ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 713/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 825/ F din 17

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

2070/2005, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art.

74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul

S.I.F. la un an închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen.,

raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o durată de 2 ani, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., i

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii arestării preventive de la data de 19

ianuarie 2005, la 17 februarie 2005.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art.

74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.V.I.

la 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe 2 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 501 din 22 mai 2003,a Tribunalului București și s-a

dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată

în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 19

ianuarie 2005, la 17 februarie 2005.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., s-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate V.I.D. a fost recuperat

în totalitate prin restituire.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul S.I.F. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, iar pe inculpatul E.V.I., la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Prima instanță și-a argumentat soluția

reținând, în fapt, că la data de 19 ianuarie 2005, în jurul orei 17,00, partea

vătămată V.I.D., însoțită de martorul D.V., se aflau în zona Liceului Gheorghe

Șincai, sector 4.

Inculpații S.I.F. și E.V.I. i-au observat

și i-au cerut părții vătămate țigări și bani. În continuare, cei doi inculpați

au început să o percheziționeze pe partea vătămată V.I.D. și, găsindu-i

telefonul mobil, prin întrebuințare de amenințări și violențe, i l-au sustras.

După comiterea faptei, inculpații au

fost depistați pe str. Candian Popescu, iar asupra inculpatului S.I.F. a fost

găsit telefonul mobil, care a fost restituit părții vătămate, nu a solicitat

despăgubiri civile.

Sentința a fost apelată de către inculpații

E.V.I. și S.I.F., ambii criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul

individualizării pedepsei, apreciate prea severe în raport de circumstanțele

reale ale comiterii faptei și de cele personale ale fiecăruia în parte.

Prin sentința penală nr. 730/ A din

29 septembrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

inculpatul E.V.I. dispunându-se reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie de 2 ani la un an.

Recursul inculpatului S.I.F. a fost

respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale recurenții

inculpați S.I.F. și E.V.I., au declarat recurs solicitându-se reducerea pedepselor

aplicate.

Critica va fi examinată în raport de

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., constatându-se că nu poate atrage casarea hotărârilor pronunțate.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond și cea de apel au

respectat toate criteriile de individualizare și au avut în vedere pericolul

social al faptelor comise, pericol dedus din modalitatea în care infracțiunea

de tâlhărie a fost săvârșită precum și urmare acestei infracțiuni.

Poziția sinceră a inculpaților atât

în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească și

manifestările regretului nu sunt elemente determinante și suficiente pentru a

se da o mai mare eficiență a circumstanțelor atenuante, cu atât mai mult cu cât

inculpatul E.I.F. este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier

judiciar, rezultând că a suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni

de tâlhărie.

În raport de aceste elemente de

circumstanțiere ale faptelor și făptuitorilor pedepsele aplicate orientate sub minimul

special al textului de lege sancționator apar ca bine individualizate, motiv

pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va constata că inculpatul E.V.I.,

este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații E.V.I. și S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 730 din

29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Constată că inculpatul E.V.I. este

arestat în altă cauză.

Obligă recurenții la plata sumelor

de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele

de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2006.