ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 5 martie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul C.C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia, începând cu data de 28 octombrie 2003 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 5 martie 2003. A luat act că părțile vătămate T.G.A.

și Spitalul Județean Focșani nu s-au constituit părți civile în cauză. A obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 700.000 lei, plus dobânda legală aferentă sumei, către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea și în sumă de 10.474.548 lei, plus dobânda aferentă acestei sume, către C.A.S. Vrancea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 24 octombrie 2003, în incinta unui chioșc unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul C.C.G., aflat în stare de ebrietate, i-a aplicat o lovitură cu un briceag în abdomen părții vătămate T.G.A., care îi ceruse să se îndepărteze din acel loc, întrucât avea un comportament necivilizat, deranjându-i pe ceilalți consumatori.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate T.G.A., foaia de observație clinică generală a părții vătămate eliberată de Spitalul Județean Focșani, raportul de expertiză medico – legală, procesul verbal de identificare a inculpatului, declarațiile martorilor T.G., R.V., C.C., C.M., M.A.C., C.F., precum și declarațiile inculpatului. Audiat în timpul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul C.C.G. a recunoscut săvârșirea faptei, cu precizarea că beat fiind, a fost îmbrâncit de partea vătămată și a reacționat lovind cu cuțitul. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 273/ A din 10 mai 2004 a admis apelul declarat de inculpatul C.C.G.

împotriva sentinței penale nr. 77 din 5 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Vrancea. A desființat în parte sentința atacată și, în rejudecare, a reținut în favoarea inculpatului, la încadrarea juridică a faptei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu raportare la art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul pedepsei aplicate de la 7 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani și 8 luni închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., combinat cu art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv a inculpatului de la 28 octombrie 2003 la zi, respectiv 10 mai 2004. Împotriva acestei decizii, inculpatul C.C.G.

a declarat recurs solicitând, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativa la infracțiunea de omor calificat în cea prevăzută de art. 182 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere că a fost o faptă spontană și că a lovit partea vătămată încercând să se apere, lipsindu-i astfel intenția de a atenta la viața victimei, într-un prim subsidiar a solicitat reținerea circumstanței atenuante a provocării, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar pedeapsa just individualizată.

Astfel, cât privește săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, reținută în sarcina inculpatului C.C.G., se constată că fapta inculpatului de a lovi victima ce se afla într-un loc public, cu un briceag și cu mare intensitate, într-o zonă vitală a corpului uman, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, rezultatul letal neproducându-se datorită îngrijirilor medicale de specialitate, de care acesta a beneficiat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Nu poate fi primită, de asemenea, nici susținerea inculpatului, în sensul că a săvârșit fapta în stare de provocare, întrucât această apărare infirmată de declarațiile martorilor în care se arată că partea vătămată a fost determinată de comportamentul necivilizat al inculpatului să intervină pentru a-l îndepărta din localul unde se afla.

Deci, atitudinea părții vătămate era pe deplin justificată și nu periclita cu nimic siguranța fizică a inculpatului, de natură a provoca o asemenea reacție violentă din partea acestuia. În concluzie, inculpatul nu a acționat sub imperiul vreunei tulburări puternice sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită, ci a acționat pur și simplu în continuarea atitudinii agresive și necivilizate pe care o exprima anterior intervenției părții vătămate.

Cât privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea constată că instanța de control judiciar a dat deja dovadă de clemență în acest sens, reducând pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani și 8 luni închisoare, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă care se înscrie în limitele legale sancționatoare, fiind stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte poate realiza eficient scopurile prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune redozarea acesteia. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din 10 mai 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 13 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.