ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2003

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 267 din 20 iunie 2002 a

Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art.

74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și la 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive,

începând cu 21 februarie 2002 la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.G. suma de 10.000.000

lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentința,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul și partea vătămată sunt

consăteni, B.G. fiind paznic la pășunea comunală.

La data de 6 iulie 2001, între cei

doi a avut loc un conflict determinat de faptul că inculpatul și-a dus caii la

pășunat pe terenul cetățenilor din satul Brănești, conflict soldat cu injurii

și loviri.

După acest prim incident, în seara

aceleași zile, în jurul orelor 22,00, partea vătămată și inculpatul s-au

întâlnit pe o uliță a satului Brănești, context în care inculpatul l-a atacat

pe B.G., lovindu-l cu pumnul în față, trântindu-l la pământ după care l-a lovit

cu picioarele în zona toracică.

Partea vătămată a reușit să se

ridice și în timp ce se îndrepta spre casă a fost ajunsă de inculpat care a

început din nou să o lovească cu picioarele, fiind salvată de agresiune de

martorii aflați întâmplător în apropiere și ajutată să ajungă acasă.

Ulterior, victima a fost

transportată la spital unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

S-a mai reținut că partea vătămată a

prezentat leziuni produse prin loviri cu corpuri dure și au necesitat pentru

vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind salvată

datorită tratamentului chirurgical aplicat în timp util.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor verbale încheiate de organele

de urmărire penală, actelor medico-legale atașate, depozițiilor martorilor

A.D., J.S. și D.I., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a

recunoscut fapta reținută în sarcina sa.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 560/A din 18 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința atacată și a majorat

pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare.

Totodată, apelul formulat de

inculpat a fost respins.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct.17 și 14 C.

proc. pen., învederând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită, iar

pedeapsa aplicată este prea aspră. Concret, inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., în art. 182 din același cod și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din

punct de vedere juridic infracțiunea comisă în dispozițiile art. 20 raportat la

art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., iar instanța de apel a verificat

apărările formulate de inculpat și justificat a reținut că încadrarea juridică

a faptei este corespunzătoare și, totodată, a majorat pedeapsa aplicată în

raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Fapta inculpatului de a lovi

repetat, în mai multe etape, cu pumnii și cu picioarele încălțate pe partea

vătămată B.G., provocându-i leziuni care au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri

medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața acesteia, în loc public,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Relevante pentru caracterizarea

juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală gravă,

sunt împrejurările în care a fost comisă, modul în care a fost lovită victima,

intensitatea loviturilor, regiunea corpului în care au fost aplicate violențele

și consecințele cauzate, timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri

medicale, necesitatea unei intervenții chirurgicale.

În speță, inculpatul a lovit în mai

multe rânduri pe victimă, inclusiv după ce a căzut la pământ, profitând de

neputința acesteia de a se apăra, lovituri ce au fost aplicate cu pumnii și

picioarele în zone sensibile ale corpului și anume în cap și torace.

Din certificatul medico-legal nr.

1566 din 26 iulie 2001 al Serviciului Medicină Legală Galați, rezultă că partea

vătămată B.G. a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu

corpuri dure cu suprafață neregulată (posibil picioare) interesând peretele

toracic, pleurele, plămânul și capul, leziuni care au pus viața victimei în primejdie,

salvarea ei datorându-se tratamentului chirurgical aplicat în timp util.

Acționând în maniera descrisă, este

evident că inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a părții vătămate,

ci uciderea ei, împrejurarea că victima a fost operată de urgență și că a avut

nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale, fiind relevantă pentru

încadrarea juridică a faptei, care constituie o tentativă la infracțiunea de

omor.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de fond și de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., ținând seama, atât de pericolul social concret al faptei, cât

și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Astfel, la dozarea pedepsei a fost

analizat pericolul social al faptei comise, pericol dedus din modul în care s-a

derulat activitatea infracțională, din violențele excesive și repetate aplicate

victimei și mai ales deduse din consecințele grave ale infracțiunii.

Pe de altă parte, în speță, au fost

aplicate dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., instanțele reținând ca

circumstanță atenuantă conduita anterioară bună a făptuitorului, aspect care a

și determinat aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului sancționator.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate, iar pedeapsa

stabilită este de natură a asigura realizarea scopului coercitiv și preventiv

educativ.

În raport de considerentele arătate,

Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru

care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul recurent

va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.

împotriva deciziei penale nr. 560/ A din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel

Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 21 februarie 2002, la 7 martie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.