ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 411/ PI din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș, inculpatul
M.T.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b)
și c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.
71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc.
pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.
pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și
arestului preventiv de la 28 martie 2006, la zi.
S-a constatat că partea
vătămată H.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C.
pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 lei (RON)
reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras.
În baza art. 19 alin. (1) C.
proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma
de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt,
următoarele:
În noaptea de 25 septembrie 2005,
după ce au consumat băuturi alcoolice împreună, inculpatul a
urmărit-o pe partea vătămată, a lovit-o cu cotul în zona
feței și i-a sustras telefonul mobil.
Pe data de 3 oct.2005,
telefonul mobil a fost folosit de fratele inculpatului, care locuiește
împreună cu acesta, R.C.L., pentru efectuarea unei convorbiri cu martorul
G.M.V.
Inculpatul nu a recunoscut
săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Situația de fapt
și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului
probator administrat în cauză, plângerea și declarațiile
părții vătămate, procesul-verbal de certificare a
poziționării telefonului, proces-verbal de recunoaștere,
planșa fotografică, declarațiile martorilor M.S.M., N.L., R.C.,
G.M.V., M.D., declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel
Timișoara, prin decizia penală nr. 382/ A din 6 decembrie 2006, a
respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând starea de arest a
acestuia și deducând prevenția la zi.
Împotriva deciziei penale,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.T.A., solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în
temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.
(1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat
reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea
inculpatului a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C: pen., iar ca modalitate
de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art.
86
1
C. pen.
Temeiul juridic al
recursului îl constituie
dispozițiile art. 385
9
alin.
(1) pct. 18, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte
de Casație și Justiție constată că acesta este fondat
pentru următoarele considerente:
Instanțele de
judecată nu au manifestat îndeajuns rol activ în desfășurarea
procesului penal pentru a lămuri și stabili pe deplin situația
de fapt pe baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului M.T.A.
Acest lucru se impunea cu
atât mai mult cu cât partea vătămată H.M. a revenit asupra
declarațiilor inițiale, afirmând că, datorită stării
de ebrietate în care s-a aflat este posibil să fi căzut și
să fi pierdut, astfel, telefonul mobil.
Cum alte probe directe în
cauză nu există, Curtea constată că este necesară
administrarea de probe, astfel încât situația de fapt ce va rezulta
să permită stabilirea neîndoielnică a existenței
vinovăției inculpatului.
Curtea constată că
situația poziționării și utilizării telefonului mobil
sustras a fost stabilită doar printr-un proces verbal întocmit la data de
24 martie 2006 de un lucrător de poliție, în condițiile în care
lămurirea acestor împrejurări necesare soluționării cauzei
trebuia rezolvată prin dispunerea de către organul de urmărire
penală a efectuării unei constatări
tehnico-științifice, potrivit dispozițiilor art. 112 – art. 113 C.
pen.
Având în vedere fapta
procesuală în care se află acum cauza penală, Curtea
constată necesară efectuarea unei expertize tehnice prin care să
se stabilească folosirea telefonului mobil ulterior datei de 25 septembrie
2005, prin indicarea zonelor din care s-a apelat, numerele de telefon apelate
și titularii acestora, cu referire la posibilitățile tehnice de
localizare a unui terminal telefonic când se folosește o altă
cartelă telefonică decât cea a titularului.
Totodată, Curtea
constată necesară audierea martorei I.I.R. care a primit apel de pe
telefonul proprietatea părții vătămate H.M. de la martorul
R.C.L. și confruntarea celor doi pentru a lămuri împrejurările
legate de efectuarea convorbirii telefonice.
De asemenea, se impune
audierea inculpatului M.T.A. și a fratelui său, R.C.L. pentru a se
stabili cum a ajuns cel de-al doilea în posesia telefonului mobil în litigiu.
Pentru aceste motive, Curtea
urmează să admită recursul inculpatului și să caseze
ambele hotărâri judecătorești, trimițând cauza spre
rejudecare la prima instanță, Tribunalul Timiș.
În conformitate cu
dispozițiile art. 385
17
alin. (2), raportat la art. 350 C.
proc. pen., art. 139 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează să
revoce măsura arestării preventive a inculpatului M.T.A. și
să dispună punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat
în altă cauză.
Văzând
dispozițiile art. 385
15
pct. 2 lit. c) alin. (2) C. proc. pen.,
art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul M.T.A. împotriva deciziei penale nr. 382/ A din 6 decembrie 2006 a
Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Casează decizia
atacată și sentința penală nr. 411/ PI din 23 iunie 2006 a
Tribunalului Timiș.
Trimite cauza pentru
rejudecare la Tribunalul Timiș.
Revocă măsura
arestării preventive luată față de inculpatul M.T.A. prin mandatul
de arestare preventivă nr. 59 din 29 martie 2006 emis de Tribunalul
Timiș, secția penală, și dispune punerea de îndată în
libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 13 februarie 2007.