ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 25.02.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2010

HOTĂRÂRE

25.02.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 723/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 260 din 9 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1083/91/2009, Tribunalul Vrancea, prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani inculpatului B.S.M.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv, începând cu data de 23 martie 2009, la zi.

A obligat inculpatul la 3.600,41 RON, despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență „S.P.” Focșani și la 482,96 RON, despăgubiri către Serviciul de Ambulanță Județean Vrancea, plus dobânzile legale către părțile civile menționate mai sus, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a prejudiciului.

A respins pretențiile civile formulate de partea civilă C.M.C., ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 2449/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.S.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în seara de 8 noiembrie 2008 a lovit de cinci ori cu un briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng pe partea vătămată C.M.C., cauzându-i plăgi înjunghiate, urmărind astfel suprimarea vieții victimei, rezultat socialmente periculos care nu s-a produs datorită intervențiilor medicale.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În după-amiaza de 8 noiembrie 2006, în centrul comunei U., județul Vrancea, a avut loc un spectacol, organizat de autoritățile locale, la care au participat mai multe persoane, inclusiv din alte localități, acestea fiind angrenate și într-o manifestare electorală.

În jurul orei 16:00, inculpatul B.S.M. s-a deplasat în centrul comunei U., unde aveau loc aceste evenimente, împrejurare în care l-a întâlnit pe consăteanul V.P. și împreună au consumat băuturi alcoolice.

Spre seară, inculpatul a avut o altercație cu un tânăr neidentificat, iar partea vătămată C.M.C. a intervenit între cei doi și l-a lovit de două ori cu palma peste față pe B.S.M.

Deși acest incident s-a încheiat imediat, mai târziu, în jurul orei 18:15, în timp ce se deplasa spre o toaletă, împreună cu prietenul său V.P., B.S.M. a observat pe C.M.C. că era ieșit din mulțime și a luat hotărârea să se răzbune pe partea vătămată, afirmând că o va omorî.

În aceste condiții, V.P. a încercat să-l rețină, ținându-l de haine pe B.S.M., care a scos din buzunar un briceag, însă inculpatul a reușit să se elibereze și s-a îndreptat spre C.M.C. cu intenția vădită de a-l agresa.

Astfel, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea magazinului F.U., B.S.M., prin surprindere, i-a aplicat cinci lovituri cu acel briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng și în regiunea axilară posterioară stânga, cauzându-i plăgi înjunghiate, iar datorită agresiunii C.M.C. a căzut pe drumul public, chiar în locul unde a fost atacat de autor.

Inculpatul a abandonat victima, iar V.P., singura persoană care a observat scena agresiunii, a ridicat-o și a ajutat-o să se deplaseze la sediul postului de poliție din localitate, situat la circa 100 de metri de locul agresiunii, pentru a sesiza fapta.

La scurt timp, mai mulți lucrători de poliție l-au identificat în mulțime pe inculpat și l-au condus la sediu, unde asupra lui B.S.M. a fost găsit briceagul pe care-l folosise la agresiune, obiectul fiind ridicat de la autor în vederea cercetărilor ulterioare.

Deși s-au efectuat cercetarea la fața locului și alte investigații chiar în seara de 8 noiembrie 2008, organele de poliție nu au identificat nicio altă persoană care să fi observat momentul în care partea vătămată a fost agresată de inculpat, deoarece mulțimea prezentă era angrenată la spectacolul care se desfășura.

C.M.C. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență S.P. Focșani, unde a rămas internat în Secția Chirurgie până la 14 noiembrie 2008.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto, declarațiile părții civile C.M.C., declarațiile inculpatului și declarațiile martorului V.P., date la urmărirea penală și la instanță.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B.S.M., așa cum a fost ea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și nu pe cele ale infracțiunii de tentativă de omor, așa cum s-a reținut în rechizitor.

Acest fapt rezultă din constatarea medico-legală nr. x/2008 a S.J.M.L. Vrancea, care concluzionează faptul că leziunile, prin natura lor, la momentul producerii, nu au pus în primejdie viața victimei și nu au potențial infirmizant.

Pentru această încadrare s-a avut în vedere și numărul mic de îngrijiri medicale, respectiv 14 - 16 zile.

Față de această situație, instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor calificat reținută prin rechizitor în cea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul B.S.M., la data de 8 noiembrie 2008, a lovit de 5 ori cu un briceag în zona coapselor, deltoidiană dreaptă, hemitoracelui stâng și regiunea axilară posterioară stângă pe partea vătămată C.M.C.

Instanța nu a reținut starea de provocare din partea victimei ca circumstanță atenuantă, având în vedere timpul scurs de la altercația inițială dintre inculpat și un tânăr, când partea vătămată a intervenit între cei doi și l-a lovit de două ori cu palma peste față pe inculpat, apreciindu-se că inculpatul nu se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, așa cum prevăd dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și poziția procesuală a acestuia.

Față de persoana inculpatului, care are antecedente penale din minorat, s-a prezentat la urmărirea penală și la instanță, a recunoscut fapta, s-a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu executare orientate spre media textului incriminator.

Având în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 551 zile din Sentința penală nr. 317/2008 a Judecătoriei Focșani.

În condițiile art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și rezultatul produs, precum și pericolul social al acestui gen de infracțiune.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-au aplicat prevederile art. 88 C. pen. cu privire la deducerea perioadei executate.

Referitor la latura civilă a cauzei, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 152/1999 și a Legii nr. 176/2000, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către Spitalul Județean de Urgență S.P. Focșani și către Serviciul de Ambulanță Județul Vrancea, plus dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-au respins pretențiile formulate de partea civilă C.M.C. ca neîntemeiate, întrucât nu au fost dovedite.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, criticând-o ca nelegală pentru greșita schimbare de încadrare juridică dată faptei și pentru faptul că instanța nu a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 551 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani.

Prin Decizia penală nr. 115 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 260 din 9 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în Dosarul nr. 1083/91/2009 și, în consecință:

A desființat Sentința penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1083/91/2009 și, în rejudecare:

În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani și a dispus contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, de 8 luni închisoare, inculpatul B.S.M. (deținut în Centrul de Reeducare Tichilești) urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 551 zile sporită la 2 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la data de 23 martie 2009, la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

Instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect reținute, că în raport de intensitatea loviturilor (redusă), de faptul că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei, de numărul mic de îngrijiri medicale, nu se justifică schimbarea încadrării juridice.

S-a dispus doar revocarea liberării condiționate și pentru restul de pedeapsă neexecutat de 551 zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani și contopirea acesteia cu pedeapsa de 8 luni închisoare, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 551 zile sporită la 2 ani închisoare.

Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul B.S.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a criticat atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii sub aspectul laturii penale și condamnarea inculpatului B.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul, în recursul său, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului recurentului-inculpat, precum și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de Ministerul Public este fondat, iar cel al inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:

În după-amiaza de 8 noiembrie 2008, în centrul comunei U., județul Vrancea, a avut loc un spectacol, organizat de autoritățile locale, la care au participat mai multe persoane, inclusiv din alte localități, acestea fiind angrenate și într-o manifestare electorală.

Spre seară, inculpatul a avut o altercație cu un tânăr neidentificat, iar partea vătămată C.M.C. a intervenit între cei doi și l-a lovit de două ori cu palma peste față pe B.S.M.

Deși acest incident s-a încheiat imediat, mai târziu, în jurul orei 18:15, în timp ce se deplasa spre o toaletă, împreună cu prietenul său V.P., B.S.M. l-a observat pe C.M.C. că era ieșit din mulțime și a luat hotărârea să se răzbune pe partea vătămată, afirmând că o va omorî.

Astfel, în timp ce partea vătămată se afla în apropierea magazinului F.U., B.S.M., prin surprindere, i-a aplicat cinci lovituri cu acel briceag în zona coapselor, deltoidiană dreapta, hemitoracelui stâng și în regiunea axilară posterioară stângă, cauzându-i plăgi înjunghiate, iar datorită agresiunii C.M.C. a căzut pe drumul public, chiar în locul unde a fost atacat de autor.

C.M.C. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul de Urgență „S.P.” din Focșani, unde a rămas internat în Secția Chirurgie până la 14 noiembrie 2008.

În raport de situația de fapt reținută, instanța de fond, cât și cea de prim control judiciar au dat o greșită încadrare faptei, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 17 C. proc. pen.

Din analiza probelor existente în cauză rezultă intenția de ucidere a persoanei vătămate de către inculpat. Infracțiunea de omor este realizată indiferent dacă autorul a urmărit sau doar a acceptat rezultatul letal al activității sale direcționate asupra persoanei.

Intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului (dolus ex re) care, în cele mai multe cazuri relevă poziția infractorului față de rezultat.

Din analiza conținutului raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, a rezultat că persoana vătămată C.M.C. a suferit cinci leziuni traumatice produse prin loviri active, repetate, cu corp tăietor-înțepător, distribuite astfel:

- pe fața externă braț drept, 1/3 superioară, cicatrice liniară verticală roz-sidefie, 3 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, în curs de cicatrizare;

- pe peretele posterior al axilei stângi, cicatrice liniară roz-sidefie, oblic transversală, 3 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare;

- pe fața laterală stânga a hemitoracelui stâng, pe linia axilară medie, cicatrice liniară roz-sidefie, 2,5 cm lungime, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare;

- pe fața antero-internă coapsa stângă, 1/3 superioară, cicatrice liniară (ușor arcuită) de 16 - 17 cm lungime, pigmentată, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare, pe alocuri crustă hematică în curs de detașare completă;

- pe fața internă coapsa dreaptă, 1/3 superioară, cicatrice liniară orizontală, 7 - 8 cm lungime, pigmentată, urme vechi de sutură chirurgicală, cicatrice în curs de integrare.

Două dintre plăgile identificate în zona coapselor au interesat țesutul celular subcutanat până la aponevroză (țesut ce acoperă mușchii), cea de a treia localizată în regiunea deltoidiană fiind mai profundă de vreme ce a fost afectat țesutul muscular.

Leziunile cauzate victimei, analizate în contextul împrejurărilor în care a fost comisă fapta, sunt în măsură să demonstreze intenția de ucidere a părții vătămate, urmarea neproducându-se din motive independente de voința inculpatului.

Astfel, există o multitudine de lovituri, acestea sunt aplicate cu un corp contondent, apt să cauzeze leziuni traumatice incompatibile cu viața, două dintre ele vizează o regiune vitală a corpului (partea stângă a toracelui), aspecte de natură a demonstra intenția directă cu care inculpatul a acționat asupra părții vătămate C.M.C.

Din analiza concretă a celor două leziuni care au vizat o regiune vitală a corpului a rezultat că plaga de 3 - 4 cm lungime a pătruns în profunzime până la grilajul costal. Împrejurarea că acesta nu a fost depășit este de esența tentativei, așa cum este definită de art. 20 alin. (1) C. pen. Mai exact, leziunea fiind poziționată oblic-transferal, dovedește faptul că și traiectoria obiectului vulnerant a fost identică, astfel încât lățimea relativ mare a lamei cuțitului a făcut ca acesta să se oprească în grilajul intercostal și să afecteze mai puțin organismul părții vătămate. Rezultă că neafectarea interiorului cutiei toracice nu s-a datorat intensității mici a loviturii aplicate de către inculpatul B.S.M., ci împrejurării că lama cuțitului a fost orientată oblic, oprindu-se în grilajul intercostal.

Împrejurarea în care s-a produs actul material de către inculpat este importantă în dovedirea intenției de a ucide.

Se reține astfel că după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul V.P., inculpatul având asupra sa un briceag cu lama retractabilă, a pornit în căutarea părții vătămate pentru a o ucide, întrucât cu puțin timp înainte aceasta îl lovise cu palma.

În momentul în care a observat-o pe partea vătămată, inculpatul a atacat-o prin surprindere, pe la spate, astfel încât aceasta nu a mai avut timpul necesar să se apere.

Este adevărat că, din conținutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus în primejdie viața acesteia și au necesitat un număr mic de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei. Important, însă, nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui directă sau indirectă, în raport cu viața victimei, inculpatul trebuind să prevadă rezultatul faptei sale la nivelul omului diligent.

Or, având în vedere modul în care inculpatul a acționat - și-a exprimat intenția verbal față de martorul V.P., a atacat-o pe partea vătămată pe la spate, după care a părăsit locul faptei - se poate trage concluzia că inculpatul a urmărit uciderea victimei și nu doar afectarea integrității sale corporale.

Dacă într-adevăr intenția inculpatului ar fi fost doar aceea de a-i aplica părții vătămate o corecție, pentru cele două palme aplicate de aceasta anterior, inculpatul nu ar fi lovit-o prin surprindere cu un corp contondent periculos, de cinci ori consecutiv, după care a părăsit locul faptei fără să fie observat de cineva, datorită aglomerației existente la adunarea electorală. Singurul martor ocular - V.P. - a arătat amănunțit modalitatea în care inculpatul a înjunghiat partea vătămată: „a lovit-o cu cuțitul, pe la spate, din lateral, în zona coastelor, de mai multe ori, după care a lovit-o pe aceasta cu piciorul până a căzut”.

Astfel, susținerile recurentului-inculpat, în sensul că nu a urmărit uciderea părții vătămate, apar lipsite de suport probator.

În raport cu cele reținute, având în vedere obiectul vulnerant folosit la lovirea părții vătămate, regiunile corpului (două dintre ele au vizat o zonă vitală), intensitatea loviturilor care este dată de repetabilitatea acestora (în număr de 5), împrejurările comiterii faptei, demonstrează că inculpatul B.S.M. a acționat cu intenția de a ucide pe partea vătămată C.M.C., moartea acesteia neproducându-se din motive independente de voința autorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 385

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, va casa în totalitate decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Vrancea și, rejudecând:

În baza art. 61 C. pen., va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2,6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani și va contopi restul neexecutat de 551 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Actul de violență comis de inculpat, îndreptat fiind împotriva valorii sociale supreme - viața - atrage în numele dreptului la viață, la integritate fizică, psihică și materială a oricăror ființe, pedepsirea corespunzătoare a a făptuitorului.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni cărora a încercat să le curme viața, răspunderea sa penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va ține seama că acțiunea violentă a inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, împrejurare care demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept”.

Față de cele reținute, recursul inculpatului bazat pe dispozițiile art. 385

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate) este nefondat, pedeapsa aplicată respectă principiul proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, motiv pentru care, conform art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 23 martie 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 115 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, privind pe inculpatul B.S.M.

Casează, în totalitate, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 260 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Vrancea și, rejudecând:

În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. condamnă pe inculpatul B.S.M. la 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 317 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Focșani, contopind restul neexecutat de 551 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 23 martie 2009 la zi.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.

§ Cauze similare