ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 212/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1151/63/2006, în baza art. 255 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.E. , la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 83 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Băilești și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare. S-a aplicat art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 254 alin. (3) raportat la dispozițiile art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 390 lei consemnată la C.E.C. prin recipisa nr. 517245/1 din 15 mai 2006. A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească a reținut, în esență, că în data de 17 aprilie 2006, inculpatul B.E. a fost surprins conducând autoturismul marca Opel Vectra, pe distanța Barca - Boureni, pe DJ 561A fără a avea permis de conducere.

S-a mai reținut că fiind condus la sediul Poliției Afumați, pentru a nu i se întocmi dosar penal, inculpatul i-a oferit agentului de poliție S.F. suma de 100 ron. Urmare comportamentului învinuitului B.E., din data de 17 aprilie 2006 si 10 mai 2006, la data de 11 mai 2006, agentul de politie S. F.I. a denunțat comiterea infracțiunii de dare de mita la S.T.A. Craiova - Biroul Anticorupție Dolj, fiind organizat un flagrant la data de 11 iunie 2006. Fiind citat la poliție pentru a da declarații, inculpatul a insistat în cererea de a nu i se întocmi dosar penal, oferind în schimb o masă la restaurant, apoi o instalație de gaz pentru autoturism, ca în cele din urmă să introducă sub dosarul la care lucra agentul S.F.l.

suma de 390 ron în bancnote de câte 10 ron. Faptele au fost dovedite cu denunțul și declarația denunțătorului, procesele verbale de prindere în flagrant, declarația inculpatului care în mod constant a recunoscut comiterea faptelor, declarațiile martorilor V.C., R.C., F.I., S.F.I., D.P., P.A. Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a stabilit că faptele săvârșite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de, conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoana ce nu poseda permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. ( I) din O.U.G. nr. 195/2002 și dare de mita, prevăzută de art. 255 alin. (I) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., a fost săvârșita pentru ascunderea și zădărnicirea angajării răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauza s-a aplicat regula concursului de infracțiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. De asemenea, având în vedere că, inculpatul B.E.

a fost condamnat prin sentința penală 83 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Băilești, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. (I) din O.U.G. nr. 195/2002, iar infracțiunile de față au fost comise în perioada de încercare stabilită prin sentința menționată, instanța a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, conform art. 83 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.

În apelul său, parchetul a critica sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, privind pedeapsa rezultantă care se impunea a fi executată în regim de detenție în condițiile art. 64 și 71 C. pen., deoarece revocându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului anterior, de Judecătoria Băilești, singura modalitate de executare a acesteia era detenția; de asemenea, s-a arătat că există neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivele sale de apel, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege, față de circumstanțele sale personale.

Prin decizia penală nr. 172 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței apelate, pe care a desființat-o în parte și a înlăturat dispozițiile art. 81 – art. 83 C. pen. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 11-3 și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelul declarat împotriva aceleiași sentințe, de inculpat, a fost respins ca nefondat, și ca urmare apelantul inculpat a fost obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o interpretare corectă și judicioasă a probelor, pe baza cărora a stabilit o corectă stare de fapt, reținând că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită.

Cu privire la individualizarea pedepsei s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. proc. pen., stabilind pedepse orientate spre minimul special, dar în mod greșit a făcut din nou aplicarea art. 81 C. pen., deși dispusese revocarea suspendării executării condiționate a unei pedepse anterioare de 6 luni închisoare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.E. Î n motivele de recurs depuse în scris la dosar, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe, întrucât aceasta a dat finalitate condițiilor impuse de art. 81 lit. b) C. pen.

și anume inculpatul nu a mai fost condamna, la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art. 37 C. pen. Cum, el nu este recidivist, legiuitorul i-a acordat șansa de a beneficia din nou de aplicarea art. 81 C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Art. 83 C. pen., reglementează situația revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

în această situație, revocarea suspendării condiționate este obligatorie, indiferent de cuantumul pedepsei suspendate. Potrivit aceluiași text, pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, nu se contopește ci se execută alăturat de pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracțiune. Obligativitatea revocării suspendării condiționate, exclude posibilitatea aplicării art. 81 lit. b) C. pen., chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă, nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate ar însemna să se dispună o a doua suspendare pentru aceeași pedeapsă. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de situație, ar fi spus-o expres așa cum a făcut în art. 83 alin. (3) C. pen., în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă, infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

în acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Astfel, în mod corect instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen. Pe de aptă parte, având în vedere că inculpatul a mai comis același gen de fapte, perseverând în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, că în loc să înțeleagă posibilitatea pe care i-au acordat-o primele instanțe care l-au condamnat, de a se reeduca fără privare de libertate, a încercat să corupă organele de poliție pentru a nu-i întocmi cel de al doilea dosar penal. În aceste condiții instanța și-a format convingerea că reeducarea inculpatului nu se poate realiza decât prin privare de libertate, fiindcă lăsarea sa în libertate, prezintă pericolul comiterii de noi fapte penale.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul inculpatului B.E. este nefondat, urmând să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 172 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2008.