ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3092/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vrancea, prin

sentința penală nr. 339 din 24 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul R.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.

20, cu referire la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) alin. (2) și art. 76 alin. (2) din același cod,

la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 și art. 64

C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada executată de la 5 martie 2004 la 20 mai 2004.

A obligat pe inculpat la

plata sumei de 3.922.490 lei către Spitalul de Urgență Dr. Bagdasar Arseni

București și la 5.396.000 lei către Serviciul de Ambulanță Vrancea.

A constatat că Spitalul

Județean Focșani nu s-a constituit parte civilă și că prejudiciul cauzat părții

vătămate A.N. a fost recuperat.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut că, la data de 22 octombrie 2003, aflându-se într-un bar din

comuna Păunești, inculpatul a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere în zona

capului părții vătămate A.N., cauzându-i leziuni grave care au necesitat 50–55

zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Inițial, prin sentința

penală nr. 189 din 19 mai 2004, Tribunalul Vrancea a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 181 din același cod și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), în referire la art.

10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal.

Prin decizia penală nr. 431

din 19 august 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea, a desființat sentința penală nr. 189/2004 a Tribunalului

Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

reținându-se că motivarea soluției, contrazice dispozitivul hotărârii.

În rejudecare, instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, reținând în favoarea acestuia circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 din același cod

și încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), în referire la art.

10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a

suprima viața părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea

pedepsei sub minimul special, cu executarea acesteia în condițiile art. 86

1

C. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 639 din 3 decembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, ca

nefondat.

În motivarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță pe baza unei

analize complete a materialului probator a stabilit corect încadrarea juridică

a faptei și vinovăția inculpatului.

Astfel, a arătat că, față de

obiectul folosit de inculpat pentru lovirea victimei, respectiv o sticlă de

bere, zonă vizată, respectiv craniul, intensitatea loviturii și urmarea

produsă, în sensul că s-au cauzat părții vătămate: un traumatism cranio –

cerebral, hematom parietal stâng, fractură parietală stângă, nu poate fi

primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei,

din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 din același cod.

Nici critica formulată de

apelantul inculpat, în sensul că fapta nu a fost comisă în loc public, nu a

fost primită, instanța de apel, reținând, din analizarea situației de fapt, că infracțiunea

s-a comis în curtea imobilului unde este amenajat barul, loc care, prin

destinația sa este accesibil publicului, întrucât, numai prin curte se poate

ajunge la barul respectiv.

Cu privire la solicitarea

inculpatului de reducere a pedepsei aplicate și schimbarea modalității de

executare a acesteia, instanța de control judiciar a apreciat că față de

modalitatea și împrejurările comiterii faptei, față de gravitatea deosebită a

infracțiunii, de urmarea produsă, în sensul punerii în primejdie a vieții

părții vătămate, nu se impune reducerea; în speță, nefiind incidente nici

dispozițiile art. 86

1

C. pen., referitoare la suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale a declarat recurs inculpatul R.C., solicitând admiterea,

casarea deciziei atacate, precum și a sentinței penale nr. 339 din 24

septembrie 2004 a Tribunalului Vrancea și menținerea soluției pronunțată de

Tribunalul Vrancea, prin sentința penală nr. 189 din 19 mai 2004 și anume, să

se schimbe încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și să se dispună achitarea

inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. h) C. proc. pen., luând act de împăcarea părților.

În acest sens, s-a motivat

că, din probele administrate în cauză, din discuțiile purtate între inculpat și

partea vătămată, ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice, rezultă că

inculpatul R.C. a vrut doar să-i aplice o corecție nicidecum nu a avut intenția

de a-i suprima viața părții vătămate A.N.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Pentru a stabili existența

intenției de a ucide, este necesar a se face o analiză complexă a

împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția

subiectivă a făptuitorului.

Din probele administrate în

cauză rezultă că inculpatul a lovit cu intensitate victima în zona capului cu o

sticlă de bere și i-a cauzat „traumatism cranio – cerebral mediu, hematom

intraparenchimatos în rezorbție spontană, fractură parietală stângă, fractură

arc costal dreapta”, leziuni ce au necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare.

Lovind victima într-o

regiune vitală, cu un obiect apt a produce moartea și cu mare intensitate, se

impune concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, fapta sa

constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel că

solicitarea inculpatului de schimbare a acestei încadrări juridice, nu poate fi

primită.

Cum alte motive de casare

susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului

R.C. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării

preventive de la 5 martie 2004, la 20 mai 2004, iar recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 639 din 3

decembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2004 la 20 mai 2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 mai 2005.