ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 825/ F din 17 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2070/2005, s-au hotărât următoarele: În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.F. la un an închisoare. În baza art. 81 – art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani, reprezentând termen de încercare. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii arestării preventive de la data de 19 ianuarie 2005, la 17 februarie 2005. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.I. la 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 501 din 22 mai 2003,a Tribunalului București și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 19 ianuarie 2005, la 17 februarie 2005. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate V.I.D. a fost recuperat în totalitate prin restituire. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I.F. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul E.V.I., la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Prima instanță și-a argumentat soluția reținând, în fapt, că la data de 19 ianuarie 2005, în jurul orei 17,00, partea vătămată V.I.D., însoțită de martorul D.V., se aflau în zona Liceului Gheorghe Șincai, sector 4. Inculpații S.I.F.

și E.V.I. i-au observat și i-au cerut părții vătămate țigări și bani. În continuare, cei doi inculpați au început să o percheziționeze pe partea vătămată V.I.D. și, găsindu-i telefonul mobil, prin întrebuințare de amenințări și violențe, i l-au sustras. După comiterea faptei, inculpații au fost depistați pe str. Candian Popescu, iar asupra inculpatului S.I.F. a fost găsit telefonul mobil, care a fost restituit părții vătămate, nu a solicitat despăgubiri civile. Sentința a fost apelată de către inculpații E.V.I. și S.I.F., ambii criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciate prea severe în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și de cele personale ale fiecăruia în parte.

Prin sentința penală nr. 730/ A din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul E.V.I. dispunându-se reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de 2 ani la un an. Recursul inculpatului S.I.F. a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei penale recurenții inculpați S.I.F. și E.V.I., au declarat recurs solicitându-se reducerea pedepselor aplicate. Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că nu poate atrage casarea hotărârilor pronunțate. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond și cea de apel au respectat toate criteriile de individualizare și au avut în vedere pericolul social al faptelor comise, pericol dedus din modalitatea în care infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită precum și urmare acestei infracțiuni. Poziția sinceră a inculpaților atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească și manifestările regretului nu sunt elemente determinante și suficiente pentru a se da o mai mare eficiență a circumstanțelor atenuante, cu atât mai mult cu cât inculpatul E.I.F. este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar, rezultând că a suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

În raport de aceste elemente de circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor pedepsele aplicate orientate sub minimul special al textului de lege sancționator apar ca bine individualizate, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va constata că inculpatul E.V.I., este arestat în altă cauză. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.V.I. și S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 730 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Constată că inculpatul E.V.I. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții la plata sumelor de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2006.