ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4415/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 7 februarie

2003 a Tribunalului Vrancea, inculpatul S.V. a fost condamnat pentru tentativa

la infracțiunea de omor deosebit, prevăzut de art. 20 cu referire la art. 174

și art. 176 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și la

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă perioada

arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2002 și până la 7 februarie

2003.

A fost obligat inculpatul S.V. la

plata lunară a unei prestații de întreținere de 500.000 lei, începând cu data

de 4 mai 2002 și până la data de 27 mai 2003, către partea civilă G.I.

A fost obligat inculpatul S.V. la

plata sumei de 20.000.000 lei către partea civilă G.G. și la 30.000.000 lei

către partea civilă G.I., daune morale.

A fost obligat inculpatul S.V. la

10.928.336 lei către Spitalul județean Focșani și la 3.990.000 lei către Serviciul

de ambulanță Vrancea, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la achitarea debitelor.

A fost obligat inculpatul S.V. la

plata sumei de 5.454.055 lei către Spitalul clinic de urgență „Dr. Bagdasar

Arseni” București.

Au fost respinse ca nefondate,

cererile părților civile G.G. și G.I. pentru obligarea inculpatului la plata

sumelor de câte 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale.

A fost obligat inculpatul la

12.000.000. lei către stat, la 4.215.000 lei către partea civilă G.G. și la

300.000 lei către partea civilă G.I., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Taxa pentru efectuarea de către

S.M.L. Vrancea a expertizei medico-legale nr. 242 din 5 decembrie 2002 în sumă

de 98.000 lei s-a dispus a fi plătită din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul Z.V. este cioban și în

luna mai 2002, avea în grijă oile locuitorilor din comuna Bârsești, județul

Vrancea, fiind ajutat de către martorul B.C.

La data de 4 mai 2002, familia G.,

respectiv, G.G. în vârstă de 70 ani, G.I. de 27 ani și soția, respectiv mama

celor doi, G.N., s-au deplasat cu oile pentru a le tunde, pe fâneața situată în

punctul „Dosul lui Boșcan” de pe raza comunei Bârsești.

În jurul orei 10,30, pe teren a

apărut turma de de oi condusă de inculpatul S.V. și de martorul B.C.

Între inculpat și părțile vătămate

G.G. și G.I. s-au ivit neînțelegeri, fiecare reproșând celuilalt că a intrat cu

oile pe terenul său.

În această situație, inculpatul S.V.

i-a aplicat părții vătămate G.G. o lovitură în zona capului (parietal stânga)

cu o bâtă ciobănească, esență corn, cu diametrul de 2 cm și lungimea de 124,5

cm. Prevăzută la unul din capete cu o verigă metalică pe o porțiune de 3,5 cm.

Inculpatul a continuat să-l lovească

pe G.G., loviturile vizând extremitatea cefalică, dar partea vătămată, s-a

apărat cu mâinile deasupra capului.

În urma loviturilor date cu o

deosebită intensitate, G.G. a suferit fracturi ale ambelor brațe, leziuni care

au necesitat 65-76 zile de îngrijiri medicale.

După ce G.G. a căzut la pământ,

imediat inculpatul a început să-l lovească și pe G.I. cu bâta, în zona capului.

Acesta a încercat să se apere cu

brațul drept, suferind fractură 1/3 diafiză distală și steloidă cubitală

dreapta.

Loviturile primite în zona capului

au cauzat părții vătămate G.I. un traumatism cranio-cerebral, contuzie

cerebrală medie, fractură cu înfundare perieto-temporală dreaptă, dilacerare

cerebrală, hematom epicranian drept.

Leziunile au necesitat 80-90 zile de

îngrijiri medicale și au pus în pericol viața părții vătămate G.I.

Partea vătămată G.G. a fost

internată în Spitalul județean Vrancea, în perioada 4-15 mai 2002, iar partea

vătămată G.I. a fost internată la spitalul Focșani după care a fost transferată

la Spitalul clinic de urgență „Bagdasar Arseni” București, unde a stat

internată în perioada 4-29 mai 2002.

Situația de fapt astfel cum a fost

expusă a fost dovedită prin procesul-verbal din 7 mai 2002, certificatele

medico-legale nr. 535/P din 17 mai 2002, nr. 601/P din 3 iunie 2002 eliberate

de S.M.L. expertiza medico-legală nr. 242 din 5 decembrie 2002 întocmită de

S.M.L. Vrancea, declarațiile martorilor B.C., G.N., F.R., declarațiile părților

vătămate coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului,

date în timpul urmăririi penale și în instanță.

Fapta inculpatului care, în aceeași

împrejurare a aplicat mai multe lovituri cu bâta atât părții vătămate G.G. care

au vizat zona capului fracturându-i acestuia ambele brațe aflate în poziția de

apărare cu mâinile deasupra capului, cât și părții vătămate G.I. căruia i-a

cauzat un traumatism cranio-cerebral cu înfundare perieto-temporală dreaptă,

dilacerare cerebrală și fractură de braț drept, a fost caracterizată ca tentativă

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 și art. 176 lit. b) C. pen., având în vedere că obiectul vulnerabil folosit

de inculpat, zona vitală a corpului în care au fost aplicate loviturile sau

care a fost vizată de loviturile inculpatului, numărul mare de lovituri

aplicate și intensitatea acestora și leziunile grave cauzate, evidențiază

intenția inculpatului de a suprima viața celor două părți vătămate, rezultat

care nu s-a produs datorită intervenției medicale de specialitate.

Instanța a apreciat că prejudiciul

moral suferit de părțile vătămate poate fi reparat prin obligarea inculpatului

la 20.000.000 lei către G.G. și la 30.000.000 lei către G.I.

Această sentință a fost confirmată

de Curtea de Apel Galați care, prin decizia penală nr. 263/A din 9 mai 2003 a

respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea și de inculpat.

Împotriva acestor hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acestora cu trimiterea dosarului

spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru efectuarea unei noi

expertize medico-legale, prin care să se elucideze contradicțiile existente în

actele medico-legale efectuate în cauză.

Printr-un alt motiv de recurs s-a

susținut că instanțele au dat faptei săvârșite o încadrare juridică

necorespunzătoare, întrucât din împrejurările în care a comis infracțiunea nu

rezultă că a avut intenția a ucide victimele; în consecință, s-a susținut că el

urmează să fie sancționat pentru două infracțiuni de vătămare corporală gravă,

aflate în concurs.

În fine, recurentul a solicitat

reducerea cuantumului daunelor morale.

Recursul nu este fondat,

Este exact că instanța a respins

cererea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală.

Soluția de respingere este legală,

deoarece așa cum temeinic se motivează în hotărâre proba cerută nu era

concludentă, atâta vreme cât actele medico-legale existente la dosar nu conțin

deficiențe, omisiuni sau alte aspecte contradictorii cu privire la topografia

și morfologia leziunilor constatate, intensitatea loviturilor, instrumentul și

procedeele utilizate.

Față de neconcludența probei

solicitate, respingerea acesteia nu poate fi criticată, astfel că primul motiv

de recurs este neîntemeiat.

Nu este de asemenea, întemeiată

critica adusă cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite.

Examinând hotărârile recurate și

actele dosarului, se constată că instanțele au stabilit o corectă situație de

fapt și au reținut în mod just vinovăția inculpatului, aceasta rezultând

neîndoios din probele administrate în cauză, din declarațiile constante ale

părților vătămate și ale martorilor audiați și concluziile actelor

medico-legale efectuate de asemenea, instanțele au dat faptei săvârșite de

inculpat o încadrare juridică corespunzătoare.

Intenția inculpatului de a suprima

viața victimelor, salvată numai prin intervenția medicală promptă și de

specialitate, rezultă cu evidență din împrejurările în care acesta a săvârșit

fapta.

În concret, inculpatul a comis

agresiunea împotriva lui G.G., cu același prilej ca și împotriva lui G.I., prin

folosirea aceluiași obiect vulnerant și a aplicat, cu intensitate, repetate

lovituri de bâtă, asupra capului ambelor victime.

Așa fiind, se impune concluzia că,

în ambele cazuri analizate, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide și nu

de a produce numai vătămări corporale.

Așadar, instanțele au dat o

încadrare juridică corectă faptei reținute în sarcina inculpatului, urmând deci

să se respingă susținerea acestuia cu privire la necesitatea de a i se reține

în sarcina sa cele două infracțiuni de vătămare corporală gravă și nu tentativa

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art.

176 lit. b) C. pen.

Tot astfel, este neîntemeiată

critica adusă cu privire la despăgubirile pentru daune morale, cuantumul

acestora fiind just apreciat față de intensitatea și durata suferințelor fizice

și psihice ce li s-a cauzat părților civile de pe urma faptei comise de

inculpat.

În consecință, întrucât motivele de

recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cauze de casare ce ar putea fi

ridicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins și

inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 10 octombrie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 263/A din 9 mai 2003

a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 6 iunie 2002 la 10 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată, în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.