ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 19/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr.196 din 3 iunie 2003 , în baza art.20, raportat la art.174-175 alin.1 lit.i C. pen., a condamnat pe inculpatul S.D.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art .88 C. pen. a dedus din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive de la 8 februarie 2003, la zi.

În baza art.14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile M.E., suma de 30 milioane lei daune morale, iar Spitalului județean de Urgență Slobozia, suma de 19.664.068 lei, despăgubiri civile. În baza art.118 lit.b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit, corp delict, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Brăila. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: La data de 7/8 februarie 2003 în cafe-barul SC „V” SRL din comuna Bărăganu, județul Brăila, între inculpatul S.D.C. și partea vătămată, pe fondul consumului de alcool și al unei neînțelegeri mai vechi cu privire la vânzarea-cumpărarea unui telefon mobil, s-a produs un conflict.

În jurul orelor 23,00 , inculpatul s-a așezat la masa părții vătămate, care era însoțită de martorii C.E., D.I., C.M. și I.P. Au discutat în contradictoriu până ce inculpatul a fost scos din local de către barman. Inculpatul a mers la locuința sa și de pe o masă a luat un cuțit pe care l-a ascuns la bocanc. A revenit la cafe-bar și în parcarea din fața localului, într-un grup de persoane a văzut-o pe partea vătămată. A strigat-o pe nume, chemând-o peste stradă la el. După apropierea părții vătămate, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, provocându-i plăgi înjunghiate la gât, în abdomen, hemitorace stâng și spate. Inculpatul a fost urmărit, imobilizat și dezarmat de cuțit de către martorul C.E.

Partea vătămată a fost transportată de către martori cu autoturismul personal, la Spitalul județean de Urgență Slobozia, La internare, s-a stabilit că prezintă multiple plăgi penetrante înjunghiate ce interesează zona abdominală, fosa iliacă, traheea, zona cervicală, scapulară și axilară stângă. Pe drum și la spital, martorii au constatat starea de sănătate precară a părții vătămate și au observat hainele murdare de sânge și cu tăieturi înțepături. Din raportul de constatare medico-legală nr.100/11.03.2003 a rezultat că partea vătămată M.E. a prezentat numeroase plăgi înjunghiate, leziuni produse prin lovire activă repetată cu un corp dur de tip tăietor înțepător, posibil cuțitul corp delict, leziunile datează din ziua de 7/8.02.2003.

Partea vătămată a necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii leziunilor care i-au pus în primejdie viața. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul S.D.C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în raport de fapta săvârșită și de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 392 din 3 iulie 2003 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a efectuat o judicioasă individualizare a pedepsei, în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză neexistând temeiuri pentru reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.

Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată de netemeinicia pedepsei aplicată, prin neacordarea unei mai mari eficiențe juridice circumstanțelor personale. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Instanța de fond și de apel au examinat cu atenție circumstanțele comiterii faptei, precum și pe cele ce caracterizează conduita generală a făptuitorului, concluzionând judicios că simpla recunoaștere a comiterii faptei, în condițiile în care inculpatul nu o putea nega, iar anterior a mai fost condamnat, deși nu este recidivist, nu justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante personale, conform art. 74 C. pen., însă în contextul general al operațiunii de individualizare a pedepsei, poate constitui un element care să justifice aplicarea minimului special prevăzut de lege. Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce la zi, timpul reținerii și al arestării preventive.

Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului desemnat din oficiu, de 300.000 lei, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.C. împotriva deciziei penale nr.392 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 8 februarie 2003 până la punerea efectivă în libertate a inculpatului. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.