ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 38/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul T.T.S., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174,

art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen. la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) ipoteza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

stabilită perioada reținerii și arestării preventive

începând cu data de 12 ianuarie 2009 la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a luat act că

părțile vătămate T.G., T.C. și T.S. nu s-au constituit

părți civile.

A fost obligat inculpatul la

despăgubiri civile către:

- Spitalul Județean de Urgență

S.P. Focșani la 738,68 lei;

- Spitalul Clinic de

Urgență D.N.O. Iași la 28,08 lei;

- Serviciul de Ambulanță Județean

Vrancea la 1350,77 lei, cuantumuri la care se va adăuga și dobânda

legală aferentă până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul la 4.000

lei cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei onorariul avocatului

din oficiu avansat din fondul M.J.).

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

La începutul lunii septembrie 2008,

frații T.T.S., T.S. și T.D. din orașul Flămânzi, sat

Bosînceni, județul Botoșani s-au stabilit provizoriu în comuna

Cotești, sat Budești, județul Vrancea, într-un imobil

aparținând numitului G.A., cu intenția de a lucra cu ziua la

această persoană, dar și la alți localnici, întrucât nici

unul dintre cei trei nu avea un loc de muncă stabil.

În ziua de 10 ianuarie 2009,

inculpatul și victima au efectuat unele lucrări agricole la un teren

aparținând numitei V.M. din satul Budești, comuna Cotești

până în jurul orei 15

00

, când au revenit la imobilul unde erau

găzduiți, fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar T.T.S.

i-a cerut fratelui său T.D. să meargă la imobilul angajatoarei

și să-i ceară o sumă de bani în contul muncii prestate

pentru a-și cumpăra diverse produse.

T.D. a plecat de la

locuință, însă nu a mai mers la domiciliul numitei V.M., ci s-a

oprit la imobilul numitei P.V. din aceeași localitate, unde a servit masa

și a consumat băuturi alcoolice.

După ce s-a înnoptat, victima a

revenit la imobilul unde era găzduită, împrejurare în care,

datorită faptului că nu respectase indicațiile fratelui

său, într-o încăpere, între aceștia s-a iscat inițial un

conflict verbal, după care T.T.S. l-a lovit cu palma peste fața pe T.D.

Imediat T.D. a ripostat, l-a împins pe inculpat în pat și l-a mușcat

de nas, refuzând să înceteze agresiunea, deși T.T.S. a insistat în

acest sens.

În cele din urmă T.T.S. a

reușit să se elibereze, împingându-l pe fratele său în mijlocul camerei

și pe fondul unei stări emoționale puternice, determinată

în principal de suferințele fizice, inculpatul s-a ridicat și a lovit

de mai multe ori victima cu pumnii în zona feței, proiectând-o cu capul de

o piesă de mobilier (noptieră) care se afla în acel loc.

În continuare, inculpatul l-a lovit

pe fratele său cu picioarele peste tot corpul, până când T.D. a

reușit să se ridice și a ieșit în curte cu intenția de

a părăsi imobilul respectiv, însă T.T.S. s-a opus și l-a

luat, așezându-l pe pat în interiorul locuinței.

În dimineața de 11 ianuarie 2009,

inculpatul a observat că victima era inconștientă, motiv pentru

care s-a deplasat la imobilul situat în apropiere, aparținând numitului G.A.

și i-a solicitat acestuia să dea un telefon la Serviciul Județean de Ambulanță Vrancea pentru ca un echipaj să se

deplaseze la fața locului.

În ceea ce privește forma de

vinovăție, instanța a apreciat în raport și de

materialitatea faptei, circumstanțele în care s-a produs, atitudinea

făptuitorului, dar și a victimei, că în cauză inculpatul a

acționat cu praeterintenție.

Astfel, s-a arătat că

incidentul iscat între cei doi frați a fost unul spontan. Din

declarațiile martorilor audiați și în instanță

rezultă faptul că cei doi se înțelegeau și se ajutau

reciproc, nefiind cunoscute împrejurări care să ateste existența

unor conflicte anterioare.

De asemenea, s-a reținut de

instanță, în raport și de concluziile raportului de

expertiză medico-legală efectuat în cauză, că moartea

victimei s-a datorat comei prin sindrom de hipertensiune intracraniană

determinată de creșterea de volum posttraumatică a emisferului

cerebral drept și de hematomul subdural lamelar emisferic drept,

consecutive unui traumatism cranio-cerebral facial. Prin urmare, în cauză

s-a reținut că a fost dovedit de probele existente că victima a

fost împinsă, proiectată cu capul de o piesă de mobilier

(noptieră), care se afla în cameră, la momentul în care inculpatul

s-a ridicat din pat reușind să se elibereze din agresiunea

exercitată de acesta.

Instanța a reținut că

loviturile aplicate ulterior victimei (după proiectarea sa cu capul de

noptieră) nu au vizat zone vitale ale corpului. De asemenea, s-a mai

arătat și că acțiunea de împingere, proiectare a victimei

nu a fost premeditată, calculată și vizată de inculpat, din

moment ce acesta se afla pe pat, încercând să se elibereze din agresiunea

exercitată de victimă și continuată după mușcarea

în zona piramidală. Ori, aceste elemente, împrejurări, coroborate

și cu faptul că în cauză nu s-a folosit vreun obiect care prin

natura sa să fie apt de a provoca leziuni letale, iar atitudinea

inculpatului a fost una de a-l împiedica pe fratele său de a ieși din

imobil.

În drept, instanța a apreciat

că fapta inculpatului T.T.S., care în seara de 10 ianuarie 2009, în timp

ce se afla într-un imobil din satul Budești, comuna Cotești, județul

Vrancea, pe fondul unei puternice tulburări determinată de atitudinea

agresivă a victimei, respectiv a fratelui său T.D., l-a lovit cu

pumnii și picioarele, proiectându-l cu capul de o piesă de mobilier,

cauzându-i astfel leziuni traumatice ce au condus la decesul victimei la data

de 11 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive ale in

fracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul

T.T.S.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat sentința pronunțată pe motive de

nelegalitate, arătându-se că în mod greșit prima

instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit.

c) C. pen. în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte

prevăzută de art. 183 C. pen.

Inculpatul T.T.S., la termenul la

care au avut loc dezbaterile, a precizat că nu își menține

apelul declarat în cauză, întrucât e mulțumit de pedeapsa ce i-a fost

aplicată de prima instanță.

Analizând cauza prin prisma motivelor

de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, s-a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea e fondat prin prisma motivului de nelegalitate

invocat.

S-a considerat că inculpatul a

acționat cu intenție indirectă în suprimarea vieții

fratelui său, având în vedere actele de agresiune exercitate, starea de

inconștiență în care a fost adusă victima, apoi întârzierea

cu care inculpatul a cerut intervenția cadrelor medicale, în acest sens

fiind de subliniat faptul că după ce victima a fost lovită,

inculpatul a așezat-o pe pat și a lăsat-o în stare de

inconștiență până a doua zi, când a observat că victima

avea nevoie de ajutor medical de specialitate și abia atunci a mers la un

vecin - G.A. și i-a solicitat acestuia să dea un telefon la Serviciul de Ambulanță Vrancea.

Împrejurarea că inculpatul nu a

folosit pentru a aplica loviturile nici un instrument apt de a provoca moartea

(cuțit, ciomag) nu poate conduce, de plano, la concluzia că nu a

acționat cu intenția de a ucide. În speță, modalitatea în

care a procedat inculpatul, lovind victima cu palmele și pumnii în zona

feței, proiectând-o cu capul de o noptieră aflată în

cameră, după care a continuat agresiunea prin lovirea cu picioarele

peste tot corpul, iar în momentul în care aceasta a reușit să scape

ieșind în curte a adus-o cu forța în locuință și a

așezat-o pe pat, lăsând-o fără ajutor medical până a

doua zi, rezultă că acesta și-a reprezentat în mod evident rezultatul

letal al leziunilor grave produse și chiar dacă nu l-a dorit, a

acceptat survenirea lui.

S-a apreciat că inculpatul a

acționat cu intenție indirectă și că în mod

greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen., încadrarea juridică corectă

fiind cea reținută în actul de inculpare, respectiv, omor calificat

prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, gradul

de pericol social al faptei, circumstanțele reale în care s-a

săvârșit fapta (fapta a fost săvârșită într-o

puternică stare de tulburare emoțională pricinuită de

violențele exercitate de victimă asupra sa) și

circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente

penale, având în vedere poziția procesuală adoptată pe parcursul

procesului penal).

S-a apreciat că hotărârea

este nelegală și în ceea ce privește soluționarea laturii

civile a cauzei, întrucât prima instanță, deși a reținut

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., l-a obligat pe inculpat la plata

cheltuielilor de spitalizare în integralitate și totodată, în ceea ce

privește Spitalul Clinic de Urgență D.N. O. Iași a acordat

mai mult decât s-a cerut, respectiv, a acordat și dobânda legală, deși

nu s-a solicitat acest lucru.

Pentru motivele expuse, Curtea de

Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 88/ A

din 13 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea pronunțată în Dosarul nr. 1155/91/2009 privind pe inculpatul T.T.S.

(fiul lui G. și C.) și în consecință:

A desființat sentința

penală nr. 236 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea și, în

rejudecare:

A condamnat pe inculpatul T.T.S. la

o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen. în

referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C.

pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului T.T.S.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

și arestării preventive de la 12 ianuarie 2009 la zi, respectiv la 13

octombrie 2009.

A luat act că părțile

vătămate T.G., T.C. și T.S. nu s-au constituit părți

civile.

A obligat pe inculpat la plata

despăgubirilor civile după cum urmează:

- în cuantum de 369,34 lei, cu

dobândă legală, către Spitalul Județean de

Urgență S.P. Focșani;

- în cuantum de 14,04 lei către

Spitalul Clinic de Urgență D.N.O. Iași;

- în cuantum de 675,38 lei, cu

dobândă legală, către Serviciul de Ambulanță

Județean Vrancea.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei

la fond.

Suma de 200 lei, reprezentând

onorariul avocatului din oficiu pentru inculpat, la instanța de fond, a

fost avansată către Baroul Vrancea din fondurile M.J.L.C.

A luat act de retragerea apelului

declarat de inculpatul T.T.S. împotriva sentinței penale nr. 236 din 30

iunie 2009 a Tribunalului Vrancea.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând

onorariul avocatului din oficiu în apel pentru inculpat, a fost avansată

din fondurile M.J.L.C.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul T.T.S., criticând-o sub aspectul

greșitei sale condamnări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de omor calificat, solicitând menținerea sentinței

primei instanțe.

În esență, inculpatul a

susținut că nu a intenționat să o ucidă pe

victimă, ci doar să-i aplice o corecție corporală pentru

atitudinea agresivă pe care aceasta o avea față de el.

În drept, inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei.

Examinând hotărârea

atacată sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma

cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat, decizia pronunțată de instanța de apel

fiind legală și temeinică.

Se constată că, pe baza

ansamblului probator administrat în cauză și interpretat pe larg de

către prima instanță, a fost reținută corect

situația de fapt, care a fost anterior descrisă.

De asemenea, se constată

că instanța de apel a făcut o corectă încadrare

juridică faptei reținute în sarcina inculpatului T.T.S.

Astfel, fapta inculpatului care în

seara de 10 ianuarie 2009, pe fondul unei puternice tulburări

determinată de atitudinea agresivă a victimei, l-a lovit cu pumnii

și picioarele, în diferite zone ale corpului, proiectându-l cu capul de o

piesă de mobilier, producându-i leziuni traumatice care au condus la decesul

acesteia la 10 ianuarie 2009 întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit.

c) C. pen.

Înalta Curte, în susținerea

soluției pronunțată de instanța de apel, reține

că omorul se săvârșește cu intenție, care poate fi

directă sau indirectă, după cum inculpatul, prevăzând

moartea victimei ca rezultat al activității sale, a urmărit sau

acceptat producerea acestui rezultat.

Prin latura sa subiectivă,

omorul se deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Astfel, dacă în cazul omorului

inculpatul acționează cu intenția de a ucide, în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., acesta

acționează cu intenția de a lovi sau vătăma

integritatea corporală, fiind însă, totodată, în culpă cu privire

la producerea morții victimei.

Intenția inculpatului, este

adevărat indirectă, rezultă din împrejurările concrete ale

cauzei, respectiv: inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele, cu intensitate mare, victimei în diferite zone ale corpului, unele

din acestea vitale (corp, torace, abdomen), chiar după ce l-a proiectat cu

capul de o piesă de mobilier din cameră.

Intenția inculpatului de a

ucide rezultă și din atitudinea ulterioară încetării

exercitării violenței, acesta împiedicând victima să

părăsească locuința, după care a lăsat-o

fără ajutor medical până a doua zi, deși aceasta își

pierduse cunoștința.

Mai mult decât atât, în

susținerea încadrării juridice reținute sunt și concluziile

raportului medico-legal de necropsie din 25 martie 2009 întocmit de I.M.L.

Iași:

- moartea lui T.D. a fost

violentă și s-a datorat comei prin sindrom de hipertensiune

intracraniană cu angajare subfalciformă consecutivă unui

traumatism cranio-cerebro-facial;

- traumatismul

cranio-cerebro-facial, care a dus la deces, s-a produs prin mai multe lovituri

active cu mijloace contondente (pumn, picior) la nivelul feței și

printr-o cădere cu impact parieto-temporal stâng de un plan/obiect dur;

- între traumatismul cranio-cerebro-facial

și deces există o legătură directă de cauzalitate.

Rezultă că inculpatul a

săvârșit infracțiunea de omor cu intenție indirectă,

în sensul că deși nu a urmărit să-l ucidă pe fratele

său, a prevăzut rezultatul letal și a acceptat posibilitatea

producerii acestuia.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că încadrarea

juridică reținută de către instanța de apel este

corectă.

De asemenea, corectă este

și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, individualizare

corespunzătoare criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv corespunzător naturii și gradului de pericol social concret

al faptei, a modului de săvârșire și a împrejurărilor

comiterii (inculpatul acționând violent și ca urmare a atitudinii

provocatoare a victimei), urmări socialmente periculoase ireversibile,

precum și a circumstanțelor personale ale recurentului inculpat, care

este tânăr, necunoscut cu antecedente penale și cu o atitudine

procesuală corespunzătoare, de recunoaștere a faptei și de

regret.

Astfel, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul T.T.S.

Se va deduce din durata pedepsei

aplicate, durata prevenției la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.T.S. împotriva Deciziei penale nr. 88/ A din 13

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la

12 ianuarie 2009 la 12 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 12 ianuarie 2010.