ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103/ F din 28 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul N.C.C. a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două tentative de tâlhărie, prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul arestului preventiv de la 24 iunie 2004, la zi.

S-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în noaptea de 23 iunie 2004, în jurul orei 0,30, în momentul în care părțile vătămate P.B.C. și C.A. se pregăteau să intre în scara blocului în care locuiau, au fost agresate de inculpatul N.C.C. Acesta i-a pus mâna în gât părții vătămate C.A. și a împins-o, încercând să-i smulgă telefonul mobil, întrucât a intervenit P.B.C., inculpatul s-a îndreptat împotriva acesteia, trăgând de cureaua genții.

Partea vătămată și-a apărat bunul, chiar în condițiile în care inculpatul a târât-o câțiva metri și a lovit-o cu pumnii și picioarele. La strigătele de ajutor ale părților vătămate, au intervenit mai multe persoane care l-au imobilizat pe inculpat și l-au predat organelor de poliție. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile martorilor C.I., B.M.C., S.Șt., S.N., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 139/ A din 28 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar detenția a fost dedusă la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.C.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptelor săvârșite de acesta.

Inculpatul a încercat să intre în posesia bunurilor părților vătămate (telefonul mobil al A.C. și geanta B.C.P.) prin violență; celei dintâi victime i-a pus mâna în gât și a împins-o, iar celei de-a doua i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. Actele de violență exercitate de inculpat în vederea deposedării victimelor de bunuri sunt descrise în declarațiile părților vătămate, confirmate de planșele fotografice existente la dosarul cauzei și în care se văd leziunile de pe brațul stâng al părții vătămate P.B.C. și recunoscute parțial de inculpat. Prin urmare, încadrarea juridică reținută de instanțele de judecată, în sensul săvârșirii de către inculpat a două tentative de tâlhărie, este justificată de probatoriul administrat în cauză și nu se impune schimbarea acesteia, recurentul administrând loviturile părților vătămate cu scopul evident de a le înspăimânta și a putea, astfel, să le deposedeze mai ușor de bunuri.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului N.C.C., Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și avându-se în vedere scopul preventiv-educativ cerut de dispozițiile art. 52 C. pen. Instanța de judecată a avut în vedere atât elementele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală), cât și gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de operare (pe timp de noapte, împotriva a două tinere femei, acțiunile sale violente fiind întrerupte de apariția și intervenția martorilor care l-au imobilizat), stabilind o pedeapsă aptă să corespundă cerințelor legale și necesității resocializării inculpatului.

În aceste împrejurări, Curtea constată că în cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat. Timpul arestului preventiv va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 24 iunie 2004, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.C. împotriva deciziei penale nr. 139 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 iunie 2004 la 11 mai 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.