ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4886/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din 19

iulie 2002, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea civilă formulată de

partea civilă E.G. și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar

București dispunând obligarea inculpatului C.S. la plata următoarelor sume:

- 38.515.000 lei reprezentând

cheltuieli pentru refacerea sănătății;

- 2.145.000 lei reprezentând

venituri nerealizate pe perioada incapacității,

- 3.850.000 lei (reprezentând

c/valoarea prestației periodice pentru perioada octombrie 1999 – iulie 2002) și

în continuare de la data pronunțării sentinței și până la încetarea totală a

stării de incapacitate, la plata unei prestații periodice de 175.000 lei lunar.

S-a respins ca nefondat capătul de

cerere privitor la plata daunelor morale.

A mai fost obligat inculpatul la

plata sumei de 1.799.600 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr.

Bagdasar, reprezentând 1/2 din cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate

E.G.

S-a mai reținut că inculpatul a

achitat în întregime prejudiciul părții civile Serviciul de Ambulanță Vrancea.

În sfârșit a fost obligat inculpatul

la 755.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă E.G.

Pentru a pronunța această hotărâre,

s-a reținut că prin sentința penală nr. 34 din 24 ianuarie 2001, Tribunalul

Vrancea, în dosarul penal nr. 220/2000, inculpatul C.S. a fost condamnat la 2

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen.

În ce privește latura civilă

inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de:

- 1.555.000 lei către Spitalul

Clinic de Urgență Dr. Bagdasar București,

- 20.000.000 lei către partea civilă

E.G.;

- 2.500.000 lei către aceeași parte

civilă reprezentând venitul nerealizat pe perioada de incapacitate de 2 luni și

10 zile;

- 2.550.000 lei către aceeași parte

civilă, reprezentând 15% invaliditate pe perioada 17 octombrie 1999 – 17

ianuarie 2001 și;

- 10.000.000 lei daune morale.

S-a mai constatat că prejudiciul

cauzat părții civile Serviciul de Ambulanță Vrancea a fost achitat.

Instanța de fond

pentru a pronunța această hotărâre a reținut că, în ziua de 30 iulie 1999, în

jurul orelor 18,30, inculpatul aflându-se pe proprietatea sa, a aplicat o

lovitură cu muchia unei coase părții vătămate E.G., fiind surprins în timp ce

încerca să sustragă porumb, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost

necesare 65 – 70 zile de îngrijiri medicale.

Tot ca urmare acestei lovituri

partea vătămată a suferit o invaliditate permanentă de 15%.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul și partea vătămată.

Inculpatul a cerut în principal

reținerea dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de

art. 182 alin. (1) C. pen.

S-a mai cerut aplicarea

circumstanțelor atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.;

reducerea pedepsei la un an și 8 luni închisoare chiar în situația reținerii

tentativei la infracțiunea de omor.

Pe latură civilă, a fost atacată

hotărârea având în vedere lipsa totală a motivării instanței sub acest aspect.

Partea civilă E.G. a invocat greșita

soluționare a laturii civile, susținând că despăgubirile acordate sunt mult

prea reduse.

Prin decizia penală nr. 266/ A din 4

iunie 2001, Curtea de Apel Galați a admis apelurile, a desființat în totalitate

sentința penală referitor la latura civilă și în parte latura penală

reținându-se în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

menținându-se celelalte dispoziții referitoare la latura penală, trimițând spre

rejudecare cauza pentru soluționarea laturii civile la instanța de fond.

Prin sentința penală nr. 206 din 19

iulie 2002, Tribunalul Vrancea a rejudecat cauza în limitele dispuse,

pronunțându-se astfel cum s-a arătat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, inculpatul și partea civilă.

Recurenta parte civilă a criticat

hotărârea pentru greșita reținere a circumstanței atenuante a provocării cu

consecința reducerii despăgubirilor civile, iar inculpatul motivat de faptul că

a fost obligat la despăgubiri mai mari decât cele solicitate.

Curtea de Apel Galați prin decizia

penală nr. 664/ A din 6 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul criticând-o sub aspectul greșitei soluționări a laturii

civile referitor la întinderea sumelor de bani acordate părții civile. Ca atare

s-a cerut casarea în parte a hotărârilor pronunțate și în rejudecarea cauzei

obligarea inculpatului la plata sumelor de:

- 14.845.320 lei cheltuieli pentru

refacerea stării de sănătate;

- 916.500 lei venituri nerealizate

pe perioada de incapacitate;

- 75.000 lei prestație periodică

până la însănătoșire.

S-a susținut atât oral cât și în

scris că, constituirea de parte civilă s-a făcut înainte de citirea actului de

sesizare fără a se cere reactualizarea sumelor în raport cu indicele de

inflație astfel încât această cerere nu poate fi formulată după depășirea acestui

moment procesual.

S-a mai susținut necesitatea

denumirii despăgubirilor în raport cu culpa estimată de instanțe în procent de

50% și de asemenea faptul că prejudiciul nu a fost dovedit.

Recursul este nefondat.

Din examinarea lucrărilor și actelor

dosarului se constată că, instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului față de împrejurarea că s-a reținut în favoarea

acestuia și circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Totodată, se constată că

soluționarea laturii civile s-a făcut în strictă concordanță cu probele

administrate.

Astfel, partea vătămată, E.G., așa

cum rezultă din declarația dată la urmărirea penală și în fața instanței de

fond  s-a constituit parte civilă probând întinderea despăgubirilor civile cu

respectarea prevederilor art. 15 C. proc. pen., încât motivul de recurs invocat

de acesta în recurs, este nefondat și urmează a fi înlăturat.

Referitor la critica referitoare la

reactualizarea sumelor în raport de indicele de inflație, se constată de

asemenea ca fiind nefondată.

Așa cum s-a arătat constituirea de

parte civilă s-a făcut înainte de citirea actului de sesizare, cererea

ulterioară privind reactualizarea fiind o cerere modificatoare a cuantumului

pretențiilor care nu poate fi echivalentă cu o constituire de parte civilă, ci

cu realizarea unei integrale despăgubiri în raport cu fluctuațiile ce le

presupune procesul de inflație.

Întrucât această reparație pecuniană

pentru prejudiciul suferit prin infracțiune a fost stabilită în concordanță cu

dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., pe baza probelor nu

subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

În consecință, constatând

neîntemeiate motivele de casare, Curtea, în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. b) C. proc. pen., urmează, a respinge, ca nefondat recursul părții

civile cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 664 din 6 decembrie

2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 octombrie 2003.