ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6659/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 522 din 7 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat, inculpatul C.M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, alături de inculpații D.T.G. și P.N.E. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului C.M. de la 29 martie 2004 la 7 aprilie 2005. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 29 martie 2004, în jurul orei 18,30, partea vătămată și martora T.E.

se aflau pe Calea Griviței și se îndreptau către Liceul Doamna Ghica. La un momendat partea vătămată M.A.I. a fost acostată de cei trei inculpați, care au înregistrat-o. Inculpatul C.M. a întrebat-o dacă este „fata lui B.” și a prins-o cu putere de antebrațul mâinii stângi, timp în care inculpații P.N.E. și D.T.G. îi puneau insistent întrebare și-i cereau numărul de mobil, prin acest fapt urmând să vadă dacă aceasta are sau nu telefon mobil. De frică, partea vătămată le-a dat un număr de telefon fictiv. Inculpatul N.E. i-a desfăcut părții vătămate geaca și a tras cu putere de telefonul mobil, ce-l ținea la gât, reușind să și-l însușească, lăsându-i acesteia semne pe gât. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel cei doi inculpați și inculpatul C.M.

pe motivul neparticipării sale la săvârșirea faptei și în subsidiar pentru greșita individualizare a pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 528/ A din 27 iunie 2005, cu opinia separată a doamnei judecător C.R., a admis apelurile declarate de inculpații P.N.E. și C.M., a desființat, în parte sentința penală și pe fond, rejudecând: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul minor P.N.E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) C. proc. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 417 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116 din 29 februarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, și în baza art. 61 alin. (1), teza finală C. pen., a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. A dedus din pedeapsa aplicată prevențiile executate de la 29 martie 2004 la 27 iunie 2005 și a menținut starea de arest pentru ambii inculpați. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații C.M. și P.N.E. La termenul din 2 septembrie 2005 recurentul inculpat P.N.E. a declarat că înțelege să-și retragă recursul instanța luând act de cererea formulată de acest inculpat. Recursul declarat de inculpatul C.M. este nefondat urmând a fi respins ca atare. Astfel, prima instanță, în urma analizei ansamblului probator administrat, a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.

Contribuția inculpatului C.M. la săvârșirea faptei rezultă cu claritate din declarațiile părții vătămate, ale martorului ocular și coinculpaților precum și din aceea că la percheziția efectuată, bunul sustras (telefonul mobil) a fost găsit asupra sa. În plus, inculpatul C.M. a fost identificat și recunoscut din grup, alături de ceilalți inculpați, de către partea vătămată și martorul ocular, ca fiind participant la săvârșirea faptei. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, analizându-se actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul C.M. a avut o atitudine constantă de negare a săvârșirii faptei, a atras în activitatea infracțională pe minorul P.N.E. și a dovedit perseverență infracțională săvârșind fapta în stare de libertate condiționată.

Prin urmare, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanța de apel nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind just individualizată și reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială fiind de natură să ducă la reeducarea sa și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. În consecință, criticile invocate nu constituie cazuri de casare și recursul declarat se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Se va deduce în continuare detenția și recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și onorariu de apărător din oficiu potrivit art. 189 și urm. C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 528/ A din 27 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 martie 2004 la 25 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2005.