ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5526/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 221 din 11

iulie 2003 a Tribunalului Vrancea, a fost condamnat inculpatul C.F., pentru

comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C.

pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la o pedeapsă de

17 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, după

executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului

drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive a inculpatului cu încă 30 de zile, de la 28 iulie 2003, la 26 august

2003.

S-a dedus din pedeapsa închisorii,

perioada arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.

S-a luat act că numitul C.M., nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la

despăgubiri astfel: către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar

București, în sumă de 1.757.205 lei; către partea civilă serviciul de Ambulanță

județean Vrancea în sumă de 4.900.000 lei, plus dobânda legală aferentă acestei

sume; către partea civilă spitalul județean Focșani, în sumă de 359.083 lei,

plus dobânda legală aferentă acestei sume.

A fost obligat inculpatul la

4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.446.000 lei

reprezentând taxe medico-legale pentru Institutul Național de Medicină Legală

Mina Minovici București, iar suma de 600.000 lei reprezintă onorarii pentru

apărătorul din oficiu (la urmărirea penală și judecata de fond), ce s-a dispus

a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Vrancea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în noaptea de 21 septembrie 2002, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, între soții C. s-a declanșat un conflict,

determinat de solicitarea victimei C.E. de a merge să valorifice struguri pe

piața din municipiul Brăila.

În aceste împrejurări, inculpatul C.F.

a lovit-o puternic, în mod repetat pe C.E., cu un corp dur și, în mod special,

peste cap, cauzându-i multiple leziuni care au determinat inițial o stare de

comă.

Fără a ține cont de starea în care

se găsea victima, după loviturile aplicate acesteia, inculpatul C.F. a plecat

împreună cu alte persoane să-și valorifice strugurii culeși în ziua precedentă,

pe o piață din municipiul Brăila.

Martorele F.C. și D.I. au găsit-o pe

victimă, în jurul orelor 9,00, în stare de inconștiență și, văzând starea gravă

în care aceasta se afla, au chemat pe martorele S.M. și P.I., după care au

anunțat Serviciul de Ambulanță Vrancea.

Victima a fost transportată la spitalul

Județean Focșani și apoi la spitalul de Urgență București, unde a decedat în

dimineața zilei de 23 septembrie 2002.

Din raportul medico-legal întocmit

de I.N.M.L. Mina Minovici București a rezultat că moartea victimei C.E. a fost

violentă, că aceasta s-a datorat hematomului subdural compresiv, consecință a

unui traumatism cranio - cerebral, că leziunile de violență constatate au putut

fi produse prin lovire repetată cu corpuri dure și că sunt în legătură directă

și necondiționată cu decesul victimei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, pentru o infracțiune pe

care susține că nu a săvârșit-o.

Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondat apelul inculpatului, constatând că prima instanță a reținut în mod

corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste

aprecieri a probelor.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului s-a apreciat că instanța de fond a făcut o justă individualizare atât

sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, fiind respectate

criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Decizia Curții de Apel a fost atacată

cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând în esență criticile din apel, susținându-și în principal nevinovăția.

În subsidiar, prin apărător,

recurentul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, pe care o consideră

exagerată în raport de circumstanțele reale și de cele personale.

Recursul nu este întemeiat.

Probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața

locului, constatările medico-legale, coroborate în parte și cu declarațiile

inculpatului date în faza de urmărire penală, sunt probe în baza cărora în mod

corect instanțele au reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

de omor calificat.

Concluziile raportului medico-legal

de necropsie din cuprinsul căruia rezultă că moartea victimei a fost violentă

și s-a datorat hematomului subdural compresiv, consecința unui traumatism cranio

– cerebral, care s-a putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure infirmă

apărarea inculpatului în sensul că moartea victimei a fost accidentală și datorită

stării sale de boală.

Multitudinea leziunilor traumatice

constatate pe corpul victimei și caracterul activ al loviturilor suferite de aceasta,

aplicate repetat și cu mare intensitate în zona capului, demonstrează că nu

poate fi primită susținerea inculpatului în sensul că leziunile care au produs

decesul victimei s-ar fi datorat unei căderi a acesteia, concluzionându-se

dimpotrivă în actul medico-legal că între leziunile de violență constatate,

produse în modul arătat, și decesul victimei există o legătură de cauzalitate

directă, necondiționată.

Aceste concluzii se coroborează cu

declarațiile martorilor, vecini cu inculpatul, care au relatat că între acesta

și victimă a existat în ultima perioadă o stare conflictuală, dar și cu

mărturia martorei B.E., care a declarat în mod constant că ulterior comiterii

faptei inculpatul i s-a destăinuit că în noaptea de 21 septembrie 2002 a

bătut-o pe soția sa, lăsând-o apoi acasă și că în timpul cât s-a aflat în piața

din municipiul Brăila împreună cu inculpatul, acesta a avut un comportament

neobișnuit.

Rezultă așadar că în mod corect

instanțele au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii, pentru

care a fost trimis în judecată, condamnându-l la o pedeapsă just

individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv pericolul social concret, împrejurările în care s-a consumat fapta,

dar și circumstanțele sale personale.

De altfel pedeapsa principală, de 17

ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul este situată spre limita

minimă prevăzută de lege, astfel că o reducere a acesteia nu se justifică.

Pentru aceste considerente Curtea

constată neîntemeiat recursul inculpatului, pe care îl va respinge ca atare,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul

C.F., împotriva deciziei nr. 550/ A din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel

Galați, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 30 septembrie 2002, la zi.

Obligă pe recurentul inculpat, să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 noiembrie 2003.