ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3092/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vrancea, prin sentința penală nr. 339 din 24 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, cu referire la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) alin. (2) și art. 76 alin. (2) din același cod, la 3 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 5 martie 2004 la 20 mai 2004. A obligat pe inculpat la plata sumei de 3.922.490 lei către Spitalul de Urgență Dr.

Bagdasar Arseni București și la 5.396.000 lei către Serviciul de Ambulanță Vrancea. A constatat că Spitalul Județean Focșani nu s-a constituit parte civilă și că prejudiciul cauzat părții vătămate A.N. a fost recuperat. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, la data de 22 octombrie 2003, aflându-se într-un bar din comuna Păunești, inculpatul a aplicat o lovitură cu o sticlă de bere în zona capului părții vătămate A.N., cauzându-i leziuni grave care au necesitat 50–55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Inițial, prin sentința penală nr. 189 din 19 mai 2004, Tribunalul Vrancea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 din același cod și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), în referire la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal. Prin decizia penală nr. 431 din 19 august 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a desființat sentința penală nr. 189/2004 a Tribunalului Vrancea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că motivarea soluției, contrazice dispozitivul hotărârii.

În rejudecare, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 din același cod și încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), în referire la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul special, cu executarea acesteia în condițiile art. 86 1 C. pen. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 639 din 3 decembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță pe baza unei analize complete a materialului probator a stabilit corect încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului.

Astfel, a arătat că, față de obiectul folosit de inculpat pentru lovirea victimei, respectiv o sticlă de bere, zonă vizată, respectiv craniul, intensitatea loviturii și urmarea produsă, în sensul că s-au cauzat părții vătămate: un traumatism cranio – cerebral, hematom parietal stâng, fractură parietală stângă, nu poate fi primită solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 din același cod. Nici critica formulată de apelantul inculpat, în sensul că fapta nu a fost comisă în loc public, nu a fost primită, instanța de apel, reținând, din analizarea situației de fapt, că infracțiunea s-a comis în curtea imobilului unde este amenajat barul, loc care, prin destinația sa este accesibil publicului, întrucât, numai prin curte se poate ajunge la barul respectiv.

Cu privire la solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, instanța de control judiciar a apreciat că față de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, față de gravitatea deosebită a infracțiunii, de urmarea produsă, în sensul punerii în primejdie a vieții părții vătămate, nu se impune reducerea; în speță, nefiind incidente nici dispozițiile art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul R.C., solicitând admiterea, casarea deciziei atacate, precum și a sentinței penale nr. 339 din 24 septembrie 2004 a Tribunalului Vrancea și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vrancea, prin sentința penală nr. 189 din 19 mai 2004 și anume, să se schimbe încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., luând act de împăcarea părților. În acest sens, s-a motivat că, din probele administrate în cauză, din discuțiile purtate între inculpat și partea vătămată, ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice, rezultă că inculpatul R.C.

a vrut doar să-i aplice o corecție nicidecum nu a avut intenția de a-i suprima viața părții vătămate A.N. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Pentru a stabili existența intenției de a ucide, este necesar a se face o analiză complexă a împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit cu intensitate victima în zona capului cu o sticlă de bere și i-a cauzat „traumatism cranio – cerebral mediu, hematom intraparenchimatos în rezorbție spontană, fractură parietală stângă, fractură arc costal dreapta”, leziuni ce au necesitat 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Lovind victima într-o regiune vitală, cu un obiect apt a produce moartea și cu mare intensitate, se impune concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, fapta sa constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel că solicitarea inculpatului de schimbare a acestei încadrări juridice, nu poate fi primită. Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului R.C. va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 5 martie 2004, la 20 mai 2004, iar recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 639 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2004 la 20 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2005.