ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6659/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 522 din 7

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., a fost condamnat, inculpatul C.M., la o pedeapsă de 9 ani

închisoare, alături de inculpații D.T.G. și P.N.E.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă a inculpatului C.M. de la 29 martie 2004 la 7

aprilie 2005.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, la data de 29 martie 2004, în jurul orei 18,30, partea

vătămată și martora T.E. se aflau pe Calea Griviței și se îndreptau către

Liceul Doamna Ghica. La un momendat partea vătămată M.A.I. a fost acostată de

cei trei inculpați, care au înregistrat-o.

Inculpatul C.M. a întrebat-o dacă

este „fata lui B.” și a prins-o cu putere de antebrațul mâinii stângi, timp în

care inculpații P.N.E. și D.T.G. îi puneau insistent întrebare și-i cereau

numărul de mobil, prin acest fapt urmând să vadă dacă aceasta are sau nu

telefon mobil. De frică, partea vătămată le-a dat un număr de telefon fictiv.

Inculpatul N.E. i-a desfăcut părții

vătămate geaca și a tras cu putere de telefonul mobil, ce-l ținea la gât,

reușind să și-l însușească, lăsându-i acesteia semne pe gât.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel cei doi inculpați și inculpatul C.M. pe motivul neparticipării

sale la săvârșirea faptei și în subsidiar pentru greșita individualizare a

pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 528/ A

din 27 iunie 2005, cu opinia separată a doamnei judecător C.R., a admis

apelurile declarate de inculpații P.N.E. și C.M., a desființat, în parte

sentința penală și pe fond, rejudecând:

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74

alin. (2) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul minor P.N.E., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul C.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

unei infracțiuni de tâlhărie.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. proc.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă

neexecutat de 417 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 116 din 29 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, și în

baza art. 61 alin. (1), teza finală C. pen., a contopit acest rest cu pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată

prevențiile executate de la 29 martie 2004 la 27 iunie 2005 și a menținut

starea de arest pentru ambii inculpați.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații C.M. și P.N.E.

La termenul din 2 septembrie 2005

recurentul inculpat P.N.E. a declarat că înțelege să-și retragă recursul

instanța luând act de cererea formulată de acest inculpat.

Recursul declarat de inculpatul C.M.

este nefondat urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prima instanță, în urma

analizei ansamblului probator administrat, a reținut corect situația de fapt și

întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.

Contribuția inculpatului C.M. la

săvârșirea faptei rezultă cu claritate din declarațiile părții vătămate, ale

martorului ocular și coinculpaților precum și din aceea că la percheziția

efectuată, bunul sustras (telefonul mobil) a fost găsit asupra sa.

În plus, inculpatul C.M. a fost

identificat și recunoscut din grup, alături de ceilalți inculpați, de către

partea vătămată și martorul ocular, ca fiind participant la săvârșirea faptei.

În ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei, analizându-se actele și lucrările dosarului se constată

că inculpatul C.M. a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei,

a atras în activitatea infracțională pe minorul P.N.E. și a dovedit

perseverență infracțională săvârșind fapta în stare de libertate condiționată.

Prin urmare, pedeapsa de 7 ani

închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel nu este o pedeapsă mare,

exagerată, ea fiind just individualizată și reflectă gravitatea faptei,

vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială fiind de natură să ducă la

reeducarea sa și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

În consecință, criticile invocate nu

constituie cazuri de casare și recursul declarat se va respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu, nu s-au constatat cazuri

de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Se va deduce în continuare detenția

și recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și

onorariu de apărător din oficiu potrivit art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 528/ A din 27 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 29 martie 2004 la 25 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat să

plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

noiembrie 2005.