ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.O.C. Oradea a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedarea unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România și E.R.U.R.G.C., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006 emisă de prima pârâtă, ca fiind nulă, prin aceea că a fost semnată doar de președintele Comisiei și nelegală, deoarece restituirea s-a făcut unei persoane juridice, care nu a avut în proprietate imobilul. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului situat în Oradea str. I.Maniu, înscris în C.F. 1802 Oradea nr. 2290, cu titlu de transmisiune legală și că greșit se reține că pârâta E.R.U.R.G.C.

a fost deposedată abuziv. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 192/CA/2007-PI din 12 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, obligând-o totodată să plătească pârâtei E.R.U.R.G.C. Oradea suma de 500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a avut niciun drept care să fi fost lezat prin emiterea deciziei. Astfel, se reține că nici în C.F. 1802 și nici în C.F. 13026, reclamanta nu are vreun drept de proprietate înscris cu privire la număr top 2290. Cât privește dreptul de proprietate înscris în favoarea reclamantei în baza Decretului nr. 358/1949 în C.F.

1802, se reține că această înscriere se referă expres la imobilele înscrise în foaia de avere A IV nr. ordine 1-2 și care sunt numerele topografice 4498 și 4499 în natură Școala G.C. respectiv casă și capelă, altele decât imobilul în litigiu. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs P.O.C. Oradea, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. și criticând, în esență, hotărârea pentru următoarele motive: - încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că intimata Comisia specială de retrocedare nu a fost legal citată, astfel că fiind un motiv de nulitate absolută ce poate fi invocat de orice parte interesată, solicită recurenta să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond; - instanța de fond a respins cererea de amânare pentru angajarea unui avocat, cu o motivare greșită și fără a amâna pronunțarea pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii pe fondul cauzei; - sentința este nelegală întrucât instanța de fond reține greșit situația de carte funciară din C.F. 1802 Oradea referitor la nr. top. 2290 care formează obiectul cererilor de restituire care au fost soluționate prin decizia nr. 716/2006 emisă de intimată și a cercetat și C.F.

13026 Oradea, deși nu a fost sesizată în acest sens, această coală nu formează obiectul cauzei; - în mod greșit s-a reținut în sentința recurată că recurenta nu ar fi avut un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu; - susține recurenta că înscrierile de carte funciară sunt greșite și că susținerile sale sunt reale, iar instanța a fost în eroare și nu a cercetat în detaliu înscrierile făcute în baza Încheierii de C.F. 3437/1949; - este îndreptățită la retrocedare persoana juridică care a avut în proprietate imobilul, respectiv E.R.U.R.G.C. Oradea, care are patrimoniu separat de E.R.U.R.G.C. Oradea. Prin întâmpinare intimatele Comsia specială de retrocedare și E.R.U.R.G.C., au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și în baza prevederilor art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurenta invocă în cuprinsul motivelor de recurs că la instanța de fond intimata Comisia specială de retrocedare nu ar fi fost legal citată. Critica nu poate fi reținută în primul rând că la dosarul cauzei se află dovada citării pârâtei intimate, care de altfel, nu a formulat recurs, iar în întâmpinare a motivat că nu i-a fost încălcat dreptul de apărare prin modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Se constată că singura parte, care ar fi putut invoca încălcarea dreptului de apărare, nu a exercitat calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe și mai mult, a arătat în întâmpinare, că citația din 15 octombrie 2007 a fost înregistrată intern sub nr. 698292, motiv pentru care, procedura de citare fiind legal îndeplinită, recurenta este în eroare.

Cererea de amânare în vederea angajării unui avocat, în mod corect a fost a fost respinsă, având în vedere data când recurenta - reclamantă a introdus acțiunea, cauza fiind la al doilea termen după casarea cu trimiterea spre rejudecare. Conform art. 156 C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. La dosarul cauzei se află cererea reclamantei - recurente care solicită un alt termen de judecată pentru angajare apărător, fără o altă motivare cerere prin care nu a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, astfel cum prevede art. 156 alin. (2) C. proc. civ. Instanța de fond, verificând copia legalizată a C.F. nr. 1802, a reținut în mod corect că în foaia B nu se afla nicio înscriere referitoare la o transmitere a dreptului de proprietate către o altă persoană, astfel că imobilul în cauză este proprietatea tabulară a B.G.C.

Oradea. Comisia specială de retrocedare prin Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006 a dispus retrocedarea imobilului cu nr. topografic 2290 înscris în C.F. 1802 Oradea în favoarea E.G.C. Oradea constatând că imobilul în litigiu a aparținut B.G.C. Oradea. Împrejurarea că prima instanță a analizat și coala C.F.13026 Oradea, nu poate fi percepută decât prin exercitarea rolului activ pentru verificarea mențiunii de la B57 din C.F. 1802 constatând în mod corect că această coală nu aduce nici o modificare în situația juridică cu nr. top.2290. Se constată astfel, pe baza principiului forței probante a înscrierii, pe baza căruia toate indicațiile din cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, că recurenta nu a fost proprietara imobilului de sub nr. top.2290 iar criticile formulate de recurente în sensul că înscrierile în cartea funciară ar fi greșite, nu pot fi reținute.

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs privind persoana îndreptățită la retrocedare, acesta a fost clarificat prin Decizia nr. 2764 din 29 mai 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a dispus rejudecarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea Deciziei nr. 716/2006 prin care s-au soluționat cererile formulate de P.G.C. Oradea și E.R.U.R.G.C. Oradea, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. Cererea formulată de E.R.U.R.G.C. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât, conform prevederilor art. 274 C. proc.

civ., acestea nu au fost dovedite în condițiile legii, prin depunerea chitanței privind plata onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.O.C. Oradea împotriva sentinței civile nr. 192/CA/2007-PI din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - pârâtă E.R.U.R.G.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.