ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 25/ CA din 2 februarie 2007

Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta Primăria Borod în contradictoriu cu

pârâtele Parohia Greco - Catolică Borozel - prin Episcopia Unită cu Roma Greco

- Catolică Oradea și Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care

au aparținut cultelor religioase din România.

În motivarea sentinței se reține

că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 713 din 28 februarie 2006 cu

privire la soluționarea dosarului întocmit în baza cererilor de retrocedare din

24 martie 2003 depuse de Parohia Greco - Catolică Borozel, decizie emisă de

Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România.

Instanța de Fond a stabilit că

măsura dispusă prin această decizie – respectiv retrocedarea imobilului compus

din construcție împreună cu terenul aferent, situat în comuna Borod, sat

Borozel, județul Bihor, înscris în CF 106 Borod, către Parohia Română Unită cu

Roma Greco - Catolică Borozel este temeinică și legală, fiind justificată de

înscrisurile depuse de Parohia menționată și întemeindu-se în drept pe

prevederile art. 1 alin. (1),(10),(11) și ale art. 3 alin. (6) din OUG nr. 94/2000

republicată, modificată și completată prin OUG nr. 209/2005.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta comuna Borod, susținând că hotărârea Instanței de Fond

este netemeinică și nelegală, deoarece nu au fost avute în vedere probele

referitoare la demolarea, în anul 1940, a imobilului revendicat și edificarea pe același loc, în anii 1950-1956, a unei noi construcții, având destinația de

grădiniță pentru copii și care nu avea cum să aparțină vreunui cult religios.

Recurenta precizează că

această situație de fapt rezultă din înscrisul intitulat „fișă de inventar

individual nr. 15”, din anul 1964 și din Decizia nr. 17 din 7 iunie 1958 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al comunei Borod, fișa de inventar fiind găsită după

ce a fost completată și transmisă situația juridică și locativă a imobilului.

Alăturat recursului au fost depuse

în copie actele menționate.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare:

Din cuprinsul foii de inventar

din anul 1965, rezultă existența ca fond fix, în administrarea unității

administrativ – teritoriale, a unei clădiri cu pereți de cărămidă, planșeuri și

șarpantă din lemn, învelitoare de țiglă, finisaj inferior și încălzire cu sobe,

având destinația de grădiniță și fiind pus în funcțiune în anul 1956.

Instanța de Fond a preluat susținerile

pârâtelor, fără însă a verifica și argumentele expuse de reclamantă, privind edificarea

unui nou imobil, iar această verificare putea fi făcută pe calea unei expertize

tehnice care să stabilească anul edificării construcției în litigiu.

Simplul fapt că la data

completării formularului privind situația juridică a imobilului nu s-a menționat

despre existența unei construcții noi, de către funcționarii Primăriei Borod,

nu exonera Instanța de obligația rolului său activ în verificarea susținerilor părților,

astfel că se impunea punerea în discuție a expertizei tehnice menționate, care

să aibă în vedere și înscrisurile depuse de reclamanta – recurentă.

Pentru considerentele expuse

Înalta Curte, cu referire la art. 304

1

și art. 312 alin. (5) C.

proc. civ. va admite recursul, dispunând casarea cu trimitere a sentinței

atacate, la aceeași Instanță, în vederea completării probatoriului cu expertiză

tehnică, pentru a se verifica data edificării construcției și a se pronunța o

hotărâre în funcție de totalitatea probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Primăria Comunei Borod împotriva sentinței civile nr. 25/ CA din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2007.