ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.O.C. Oradea a chemat în judecată Comisia

Specială de Retrocedarea unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din

România și E.R.U.R.G.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele

să dispună anularea deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006 emisă de prima

pârâtă, ca fiind nulă, prin aceea că a fost semnată doar de președintele

Comisiei și nelegală, deoarece restituirea s-a făcut unei persoane juridice,

care nu a avut în proprietate imobilul.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că este proprietara tabulară a imobilului situat în Oradea str.

I.Maniu, înscris în C.F. 1802 Oradea nr. 2290, cu titlu de transmisiune legală

și că greșit se reține că pârâta E.R.U.R.G.C. a fost deposedată abuziv.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 192/CA/2007-PI

din 12 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantă, obligând-o totodată să plătească pârâtei E.R.U.R.G.C. Oradea suma

de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a avut niciun drept care să fi

fost lezat prin emiterea deciziei. Astfel, se reține că nici în C.F. 1802 și

nici în C.F. 13026, reclamanta nu are vreun drept de proprietate înscris cu

privire la număr top 2290. Cât privește dreptul de proprietate înscris în

favoarea reclamantei în baza Decretului nr. 358/1949 în C.F. 1802, se reține că

această înscriere se referă expres la imobilele înscrise în foaia de avere A IV

nr. ordine 1-2 și care sunt numerele topografice 4498 și 4499 în natură Școala

G.C. respectiv casă și capelă, altele decât imobilul în litigiu.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs P.O.C. Oradea, invocând

prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. și criticând, în esență,

hotărârea pentru următoarele motive:

- încălcarea prevederilor art.

105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că intimata Comisia specială de

retrocedare nu a fost legal citată, astfel că fiind un motiv de nulitate

absolută ce poate fi invocat de orice parte interesată, solicită recurenta să

se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond;

- instanța de fond a respins

cererea de amânare pentru angajarea unui avocat, cu o motivare greșită și fără

a amâna pronunțarea pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii pe

fondul cauzei;

- sentința este nelegală

întrucât instanța de fond reține greșit situația de carte funciară din C.F.

1802 Oradea referitor la nr. top. 2290 care formează obiectul cererilor de

restituire care au fost soluționate prin decizia nr. 716/2006 emisă de intimată

și a cercetat și C.F. 13026 Oradea, deși nu a fost sesizată în acest sens,

această coală nu formează obiectul cauzei;

- în mod greșit s-a reținut

în sentința recurată că recurenta nu ar fi avut un drept de proprietate asupra

imobilului în litigiu;

- susține recurenta că

înscrierile de carte funciară sunt greșite și că susținerile sale sunt reale,

iar instanța a fost în eroare și nu a cercetat în detaliu înscrierile făcute în

baza Încheierii de C.F. 3437/1949;

- este îndreptățită la

retrocedare persoana juridică care a avut în proprietate imobilul, respectiv E.R.U.R.G.C.

Oradea, care are patrimoniu separat de E.R.U.R.G.C. Oradea.

Prin întâmpinare intimatele

Comsia specială de retrocedare și E.R.U.R.G.C., au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate și în baza prevederilor art. 3041 C. proc.

civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Recurenta invocă în

cuprinsul motivelor de recurs că la instanța de fond intimata Comisia specială

de retrocedare nu ar fi fost legal citată.

Critica nu poate fi reținută

în primul rând că la dosarul cauzei se află dovada citării pârâtei intimate,

care de altfel, nu a formulat recurs, iar în întâmpinare a motivat că nu i-a

fost încălcat dreptul de apărare prin modalitatea de îndeplinire a procedurii

de citare.

Se constată că singura

parte, care ar fi putut invoca încălcarea dreptului de apărare, nu a exercitat

calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe și mai mult, a arătat în

întâmpinare, că citația din 15 octombrie 2007 a fost înregistrată intern sub nr.

698292, motiv pentru care, procedura de citare fiind legal îndeplinită,

recurenta este în eroare.

Cererea de amânare în

vederea angajării unui avocat, în mod corect a fost a fost respinsă, având în

vedere data când recurenta - reclamantă a introdus acțiunea, cauza fiind la al

doilea termen după casarea cu trimiterea spre rejudecare.

Conform art. 156 C. proc.

civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic

motivată.

La dosarul cauzei se află

cererea reclamantei - recurente care solicită un alt termen de judecată pentru

angajare apărător, fără o altă motivare cerere prin care nu a solicitat

amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, astfel cum

prevede art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de fond, verificând

copia legalizată a C.F. nr. 1802, a reținut în mod corect că în foaia B nu se

afla nicio înscriere referitoare la o transmitere a dreptului de proprietate

către o altă persoană, astfel că imobilul în cauză este proprietatea tabulară a

B.G.C. Oradea.

Comisia specială de retrocedare

prin Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006 a dispus retrocedarea imobilului cu nr.

topografic 2290 înscris în C.F. 1802 Oradea în favoarea E.G.C. Oradea

constatând că imobilul în litigiu a aparținut B.G.C. Oradea.

Împrejurarea că prima instanță

a analizat și coala C.F.13026 Oradea, nu poate fi percepută decât prin

exercitarea rolului activ pentru verificarea mențiunii de la B57 din C.F. 1802

constatând în mod corect că această coală nu aduce nici o modificare în

situația juridică cu nr. top.2290.

Se constată astfel, pe baza

principiului forței probante a înscrierii, pe baza căruia toate indicațiile din

cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, că recurenta nu a fost proprietara

imobilului de sub nr. top.2290 iar criticile formulate de recurente în sensul

că înscrierile în cartea funciară ar fi greșite, nu pot fi reținute.

În ceea ce privește ultimul

motiv de recurs privind persoana îndreptățită la retrocedare, acesta a fost

clarificat prin Decizia nr. 2764 din 29 mai 2007, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a dispus rejudecarea

pe fond a cauzei având ca obiect anularea Deciziei nr. 716/2006 prin care s-au

soluționat cererile formulate de P.G.C. Oradea și E.R.U.R.G.C. Oradea, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

Cererea formulată de E.R.U.R.G.C.

privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă

întrucât, conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., acestea nu au fost

dovedite în condițiile legii, prin depunerea chitanței privind plata

onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.O.C. Oradea împotriva sentinței civile nr. 192/CA/2007-PI din 12 noiembrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - pârâtă E.R.U.R.G.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.