ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul T.T.S., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. la 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa stabilită perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 ianuarie 2009 la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că părțile vătămate T.G., T.C. și T.S. nu s-au constituit părți civile. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către: - Spitalul Județean de Urgență S.P. Focșani la 738,68 lei; - Spitalul Clinic de Urgență D.N.O. Iași la 28,08 lei; - Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea la 1350,77 lei, cuantumuri la care se va adăuga și dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului. A fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul M.J.). Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La începutul lunii septembrie 2008, frații T.T.S., T.S.

și T.D. din orașul Flămânzi, sat Bosînceni, județul Botoșani s-au stabilit provizoriu în comuna Cotești, sat Budești, județul Vrancea, într-un imobil aparținând numitului G.A., cu intenția de a lucra cu ziua la această persoană, dar și la alți localnici, întrucât nici unul dintre cei trei nu avea un loc de muncă stabil. În ziua de 10 ianuarie 2009, inculpatul și victima au efectuat unele lucrări agricole la un teren aparținând numitei V.M. din satul Budești, comuna Cotești până în jurul orei 15 00 , când au revenit la imobilul unde erau găzduiți, fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar T.T.S. i-a cerut fratelui său T.D. să meargă la imobilul angajatoarei și să-i ceară o sumă de bani în contul muncii prestate pentru a-și cumpăra diverse produse.

T.D. a plecat de la locuință, însă nu a mai mers la domiciliul numitei V.M., ci s-a oprit la imobilul numitei P.V. din aceeași localitate, unde a servit masa și a consumat băuturi alcoolice. După ce s-a înnoptat, victima a revenit la imobilul unde era găzduită, împrejurare în care, datorită faptului că nu respectase indicațiile fratelui său, într-o încăpere, între aceștia s-a iscat inițial un conflict verbal, după care T.T.S. l-a lovit cu palma peste fața pe T.D. Imediat T.D. a ripostat, l-a împins pe inculpat în pat și l-a mușcat de nas, refuzând să înceteze agresiunea, deși T.T.S. a insistat în acest sens. În cele din urmă T.T.S. a reușit să se elibereze, împingându-l pe fratele său în mijlocul camerei și pe fondul unei stări emoționale puternice, determinată în principal de suferințele fizice, inculpatul s-a ridicat și a lovit de mai multe ori victima cu pumnii în zona feței, proiectând-o cu capul de o piesă de mobilier (noptieră) care se afla în acel loc.

În continuare, inculpatul l-a lovit pe fratele său cu picioarele peste tot corpul, până când T.D. a reușit să se ridice și a ieșit în curte cu intenția de a părăsi imobilul respectiv, însă T.T.S. s-a opus și l-a luat, așezându-l pe pat în interiorul locuinței. În dimineața de 11 ianuarie 2009, inculpatul a observat că victima era inconștientă, motiv pentru care s-a deplasat la imobilul situat în apropiere, aparținând numitului G.A. și i-a solicitat acestuia să dea un telefon la Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea pentru ca un echipaj să se deplaseze la fața locului. În ceea ce privește forma de vinovăție, instanța a apreciat în raport și de materialitatea faptei, circumstanțele în care s-a produs, atitudinea făptuitorului, dar și a victimei, că în cauză inculpatul a acționat cu praeterintenție.

Astfel, s-a arătat că incidentul iscat între cei doi frați a fost unul spontan. Din declarațiile martorilor audiați și în instanță rezultă faptul că cei doi se înțelegeau și se ajutau reciproc, nefiind cunoscute împrejurări care să ateste existența unor conflicte anterioare. De asemenea, s-a reținut de instanță, în raport și de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, că moartea victimei s-a datorat comei prin sindrom de hipertensiune intracraniană determinată de creșterea de volum posttraumatică a emisferului cerebral drept și de hematomul subdural lamelar emisferic drept, consecutive unui traumatism cranio-cerebral facial. Prin urmare, în cauză s-a reținut că a fost dovedit de probele existente că victima a fost împinsă, proiectată cu capul de o piesă de mobilier (noptieră), care se afla în cameră, la momentul în care inculpatul s-a ridicat din pat reușind să se elibereze din agresiunea exercitată de acesta.

Instanța a reținut că loviturile aplicate ulterior victimei (după proiectarea sa cu capul de noptieră) nu au vizat zone vitale ale corpului. De asemenea, s-a mai arătat și că acțiunea de împingere, proiectare a victimei nu a fost premeditată, calculată și vizată de inculpat, din moment ce acesta se afla pe pat, încercând să se elibereze din agresiunea exercitată de victimă și continuată după mușcarea în zona piramidală. Ori, aceste elemente, împrejurări, coroborate și cu faptul că în cauză nu s-a folosit vreun obiect care prin natura sa să fie apt de a provoca leziuni letale, iar atitudinea inculpatului a fost una de a-l împiedica pe fratele său de a ieși din imobil.

În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului T.T.S., care în seara de 10 ianuarie 2009, în timp ce se afla într-un imobil din satul Budești, comuna Cotești, județul Vrancea, pe fondul unei puternice tulburări determinată de atitudinea agresivă a victimei, respectiv a fratelui său T.D., l-a lovit cu pumnii și picioarele, proiectându-l cu capul de o piesă de mobilier, cauzându-i astfel leziuni traumatice ce au condus la decesul victimei la data de 11 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive ale in fracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul T.T.S.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentința pronunțată pe motive de nelegalitate, arătându-se că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Inculpatul T.T.S., la termenul la care au avut loc dezbaterile, a precizat că nu își menține apelul declarat în cauză, întrucât e mulțumit de pedeapsa ce i-a fost aplicată de prima instanță. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, s-a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea e fondat prin prisma motivului de nelegalitate invocat.

S-a considerat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă în suprimarea vieții fratelui său, având în vedere actele de agresiune exercitate, starea de inconștiență în care a fost adusă victima, apoi întârzierea cu care inculpatul a cerut intervenția cadrelor medicale, în acest sens fiind de subliniat faptul că după ce victima a fost lovită, inculpatul a așezat-o pe pat și a lăsat-o în stare de inconștiență până a doua zi, când a observat că victima avea nevoie de ajutor medical de specialitate și abia atunci a mers la un vecin - G.A. și i-a solicitat acestuia să dea un telefon la Serviciul de Ambulanță Vrancea. Împrejurarea că inculpatul nu a folosit pentru a aplica loviturile nici un instrument apt de a provoca moartea (cuțit, ciomag) nu poate conduce, de plano, la concluzia că nu a acționat cu intenția de a ucide.

În speță, modalitatea în care a procedat inculpatul, lovind victima cu palmele și pumnii în zona feței, proiectând-o cu capul de o noptieră aflată în cameră, după care a continuat agresiunea prin lovirea cu picioarele peste tot corpul, iar în momentul în care aceasta a reușit să scape ieșind în curte a adus-o cu forța în locuință și a așezat-o pe pat, lăsând-o fără ajutor medical până a doua zi, rezultă că acesta și-a reprezentat în mod evident rezultatul letal al leziunilor grave produse și chiar dacă nu l-a dorit, a acceptat survenirea lui. S-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă și că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., încadrarea juridică corectă fiind cea reținută în actul de inculpare, respectiv, omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gradul de pericol social al faptei, circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta (fapta a fost săvârșită într-o puternică stare de tulburare emoțională pricinuită de violențele exercitate de victimă asupra sa) și circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, având în vedere poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal). S-a apreciat că hotărârea este nelegală și în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, întrucât prima instanță, deși a reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare în integralitate și totodată, în ceea ce privește Spitalul Clinic de Urgență D.N.

O. Iași a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv, a acordat și dobânda legală, deși nu s-a solicitat acest lucru. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 88/ A din 13 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în Dosarul nr. 1155/91/2009 privind pe inculpatul T.T.S. (fiul lui G. și C.) și în consecință: A desființat sentința penală nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare: A condamnat pe inculpatul T.T.S. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen.

în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului T.T.S. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 12 ianuarie 2009 la zi, respectiv la 13 octombrie 2009. A luat act că părțile vătămate T.G., T.C. și T.S. nu s-au constituit părți civile. A obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile după cum urmează: - în cuantum de 369,34 lei, cu dobândă legală, către Spitalul Județean de Urgență S.P.

Focșani; - în cuantum de 14,04 lei către Spitalul Clinic de Urgență D.N.O. Iași; - în cuantum de 675,38 lei, cu dobândă legală, către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, la instanța de fond, a fost avansată către Baroul Vrancea din fondurile M.J.L.C. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul T.T.S. împotriva sentinței penale nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în apel pentru inculpat, a fost avansată din fondurile M.J.L.C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul T.T.S., criticând-o sub aspectul greșitei sale condamnări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, solicitând menținerea sentinței primei instanțe. În esență, inculpatul a susținut că nu a intenționat să o ucidă pe victimă, ci doar să-i aplice o corecție corporală pentru atitudinea agresivă pe care aceasta o avea față de el. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei. Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, decizia pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică. Se constată că, pe baza ansamblului probator administrat în cauză și interpretat pe larg de către prima instanță, a fost reținută corect situația de fapt, care a fost anterior descrisă. De asemenea, se constată că instanța de apel a făcut o corectă încadrare juridică faptei reținute în sarcina inculpatului T.T.S.

Astfel, fapta inculpatului care în seara de 10 ianuarie 2009, pe fondul unei puternice tulburări determinată de atitudinea agresivă a victimei, l-a lovit cu pumnii și picioarele, în diferite zone ale corpului, proiectându-l cu capul de o piesă de mobilier, producându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia la 10 ianuarie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen. Înalta Curte, în susținerea soluției pronunțată de instanța de apel, reține că omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi directă sau indirectă, după cum inculpatul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.

Prin latura sa subiectivă, omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Astfel, dacă în cazul omorului inculpatul acționează cu intenția de a ucide, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., acesta acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală, fiind însă, totodată, în culpă cu privire la producerea morții victimei. Intenția inculpatului, este adevărat indirectă, rezultă din împrejurările concrete ale cauzei, respectiv: inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cu intensitate mare, victimei în diferite zone ale corpului, unele din acestea vitale (corp, torace, abdomen), chiar după ce l-a proiectat cu capul de o piesă de mobilier din cameră.

Intenția inculpatului de a ucide rezultă și din atitudinea ulterioară încetării exercitării violenței, acesta împiedicând victima să părăsească locuința, după care a lăsat-o fără ajutor medical până a doua zi, deși aceasta își pierduse cunoștința. Mai mult decât atât, în susținerea încadrării juridice reținute sunt și concluziile raportului medico-legal de necropsie din 25 martie 2009 întocmit de I.M.L. Iași: - moartea lui T.D. a fost violentă și s-a datorat comei prin sindrom de hipertensiune intracraniană cu angajare subfalciformă consecutivă unui traumatism cranio-cerebro-facial; - traumatismul cranio-cerebro-facial, care a dus la deces, s-a produs prin mai multe lovituri active cu mijloace contondente (pumn, picior) la nivelul feței și printr-o cădere cu impact parieto-temporal stâng de un plan/obiect dur; - între traumatismul cranio-cerebro-facial și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit să-l ucidă pe fratele său, a prevăzut rezultatul letal și a acceptat posibilitatea producerii acestuia. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că încadrarea juridică reținută de către instanța de apel este corectă.

De asemenea, corectă este și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, individualizare corespunzătoare criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv corespunzător naturii și gradului de pericol social concret al faptei, a modului de săvârșire și a împrejurărilor comiterii (inculpatul acționând violent și ca urmare a atitudinii provocatoare a victimei), urmări socialmente periculoase ireversibile, precum și a circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, care este tânăr, necunoscut cu antecedente penale și cu o atitudine procesuală corespunzătoare, de recunoaștere a faptei și de regret. Astfel, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.T.S.

Se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata prevenției la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.T.S. împotriva Deciziei penale nr. 88/ A din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 12 ianuarie 2009 la 12 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie 2010.