ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3274/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 3

februarie 2003, inculpatul O.I.M., a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C.

pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la data de 17 iulie 2002, la zi.

Prin aceeași sentință, inculpatul

minor O.G., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), c) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 17 iulie 2002 la zi și s-a menținut starea de arest a

acestuia.

De asemeni, inculpatul major O.I.M.

a fost obligat, în solidar cu inculpatul minor O.G.C., acesta din urmă în

solidar și cu partea responsabilă civilmente O.L., să plătească părții vătămate

G.Șt. sumele de:

- 9.600.000 lei reprezentând

despăgubiri civile și

- 40.000.000 lei cu titlu de daune

morale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din ansamblul probatoriului administrat că în noaptea de 14 iulie 2002,

în jurul orelor 2,30, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții

vătămate G.Șt., unde, după ce au stat de vorbă cu acesta, s-au înțeles între ei

în prealabil și au deposedat-o, prin violență, de suma de 2.200.000 lei și

câteva obiecte de îmbrăcăminte, valoarea totală a prejudiciului fiind estimată

la aproximativ de 3.500.000 lei, iar în urma agresiunii la care a fost supusă,

partea vătămată a suferit pierderea dinților 11 și 12, leziuni care au

necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, cu

incapacitate de muncă corespunzătoare.

S-a reținut că faptele inculpaților

comise în împrejurările arătate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), c) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit.

c) C. pen., pentru inculpatul major O.I.M.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, care au cerut în principal reducerea pedepselor, iar în subsidiar

înlăturarea agravantei prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. e) C. pen.

Sentința a fost atacată cu apel și

de către partea civilă, care a cerut obligarea inculpaților la daune morale în

cuantum de 100.000.000 lei.

Curtea de Apel Suceava prin decizia

penală nr. 88 din 17 martie 2003, a admis apelurile declarate de inculpații

O.I.M. și O.G.C. împotriva sentinței penale nr. 31 din 3 februarie 2003 a

Tribunalului Suceava, pe care o desființează parțial, în sensul înlăturării

agravantei prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. e) C. pen.

Toate celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă de la 3 februarie 2003, la zi.

Prin aceeași decizie, s-a respins

apelul părții civile G.Șt., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal, au declarat recurs inculpații O.I.M. și O.G.C., precum și

partea responsabilă civilmente, cu toții solicitând reducerea pedepselor și

pentru inculpatul minor, azi devenit major O.G.C. și suspendarea executării

pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se probele cauzei în

raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că situația de

fapt corectată de instanța de apel este cea ce este corespunzătoare activității

infracționale efectiv desfășurată de fiecare făptuitor, dar și în acord cu

urmările tâlhăriei comise, folosind lovituri extrem de brutale ce s-au soldat

pentru victimă cu pierderea a doi dinți.

Pedepsele aplicate pentru această

faptă de o violență deosebită și stabilite la limita minimă a textului de

incriminare și diferențiate legal, unul dintre inculpați fiind major și

recidivist, în timp ce, cel de al doilea, era minor.

Pentru aceste considerente și față

de gravitatea faptei, dar și față de pericolul social pe care-l reprezintă

făptuitorii, cu datele personale enunțate nu se impune nici reducerea pedepselor

și nici schimbarea modalității de executare, respectiv prin suspendarea

executării acestora.

În consecință, cele trei recursuri

vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Partea responsabilă civilmente prin

recursul formulat nu a solicitat decât să se ia act de greutățile sale

deosebite de familie, și ajutorul pe care îl avea de la fii săi, inculpații.

Se vor aplica și dispozițiile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații O.I.M., O.G.C. și de partea responsabilă civilmente

O.L. împotriva deciziei penale nr. 88 din 17 martie 2003 a Curții de Apel

Suceava.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a fiecărui inculpat de la 17 iulie 2002, la 4 iulie 2003.

Obligă pe fiecare recurent inculpat

la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte

responsabilă civilmente la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.