ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6453/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele :

La 11 noiembrie 2004, reclamanta I.F.

a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Slatina, solicitând

anularea Dispoziției nr. 8377 din 26 octombrie 2004 și emiterea unei noi

dispoziții, prin care să se stabilească o justă despăgubire pentru imobilul

situat în Slatina, (teren de 1941,4 mp), imposibil de restituit în natură.

În motivarea cererii, întemeiate pe

prevederile Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003, reclamanta a susținut că

valoarea echivalentă a imobilului menționat stabilită prin dispoziția

contestată (titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare până la concurența sumei de 1.159.225.094 lei) este considerabil

inferioară valorii de piață.

Pe parcursul procesului, în cauză a fost

introdus, din oficiu, Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a județului

Olt.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

sentința nr. 21 din 25 ianuarie 2005, a respins, ca neîntemeiată, excepția

referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului

Slatina și a admis contestația, a anulat dispoziția atacată, precum și decizia

nr. 420 din 20 septembrie 2004 emisă de M.F.P-D.G.F.P. Olt și a stabilit că

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii sub forma titlurilor de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, până la

concurența sumei de 2.471.633.226 lei.

S-a reținut că:

- potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, primăriile au calitatea de unități deținătoare, precum și

atribuții de soluționare a notificărilor;

- în anul 1959, reclamanta a

cumpărat un teren intravilan de 2040 mp, din care au fost expropriați 1941,4 mp

(prin Decretul nr. 377/1976);

- pentru această suprafață, care nu

poate fi restituită în natură, Primăria municipiului Slatina a stabilit, prin dispoziția

contestată, măsuri reparatorii în limita valorii de 1.159.225.094 lei;

- prin decizia nr. 420/2004,

D.G.F.P. Olt a avizat favorabil dispoziția menționată și a stabilit că valoarea

măsurilor reparatorii se ridică la 864.627.600 lei;

- expertiza efectuată în cauză a

evaluat terenul la 2.471.633.226 lei (60.668,75 Euro).

Curtea de Apel Craiova-secția

civilă, prin decizia nr. 2871 din 7 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate

de pârâți și a schimbat parțial sentința, în sensul stabilirii despăgubirilor

la 2.466.752.826 lei.

S-a reținut că din suma stabilită de

expert trebuie deduse despăgubirile primite de reclamantă la expropriere.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 9786 din 28 noiembrie

2006, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, a casat ambele

hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

S-a reținut că reclamanta a indicat

o adresă la care figurează ca proprietar altă persoană și nu a depus acte pentru

dovedirea calității de moștenitoare a proprietarilor imobilului, decretul de

expropriere și anexa acestuia.

Tribunalul Olt, secția civilă, prin

decizia nr. 431 din 15 mai 2007, a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată

și a stabilit valoarea despăgubirilor la 2.266.752.826 lei.

S-a reținut că:

- prin Decretul nr. 377/1976,

terenul în discuție a fost expropriat de la defunctul C.N., care a primit

727,50 lei despăgubiri;

- reclamanta a făcut dovada că este

fiica defunctului proprietar și singura moștenitoare care a formulat

notificare;

- valoarea terenului a fost

stabilită prin expertiză necontestată de pârâți și trebuie diminuată

corespunzător despăgubirilor acordate la expropriere.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 798 din 8 octombrie 2007, a respins apelul declarat de

pârâta D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanțelor Publice și a obligat-o pe

apelantă să-i plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- Tribunalul Olt a soluționat

pricina ca instanță de fond, deci prin sentință, denumirea „decizie”

reprezentând o eroare materială, susceptibilă de îndreptare pe calea prevăzută

de art. 281 C. proc. civ.;

- în raport de principiul

constituțional al neretroactivității legii, data învestirii și obiectul

litigiului (soluționarea contestației împotriva unei dispoziții emise anterior

apariției Legii nr. 247/2005) instanța avea posibilitatea de a stabili

cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent cuvenite reclamantei.

D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul

Economiei și Finanțelor, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea

ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a

fost indicat, recurenta a susținut că:

- stabilirea cuantumului

despăgubirilor este contrară prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

care se aplică imediat situațiilor juridice în curs de soluționare fără a

încălca principiul neretroactivității;

- nu putea fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată pentru că „nu a căzut în

pretenții”.

Ambele critici sunt nefondate deoarece:

- litigiul a debutat la 11 noiembrie

2004 (deci anterior apariției Legii nr. 247/2005) și are ca obiect contestația

formulată împotriva unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001;

- raportat la data învestirii,

instanța de judecată avea posibilitatea legală să cenzureze dispoziția

contestată și sub aspectul întinderii măsurilor reparatorii prin echivalent;

- în atare situație, aplicarea

prevederilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ar fi evident

contrară art. 15 alin. (2) din Constituție, sens în care a statuat și Înalta

Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin decizia nr. LII

din 22 februarie 2008, care, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în

interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. (3) C.

proc. civ.;

- apelul declarat de D.G.F.P. Olt

pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respins, astfel că această

parte este în culpă procesuală și, ca atare, potrivit art. 274 C. proc. civ.,

trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și art. 274 C.

proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei

la 2163 lei cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului plătit de

reclamantă apărătorului său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Economiei

și Finanțelor împotriva deciziei nr. 798 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Obligă pe

recurentă la plata sumei de 2163 lei, cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă I.F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2008.