ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103/
F din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul N.C.C.
a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a
două tentative de tâlhărie, prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin.
(2) lit. b) și c) C. pen.
În baza dispozițiilor art. 33
lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71
și art. 64 C. pen.
În temeiul dispozițiilor art.
88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul arestului preventiv de la 24
iunie 2004, la zi.
S-a menținut starea de arest
a inculpatului.
S-a luat act că părțile
vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc.
pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de
2.000.000 lei către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariul
apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că, în noaptea
de 23 iunie 2004, în jurul orei 0,30, în momentul în care părțile vătămate P.B.C.
și C.A. se pregăteau să intre în scara blocului în care locuiau, au fost
agresate de inculpatul N.C.C. Acesta i-a pus mâna în gât părții vătămate C.A. și
a împins-o, încercând să-i smulgă telefonul mobil, întrucât a intervenit P.B.C.,
inculpatul s-a îndreptat împotriva acesteia, trăgând de cureaua genții. Partea
vătămată și-a apărat bunul, chiar în condițiile în care inculpatul a târât-o
câțiva metri și a lovit-o cu pumnii și picioarele. La strigătele de ajutor ale
părților vătămate, au intervenit mai multe persoane care l-au imobilizat pe
inculpat și l-au predat organelor de poliție.
Situația de fapt și
vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator
administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate,
proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile
martorilor C.I., B.M.C., S.Șt., S.N., declarațiile inculpatului care a
recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Curtea de Apel București,
secția I penală, prin decizia penală nr. 139/ A din 28 februarie 2005, a
respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a
inculpatului a fost menținută, iar detenția a fost dedusă la zi.
Inculpatul a fost obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul
apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs inculpatul N.C.C., solicitând admiterea acestuia, casarea
hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul
reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al
recursului îl constituie dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza materialului
probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în
mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat încadrarea
juridică legală și temeinică faptelor săvârșite de acesta.
Inculpatul a încercat să
intre în posesia bunurilor părților vătămate (telefonul mobil al A.C. și geanta
B.C.P.) prin violență; celei dintâi victime i-a pus mâna în gât și a împins-o,
iar celei de-a doua i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
Actele de violență
exercitate de inculpat în vederea deposedării victimelor de bunuri sunt
descrise în declarațiile părților vătămate, confirmate de planșele fotografice
existente la dosarul cauzei și în care se văd leziunile de pe brațul stâng al
părții vătămate P.B.C. și recunoscute parțial de inculpat.
Prin urmare, încadrarea
juridică reținută de instanțele de judecată, în sensul săvârșirii de către
inculpat a două tentative de tâlhărie, este justificată de probatoriul
administrat în cauză și nu se impune schimbarea acesteia, recurentul administrând
loviturile părților vătămate cu scopul evident de a le înspăimânta și a putea,
astfel, să le deposedeze mai ușor de bunuri.
Cu privire la
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului N.C.C., Curtea constată că
aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen. și avându-se în vedere scopul preventiv-educativ cerut de dispozițiile art.
52 C. pen.
Instanța de judecată a avut
în vedere atât elementele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului
(lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală), cât și gradul de pericol
social concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de operare (pe
timp de noapte, împotriva a două tinere femei, acțiunile sale violente fiind
întrerupte de apariția și intervenția martorilor care l-au imobilizat),
stabilind o pedeapsă aptă să corespundă cerințelor legale și necesității
resocializării inculpatului.
În aceste împrejurări,
Curtea constată că în cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepsei
aplicate inculpatului, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat.
Timpul arestului preventiv
va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 24 iunie 2004, la zi.
Recurentul inculpat va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din
oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. și art.
88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul N.C.C. împotriva deciziei penale nr. 139 din 28
februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata arestării preventive de la 24 iunie 2004 la 11 mai 2005.
Obligă recurentul inculpat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 mai 2005.