ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3948/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 77 din 5

martie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul C.C.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

A interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A menținut starea de arest preventiv

a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestării preventive a

acestuia, începând cu data de 28 octombrie 2003 și până la data pronunțării

sentinței, respectiv 5 martie 2003.

A luat act că părțile vătămate

T.G.A. și Spitalul Județean Focșani nu s-au constituit părți civile în cauză.

A obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile în sumă de 700.000 lei, plus dobânda legală aferentă

sumei, către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea și în sumă de 10.474.548

lei, plus dobânda aferentă acestei sume, către C.A.S. Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 24 octombrie 2003, în incinta

unui chioșc unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul C.C.G., aflat în stare

de ebrietate, i-a aplicat o lovitură cu un briceag în abdomen părții vătămate

T.G.A., care îi ceruse să se îndepărteze din acel loc, întrucât avea un

comportament necivilizat, deranjându-i pe ceilalți consumatori.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate T.G.A., foaia de observație

clinică generală a părții vătămate eliberată de Spitalul Județean Focșani,

raportul de expertiză medico – legală, procesul verbal de identificare a

inculpatului, declarațiile martorilor T.G., R.V., C.C., C.M., M.A.C., C.F.,

precum și declarațiile inculpatului.

Audiat în timpul urmăririi penale,

cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul C.C.G. a recunoscut săvârșirea

faptei, cu precizarea că beat fiind, a fost îmbrâncit de partea vătămată și a

reacționat lovind cu cuțitul.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 273/ A din 10 mai 2004 a admis apelul declarat de inculpatul C.C.G.

împotriva sentinței penale nr. 77 din 5 martie 2004, pronunțată de Tribunalul

Vrancea.

A desființat în parte sentința

atacată și, în rejudecare, a reținut în favoarea inculpatului, la încadrarea

juridică a faptei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și

c) C. pen., cu raportare la art. 76 alin. (2) C. pen. și a redus cuantumul

pedepsei aplicate de la 7 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani și 8 luni

închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Potrivit art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., combinat cu art. 300

2

C. proc. pen., a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv a inculpatului

de la 28 octombrie 2003 la zi, respectiv 10 mai 2004.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul C.C.G. a declarat recurs solicitând, în principal schimbarea

încadrării juridice a faptei din tentativa la infracțiunea de omor calificat în

cea prevăzută de art. 182 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante,

având în vedere că a fost o faptă spontană și că a lovit partea vătămată

încercând să se apere, lipsindu-i astfel intenția de a atenta la viața

victimei, într-un prim subsidiar a solicitat reținerea circumstanței atenuante

a provocării, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, iar pedeapsa just individualizată.

Astfel, cât privește săvârșirea

infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, reținută în

sarcina inculpatului C.C.G., se constată că fapta inculpatului de a lovi

victima ce se afla într-un loc public, cu un briceag și cu mare intensitate,

într-o zonă vitală a corpului uman, cauzându-i leziuni care i-au pus în

primejdie viața, rezultatul letal neproducându-se datorită îngrijirilor

medicale de specialitate, de care acesta a beneficiat, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu

referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Nu poate fi primită, de asemenea,

nici susținerea inculpatului, în sensul că a săvârșit fapta în stare de

provocare, întrucât această apărare infirmată de declarațiile martorilor în

care se arată că partea vătămată a fost determinată de comportamentul

necivilizat al inculpatului să intervină pentru a-l îndepărta din localul unde

se afla.

Deci, atitudinea părții vătămate era

pe deplin justificată și nu periclita cu nimic siguranța fizică a inculpatului,

de natură a provoca o asemenea reacție violentă din partea acestuia.

În concluzie, inculpatul nu a

acționat sub imperiul vreunei tulburări puternice sau emoții, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită, ci a acționat

pur și simplu în continuarea atitudinii agresive și necivilizate pe care o

exprima anterior intervenției părții vătămate.

Cât privește individualizarea

pedepsei aplicate, Curtea constată că instanța de control judiciar a dat deja

dovadă de clemență în acest sens, reducând pedeapsa aplicată inculpatului la 4

ani și 8 luni închisoare, reținând în favoarea acestuia circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă care se înscrie în

limitele legale sancționatoare, fiind stabilită cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte poate realiza eficient

scopurile prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune

redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din 10 mai

2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 13 iulie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.