ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2471/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 207 din

3 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost condamnat inculpatul

R.I.M. la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru infracțiunea de tentativă

la omor.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., i-a fost computată din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

arestării preventive, începând cu data de 13 noiembrie 2003 la zi și menținerea

stării de arest.

A fost prelungit arestul preventiv

cu încă 30 de zile, începând cu 9 decembrie 2003 și până la 7 ianuarie 2004,

inclusiv.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea sapei, corp delict.

S-a constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că Spitalul Clinic de

Urgență Floreasca București, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, a fost obligat inculpatul la 5.425.000 lei, plus dobânda legală către

Serviciul de Ambulanță Județean Vâlcea.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

a

fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei, cheltuieli

judiciare statului, sumă în care se includ și onorariile avocaților din oficiu,

achitate în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 2 august 2003, inculpatul împreună cu

mama a fost la lucru cu ziua la o familie la săpat de vie. Seara au fost

serviți cu mâncare și băutură.

În drum spre casă, inculpatul s-a

oprit la un magazin alimentar, dar, gestionara constatând că este sub influența

băuturilor alcoolice, nu l-a mai servit cu băutură.

Ajuns acasă i-a reproșat sorei sale,

partea vătămată R.I.C. că nu a pregătit magiunul. Cei doi s-au certat și s-au

insultat reciproc.

Inculpatul a luat sapa pe care o

rezemase lângă bucătărie și a lovit-o pe partea vătămată o singură dată,

puternic, cu sapa în cap.

Ca urmare a loviturii, părții

vătămate i-a fost produsă o fractură craniană, fiind transportată la Spitalul

Clinic de Urgență Floreasca București, unde a fost operată.

Din raportul de constatare

medico-legală, rezultă că leziunea traumatică i-a fost produsă părții vătămate

prin lovire cu corpuri dure, fiindu-i pusă în primejdie viața.

Partea vătămată a rămas cu o

infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă.

În drept, fapta inculpatului a fost

încadrată în dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175

lit. c) C. pen., respectiv tentativă la omor.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul

special.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că

scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în

cuantumul fixat.

Împotriva sentinței a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care o critică sub următoarele

aspecte:

- greșita individualizare a

pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată este prea mică în raport cu fapta

comisă;

- greșita rezolvare a laturii civile, în sensul că

s-a reținut în mod eronat că Spitalul Clinic de Urgență Floreasca, nu s-a

constituit parte civilă, deși din dosar există relații necesare sub aspectul

constituirii și al cuantumului cheltuielilor de spitalizare.

Și inculpatul R.I.M. a declarat apel

împotriva sentinței criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare în raport cu

fapta comisă.

Examinându-se hotărârea atacată în

limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371, art. 372 și art. 378 C.

proc. pen., se constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea este fondat, reținându-se că prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de

acesta.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, se reține că nu s-au avut în vedere toate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la limitele

sancțiunii, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a apreciat că deși corect prima

instanță a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, se impunea

aplicarea unei sancțiuni mai ferme, deoarece numai în acest mod își va putea

atinge finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. și anume cea a prevenției

generale și speciale.

Pe de altă parte se constată că se

afla cererea de constituire de parte civilă a C.A.S. a municipiului București,

cuantumul cheltuielilor de spitalizare, ridicându-se la 17.976.859 lei și

solicitarea de obligare la plata dobânzii legale aferente sumei.

În acest context, în mod greșit

prima instanță a reținut că nu a operat nici o constituire de parte civilă în

cauză.

În consecință, în baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., apelul parchetului a fost admis, s-a desființat în

parte sentința penală nr. nr. 207 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea și

s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani la 5 ani închisoare.

Totodată s-a admis cererea părții civile C.A.S. a municipiului București și a

obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 17.976.859 lei,

cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, iar în subsidiar menținerea

pedepsei aplicate prin sentință.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.,

dându-se totodată eficiență și circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

și art. 76 C. pen., astfel că o reducere a pedepsei nu se mai impune.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor astfel încât,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I.M. împotriva deciziei penale nr.

37 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.I.M. împotriva deciziei penale nr. 37 din 10 februarie

2004 a Curții de Apel Pitești,

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 noiembrie 2003 la 6 mai

2004.

Obligă pe recurent să plătească

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

mai 2004.