ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2764/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Oradea, P.O.C.O. a solicitat în contradictoriu cu Comisia centrală de retrocedare

a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase, E.R.U.R.G.C.O. anularea

Deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006, ca fiind nelegală și nefondată, cu

obligarea la cheltuieli de judecată.

Au invocate ca motive de

nelegalitate: decizia nu este semnată de către toți membrii comisiei, fiind

semnată doar de către președintele acesteia, cuprinde aspecte nereale,

respectiv că la data soluționării cererii de retractare imobilul se afla în

proprietatea tabulară a B.G.C.O., s-a dispus restituirea unei persoane juridice

care nu a avut în proprietate imobilul solicitat, că nu a existat o deposedare

abuzivă.

Tribunalul Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 239/ CA din 19 septembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor și a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Oradea având în vedere că actul atacat prin acțiune, Decizia

nr. 716 din 28 februarie 2006, a fost emis de C.S.R., care au statutul juridic

al unei autorități administrative centrale, iar potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, deciziile comisiei pot fi atacate cu contestație la Instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, iar

pentru că organul care a emis decizia atacată este o autoritate publică

centrală, competența revine Curții de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată

sub nr. 3005/35/CA/2006 la Curtea de Apel Oradea, iar prin sentința nr. 11/ CA

din 17 ianuarie 2007 au fost admise excepțiile de nulitate invocate de reclamantă

și a admite acțiunea reclamantei, constatând nulitatea Deciziei nr. 716 din 28

februarie 2006 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile

care au aparținut cultelor religioase din România.

În motivarea soluției, în

baza prevederilor art. 137 C. proc. civ., fără aprecierea apărărilor pe fond, Instanța

de Fond a reținut că, în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin.

(1), art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, decizia a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor legale pentru că din nici un act nu rezultă că fostul proprietar

B.G.C.O. ar fi depus cerere de retrocedare prin intermediul unui centru

eparhial sau centru de cult, cererea de retrocedare nu îndeplinește condițiile

legale, nu are număr de ieșire, petenta nu este individualizată prin adresă,

cererea nu poartă ștampila sa și nici nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că

petenta P.O. este succesoarea B.G.C.O.

S-au încălcat dispozițiile art.

3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 pentru că cererea nu a fost făcută de

persoana îndreptățită, fostul proprietar, legea neprecizând posibilitatea unui

organ tutelar (centrul de cult sau centrul eparhial) de a formula cerere în

numele și pentru alte persoane juridice care au personalitate juridică proprie,

ca organ tutelar putând doar să intermedieze depunerea cererilor la comisie,

această cerere neputând fi luată în considerare ca fiind făcută de fostul

proprietar.

S-a reținut că din

conținutul deciziei nu rezultă care dintre membrii comisiei au participat la

ședința de lucru câți dintre membrii acesteia, care au votat pentru soluția

dată, câți au votat împotrivă, încălcându-se art. 6 din Anexa 3, fapt ce atrage

nulitatea absolută a deciziei, iar decizia apărând ca fiind dată de către

președintele comisiei.

Referitor la faptul că

retrocedarea s-a făcut în favoarea unei persoane juridice care nu a fost

proprietară la apariția Decretului nr. 358/1998, iar prin retrocedarea

imobilului în favoarea E.R.U.R.G.C.O. s-au încălcat grav prevederile art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Fiind soluționate excepțiile

invocate de reclamantă, Instanța nu s-a mai pronunțat asupra fondului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs E.G.C.R.U.R. apreciind că soluția recurată este nelegală și

netemeinică.

Soluția Instanței de Fond

este criticată pentru că în mod greșit a fost negată calitatea E.G.C.R.U.R. de

a formula cererea de retrocedare a imobilelor aparținând cultului greco - catolic

și P.G.C.O. în calitate de titular al acestora și totodată de reprezentat

autorizat al actului greco - catolic în raza de competență a ei.

Art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000

se referă la imobilele aparținând cultelor religioase, iar nu de imobilele structurilor

în teritoriu prin care sunt organizate aceste culte respectiv cultelor cărora

le-au aparținut și revendicarea poate fi făcută și de forurile ierarhice ale

acestor structuri, care au atribuții pentru coordonarea activităților de cult,

dar și de protejare juridică a patrimoniului cultului în raza lor teritorială,

astfel că admiterea excepției lipsei de calitate a E.G.C.R.U.R. a fost o eroare

de judecată.

O altă eroare de judecată se

consideră și aceea că Instanța de Fond substituit atribuțiile Comisiei speciale

de retrocedare pentru că a evaluat sub aspect formal cererea de retrocedare

formulată de pârâtă, invocând carențe ale cereri care nu au fost înainte în

acțiunea introductivă de Instanță.

S-a făcut, de către Instanța

de Fond o confuzie între procesul - verbal al ședinței Comisiei și Decizia nr. 716

din 28 februarie 2006, ca act administrativ prin care s-a concretizat această

hotărâre, decizia fiind legală dacă este semnată de președintele României.

A mai fost invocat

caracterul contradictoriu al sentinței recurate susținându-se că, pe de o parte

se reține că proprietar titular ar fi P.G.C. și că aceasta era îndreptățită la

retrocedare iar, pe de altă parte se neagă valabilitatea documentului făcut de

E.G.C.R.U.R., în calitate de for tutelar al celei dintâi.

Si Comisia specială de retrocedare

a declarat recurs criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.

Primul motiv de recurs

invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea Instanței de Fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În mod nelegal, se apreciază

că, Instanța de Fond a considerat că nu poate solicita restituirea imobilului E.R.U.R.G.C.

pentru că Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006, a fost emisă prin soluționarea a două cereri de retrocedare formulată de P.G.C.O. și una de E.R.U.R.G.C.O.

La emiterea deciziei nu au

fost încălcate prevederile art. 1 alin. (5) și art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000

pentru că forma deciziei este cea stabilită de Comisie și este semnată numai de

președinte.

P.O.C.O. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor declarate.

Examinând probele dosarului,

motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta

Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 716 din 28

februarie 2006 a fost emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care

au aparținut cultelor religioase din România la cererea depusă de P.G.C.O. și

de E.R.U.R.G.C.O., iar imobilul a fost restituit către E.R.U.R.G.C. pentru că

imobil a fost proprietatea B.G.C., imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. al

localității Oradea, județul Bihor.

Potrivit art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificat, imobilele care au

aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate abuziv, cu sau

fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

practici juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât

lăcașele de cult se retrocedează foștilor proprietari, iar conform art. 3 alin.

(1) (devenit art. 4 alin. (1) - după republicare) cererile de retrocedare se

dispun, prin centrul eparhial sau, după caz centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Tot O.U.G. nr. 94/2000 a

fost definit centrul de cult ca fiind instituția, cu sediul în România, sau care

coordonează toate autoritățile locale ale unui cult religios, iar cultul

eparhial ca fiind instituția care are jurisdicție asupra unui număr de unități

locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a țării.

Pentru că imobilul, la

momentul preluării abuzive a aparținut B.G.C. a fost restituit E.R.U.R.G.C.,

care a și formulat cerere de retractare.

Toate acestea dovedesc că

susținerile Instanței de Fond sunt greșite când a apreciat că s-au încălcat

prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 pentru că, chiar acest act

normativ prevede că cererile de retrocedare se formulează de către centrul de

cult sau centrul eparhial și se înregistrează la Comisia specială de retrocedare, ceea ce s-a și întâmplat în speță, cerere de retrocedare

formulând atât P. cât E. dar pentru că proprietar figurează B.G.C. imobilul a

fost retrocedat către E. care are calitatea de conducător al bisericii

respective.

Prin urmare nu a fost

încălcat nici art. 1 alin. (1) și alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000.

Nici susținerile Instanței de

Fond care vizează excepția de nulitate a deciziei nu sunt fondate.

Conform art. 7 alin. (2) din

Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare,

comisia, asupra cererii de retrocedare, se pronunță prin decizie motivată, iar

în alin. (3) se prevede că forma și conținutul deciziei se stabilesc de

comisie.

Prin urmare forma și

conținutul acestor decizii s-au stabilit de comisie și nu este motiv de

nelegalitate faptul că este semnată de Președintele României, atâta timp cât decizia

a fost luată de către comisie, așa cum cere Regulamentul și nu s-a făcut dovada

că la ședința unde a fost adoptată nu ar fi fost prezenți minimum 4 membrii și

pentru această decizie nu ar fi votat 3 membri.

Având în vedere că Instanța

de Fond a audiat cererea de chemare în judecată numai pe baza excepțiilor

invocate, care așa cum au arătat sunt nefondate, dar nu a analizat fondul

cauzei, Înalta Curte nu va putea analiza legalitatea și temeinicia deciziei

atacate, pe fond.

De aceea, vor fi admise

recursurile declarate, va fi casată hotărârea și în baza art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași Instanță pentru a

analiza fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de E.R.U.R.G.C.O. și de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile

care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 11/ CA

din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 mai 2007.