ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 4 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7168/P/2003, inculpatul L.I. zis I. a fost condamnat la: - 8 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus detenția acestuia cu începere de la 9 iunie 2003 la zi. S-a dispus restituirea către partea vătămată M.A.

a unei furci. A fost obligat inculpatul la plata a 6.020.581 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, plus dobânzile legale aferente. A mai fost obligat inculpatul la plata a 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 8 iunie 2003, partea vătămată M.A., în vârstă de 58 ani, a consumat băuturi alcoolice în compania martorului L.C.V. în incinta barului AF M. din comuna Murgași. În jurul orei 21,00, partea vătămată a plecat din local, spunându-le celor rămași în acesta că în acea noapte este de serviciu ca paznic obștesc. După plecarea părții vătămate, în local a venit inculpatul L.I.I., care a comandat băuturi alcoolice.

Ulterior, martorul M.M., administratorul barului, i-a anunțat pe consumatori că trebuie să închidă, deoarece localul are program doar până la orele 22,00, situație în care inculpatul și martorul L.C.V., care erau prieteni și rude îndepărtate, au plecat împreună spre casă. Deplasându-se pe ulița principală a localității, cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată M.A. și, pe fondul unei dușmănii mai vechi și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a început să o insulte pe aceasta, spunându-i totodată că o aștepta de mult. Mai înainte ca partea vătămată să realizeze agresivitatea deosebită a inculpatului, acesta s-a repezit la ea, doborând-o într-o baltă cu noroi. După aceasta, inculpatul a scos un cuțit și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri atât cu lama cuțitului (plăgi înjunghiate hemitorace drept și coapsă stânga), cât și cu plăselele (plagă contuză parietal dreapta).

Deoarece inculpatul, suit pe partea vătămată, continua să o lovească cu cuțitul pe aceasta, iar intervențiile verbale ale martorului L.C.V. nu au fost de nici un folos, partea vătămată a încercat să se apere cu o furchiță pe care o avea asupra sa și, după câteva lovituri nereușite, a aplicat o lovitură puternică peste brațul drept al inculpatului, în care acesta ținea cuțitul. Mai mult chiar, în apărarea părții vătămate a intervenit și câinele acesteia. După ce a scăpat de agresiunea inculpatului, partea vătămată s-a deplasat cu greutate la martorul M.M., care a anunțat salvarea, astfel că aceasta a fost internată la spital în perioada 9-18 iunie 2003 cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă interscapularvertebrală dreapta, plagă înjunghiată nepenetrantă scapulară stânga, plagă contuză parietală dreapta, echimoză întinsă latero toracică stânga, plagă înjunghiată față medială coasta stângă”.

Din actul medico-legal menționat rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce cu un obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit), loviturile au putut fi aplicate din față-spate, lateral și stânga-dreapta, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața acesteia.

S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 47 din 22 martie 1995 a Tribunalului Dolj inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., începând executarea acestei pedepse la 18 aprilie 1994 și fiind liberat condiționat la 8 mai 1998. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.I., care a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât a acționat în legitimă apărare, pentru a înlătura atacul îndreptat împotriva sa de partea vătămată, care a atacat-o cu o furchiță, punându-i în pericol viața. În subsidiar, a solicitat ca în favoarea sa să se rețină circumstanța atenuantă legală a provocării, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 250 din 24 mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Craiova apelul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică. A cerut casarea deciziei și sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 44 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost invidualizată ținându-se seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 44 C. pen., „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de lege săvârșită în legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc”. Prima instanță a motivat amplu de ce nu poate fi reținută în cauză legitima apărare. Astfel, așa cum a declarat martorul L.C.V. acesta l-a însoțit pe inculpat în drumul spre casă și atunci când s-au întâlnit cu partea vătămată inculpatul și-a adus aminte că în urmă cu câtva timp partea vătămată l-a bătut. Martorul a făcut precizarea că l-a auzit pe inculpat spunând „de când te așteptam eu pe tine” după care s-a repezit înspre partea vătămată, l-a lovit și amândoi au căzut la pământ.

A mai arătat martorul că a auzit pe partea vătămată strigând la inculpat, că după ce cei doi s-au lovit, partea vătămată a rămas întinsă pe pământ iar inculpatul s-a ridicat și a plecat. Rezultă din declarația martorului care se coroborează și cu declarația părții vătămate că atacul a fost declanșat de inculpat, iar partea vătămată lovită a fost nevoită să se apere. În fine, este de observat că după ce a realizat gravitatea faptei săvârșite, inculpatul i-a cerut a doua zi dimineață să declare la organele de poliție că partea vătămată a sărit la el cu furca și l-a lovit de mai multe ori, iar inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere. Așa fiind, se constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) din același cod, se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 9 iunie 2003 la 3 august 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 250 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 iunie 2003, la 3 august 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 august 2004.