ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Brăila, prin sentința penală nr.196 din 3 iunie 2003 , în baza art.20, raportat

la art.174-175 alin.1 lit.i C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D.C. la 7 ani

și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen., pentru comiterea tentativei la

infracțiunea de omor calificat.

A

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 din același cod.

În baza

art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza

art .88 C. pen. a dedus din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării

preventive de la 8 februarie 2003, la zi.

În baza

art.14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să

plătească părții civile M.E., suma de 30 milioane lei daune morale, iar

Spitalului județean de Urgență Slobozia, suma de 19.664.068 lei, despăgubiri

civile.

În baza

art.118 lit.b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, corp

delict, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Brăila.

Inculpatul

a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Hotărând

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La data

de 7/8 februarie 2003 în cafe-barul SC „V” SRL din comuna Bărăganu, județul Brăila,

între inculpatul S.D.C. și partea vătămată, pe fondul consumului de alcool și

al unei neînțelegeri mai vechi cu privire la vânzarea-cumpărarea unui telefon

mobil, s-a produs un conflict.

În

jurul orelor 23,00 , inculpatul s-a așezat la masa părții vătămate, care era

însoțită de martorii C.E., D.I., C.M. și I.P. Au discutat în contradictoriu

până ce inculpatul a fost scos din local de către barman. Inculpatul a mers la

locuința sa și de pe o masă a luat un cuțit pe care l-a ascuns la bocanc. A

revenit la cafe-bar și în parcarea din fața localului, într-un grup de persoane

a văzut-o pe partea vătămată. A strigat-o pe nume, chemând-o peste stradă la

el.

După

apropierea părții vătămate, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul,

provocându-i plăgi înjunghiate la gât, în abdomen, hemitorace stâng și spate.

Inculpatul

a fost urmărit, imobilizat și dezarmat de cuțit de către martorul C.E.

Partea

vătămată a fost transportată de către martori cu autoturismul personal, la

Spitalul județean de Urgență Slobozia, La internare, s-a stabilit că prezintă

multiple plăgi penetrante înjunghiate ce interesează zona abdominală, fosa

iliacă, traheea, zona cervicală, scapulară și axilară stângă.

Pe drum

și la spital, martorii au constatat starea de sănătate precară a părții

vătămate și au observat hainele murdare de sânge și cu tăieturi înțepături.

Din

raportul de constatare medico-legală nr.100/11.03.2003 a rezultat că partea

vătămată M.E. a prezentat numeroase plăgi înjunghiate, leziuni produse prin

lovire activă repetată cu un corp dur de tip tăietor înțepător, posibil cuțitul

corp delict, leziunile datează din ziua de 7/8.02.2003. Partea vătămată a

necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii

leziunilor care i-au pus în primejdie viața.

Împotriva

sentinței penale a declarat apel inculpatul S.D.C., criticând-o sub aspectul

netemeiniciei pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în raport de

fapta săvârșită și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr. 392 din 3 iulie 2003 a respins apelul,

ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a efectuat o judicioasă

individualizare a pedepsei, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., în cauză neexistând temeiuri pentru reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub

minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.

Nemulțumit

și de această din urmă hotărâre, inculpatul a declarat recurs, cale de atac

motivată de netemeinicia pedepsei aplicată, prin neacordarea unei mai mari

eficiențe juridice circumstanțelor personale.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

În

concordanță cu probele administrate, instanțele au stabilit corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii

infracțiunea săvârșită de acesta.

Instanța

de fond și de apel au examinat cu atenție circumstanțele comiterii faptei,

precum și pe cele ce caracterizează conduita generală a făptuitorului,

concluzionând judicios că simpla recunoaștere a comiterii faptei, în condițiile

în care inculpatul nu o putea nega, iar anterior a mai fost condamnat, deși nu

este recidivist, nu justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor

atenuante personale, conform art. 74 C. pen., însă în contextul general al

operațiunii de individualizare a pedepsei, poate constitui un element care să

justifice aplicarea minimului special prevăzut de lege.

Cum

alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat,

recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se

deduce la zi, timpul reținerii și al arestării preventive.

Recurentul

inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va

include și onorariul avocatului desemnat din oficiu, de 300.000 lei, care se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.C.

împotriva deciziei

penale nr.392 din 3 iulie 2003  a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și al arestării preventive de la  8 februarie 2003 până la

punerea efectivă în libertate a inculpatului.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.