ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 4

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7168/P/2003,

inculpatul L.I. zis I. a fost condamnat la:

- 8 ani închisoare și interzicerea

pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului și s-a dedus detenția acestuia cu începere de la 9

iunie 2003 la zi.

S-a dispus restituirea către partea

vătămată M.A. a unei furci.

A fost obligat inculpatul la plata a

6.020.581 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova,

plus dobânzile legale aferente.

A mai fost obligat inculpatul la

plata a 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 8 iunie

2003, partea vătămată M.A., în vârstă de 58 ani, a consumat băuturi alcoolice

în compania martorului L.C.V. în incinta barului AF M. din comuna Murgași.

În jurul orei 21,00, partea vătămată

a plecat din local, spunându-le celor rămași în acesta că în acea noapte este

de serviciu ca paznic obștesc.

După plecarea părții vătămate, în

local a venit inculpatul L.I.I., care a comandat băuturi alcoolice.

Ulterior, martorul M.M.,

administratorul barului, i-a anunțat pe consumatori că trebuie să închidă,

deoarece localul are program doar până la orele 22,00, situație în care

inculpatul și martorul L.C.V., care erau prieteni și rude îndepărtate, au

plecat împreună spre casă.

Deplasându-se pe ulița principală a

localității, cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată M.A. și, pe fondul unei

dușmănii mai vechi și a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a început

să o insulte pe aceasta, spunându-i totodată că o aștepta de mult.

Mai înainte ca partea vătămată să

realizeze agresivitatea deosebită a inculpatului, acesta s-a repezit la ea,

doborând-o într-o baltă cu noroi.

După aceasta, inculpatul a scos un

cuțit și a aplicat părții vătămate mai multe lovituri atât cu lama cuțitului

(plăgi înjunghiate hemitorace drept și coapsă stânga), cât și cu plăselele

(plagă contuză parietal dreapta).

Deoarece inculpatul, suit pe partea

vătămată, continua să o lovească cu cuțitul pe aceasta, iar intervențiile

verbale ale martorului L.C.V. nu au fost de nici un folos, partea vătămată a

încercat să se apere cu o furchiță pe care o avea asupra sa și, după câteva

lovituri nereușite, a aplicat o lovitură puternică peste brațul drept al

inculpatului, în care acesta ținea cuțitul.

Mai mult chiar, în apărarea părții

vătămate a intervenit și câinele acesteia.

După ce a scăpat de agresiunea

inculpatului, partea vătămată s-a deplasat cu greutate la martorul M.M., care a

anunțat salvarea, astfel că aceasta a fost internată la spital în perioada 9-18

iunie 2003 cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă

interscapularvertebrală dreapta, plagă înjunghiată nepenetrantă scapulară

stânga, plagă contuză parietală dreapta, echimoză întinsă latero toracică

stânga, plagă înjunghiată față medială coasta stângă”.

Din actul medico-legal menționat

rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce cu un

obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit), loviturile au putut fi aplicate din

față-spate, lateral și stânga-dreapta, iar leziunile au necesitat pentru

vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și au

pus în primejdie viața acesteia.

S-a mai reținut că prin sentința

penală nr. 47 din 22 martie 1995 a Tribunalului Dolj inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., începând

executarea acestei pedepse la 18 aprilie 1994 și fiind liberat condiționat la 8

mai 1998.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul L.I., care a solicitat pronunțarea unei soluții de

achitare, întrucât a acționat în legitimă apărare, pentru a înlătura atacul îndreptat

împotriva sa de partea vătămată, care a atacat-o cu o furchiță, punându-i în

pericol viața.

În subsidiar, a solicitat ca în

favoarea sa să se rețină circumstanța atenuantă legală a provocării, cu

consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală nr. 250 din 24

mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Craiova apelul a

fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

A cerut casarea deciziei și

sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 44 C. pen., iar în subsidiar reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată a

fost invidualizată ținându-se seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen.

Potrivit art. 44 C. pen., „nu

constituie infracțiune fapta prevăzută de lege săvârșită în legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura

un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul obștesc”.

Prima instanță a motivat amplu de ce

nu poate fi reținută în cauză legitima apărare. Astfel, așa cum a declarat

martorul L.C.V. acesta l-a însoțit pe inculpat în drumul spre casă și atunci

când s-au întâlnit cu partea vătămată inculpatul și-a adus aminte că în urmă cu

câtva timp partea vătămată l-a bătut. Martorul a făcut precizarea că l-a auzit

pe inculpat spunând „de când te așteptam eu pe tine” după care s-a repezit

înspre partea vătămată, l-a lovit și amândoi au căzut la pământ. A mai arătat

martorul că a auzit pe partea vătămată strigând la inculpat, că după ce cei doi

s-au lovit, partea vătămată a rămas întinsă pe pământ iar inculpatul s-a

ridicat și a plecat.

Rezultă din declarația martorului

care se coroborează și cu declarația părții vătămate că atacul a fost declanșat

de inculpat, iar partea vătămată lovită a fost nevoită să se apere.

În fine, este de observat că după ce

a realizat gravitatea faptei săvârșite, inculpatul i-a cerut a doua zi

dimineață să declare la organele de poliție că partea vătămată a sărit la el cu

furca și l-a lovit de mai multe ori, iar inculpatul nu a făcut altceva decât să

se apere.

Așa fiind, se constată că hotărârile

pronunțate sunt legale și temeinice, iar recursul urmează a fi respins ca

nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) din același cod, se

va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 9 iunie 2003 la 3

august 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 250 din 24 mai 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 9 iunie 2003, la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

august 2004.