A. a lovit pe partea vătămată M.C., cu

picioarele și pumnii în zona superioară a corpului; aceasta fiind căzută la pământ.

În timpul altercației,

inculpatul B.O.E. a lovit partea vătămată cu un cuțit în piciorul drept,

aceasta rămânând căzută la pământ.

De asemenea, s-a reținut, pe

baza actului medico-legal, că părții vătămate i-a fost cauzată o plagă în zona

coapsei drepte cu secțiune de arteră și vena femurală, cu șoc hemoragic, care a

pus în primejdie viața; totodată, s-a reținut că în zona cervicală, toracică și

pe umerii părții vătămate s-au găsit urme grave de violență, produse prin

lovire cu corpuri dure, care au pus în primejdie viața; s-a mai constatat o

plagă contuză intestinală de mezocolon signoid și fezun, care a necesitat 30-40

de zile îngrijiri medicale și a pus în primejdie viața părții vătămate.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 309 din 27 mai 2004, a respins apelul inculpatului M.A.,

prin care a susținut că nu a săvârșit fapta imputată.

Instanța de apel a reținut

că, hotărârea primei instanțe, cu referire la inculpatul M.A., este legală și

temeinică, întrucât inculpatul, potrivit declarațiilor martorilor audiați în

cauză și declarațiilor părții vătămate, a lovit-o pe aceasta, cu pumnii și

picioarele, cauzându-i leziuni, care i-au pus viața în primejdie, conform

actului medico-legal.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul M.A., pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând: întâi, că nu a participat în nici un mod la lovirea părții vătămate

M.C., astfel că se impune achitarea sa, potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.; în al doilea rând că, oricum, în favoarea sa se impune a se reține

scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate, la

care prima instanță a făcut referire, rezultă, neîndoielnic, că inculpatul a

săvârșit fapta, pentru care a fost condamnat.

În acest sens, este de

observat, declarația inculpatului, prin care a recunoscut că a fost implicat

într-o altercație, în care se afla și partea vătămată, însă a negat lovirea

acesteia.

Dar, faptul că, în timpul

altercației, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată M.C., cu pumnii și

picioarele, este confirmat de martorul R.D., prezent la locul incidentului,

precum și de inculpatul B.O.E., iar pe de altă parte, de partea vătămată, care

a arătat că a fost lovită de o persoană, cu cuțitul, în zona piciorului, și de

o altă persoană, cu picioarele, în zona toracică și la umăr; loviturile

aplicate de inculpat, potrivit actului medico-legal, i-au cauza părții vătămate

leziuni traumatice, plagă contuză de mezocolon signoid și fezun, ce i-au pus în

primejdie viața.

În ce privesc declarațiile

martorilor S.G., S.E. și Z.I., la care se face referire în motivarea

recursului, se constată, pe de p parte, că și din ele rezultă prezența

inculpatului la incidentul în discuție, iar pe de altă parte, că, datele din

cuprinsul acestora, relatate de primul martor, în sensul că nu a observat că

partea vătămată să fi fost lovită de M.A., de cel de-al doilea martor, în

sensul că nu știe dacă inculpatul a lovit pe cineva, de cel de-al treilea

martor, că partea vătămată a fost lăsată în pace de inculpat, nu sunt de natură

a infirma probele sus-menționate, din care rezultă că inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată, cu pumnii și picioarele.

Or, o asemenea faptă de

lovire, prin care s-a pus în primejdie viața, constituie, în adevăr,

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) și

(2) C. pen.

Pentru fapta săvârșită,

inculpatul a fost condamnat, prin recunoașterea în favoarea sa a

circumstanțelor atenuante (art. 74 C. pen.), la 8 luni închisoare, pedeapsă,

care nu se impune a fi modificată.

Referitor la pretinsa scuză

a provocării sunt de observat declarațiile martorilor G.A. și M.A., potrivit

cărora, conflictul a fost generat de inculpatul M.A.

Așadar, în mod corect, în

favoarea sa, nu s-a reținut scuza provocării, întrucât nu sunt îndeplinite

cerințele dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În consecință, decizia

adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, iar recursul nefondat,

urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 309 din 27 mai 2004 a

Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2004.