ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7683/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2007, reclamanta R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Slatina și Consiliul Local Slatina, anularea dispoziției nr. 2816 din 1 septembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Slatina și restituirea în natură a suprafeței de 400 mp teren situat în localitatea Slatina, și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru casa demolată și anexele situate pe acest teren.

În motivele cererii, reclamanta a criticat dispozițiile actului administrativ atacat și care reține în justificarea respingerii notificării sale, faptul că nu a făcut dovada calității de moștenitor al proprietarilor imobilului, deși din actele anexate solicitării adresate pârâtei rezultă că ea însăși este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii cerute, fiind proprietara bunului în litigiu preluat de stat în baza Decretului nr. 216/1982 și pentru care i-a fost plătită o despăgubire de 59.537 lei. Din acest motiv, dispozițiile actului atacat se vădesc a nu fi legale, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii și acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în una dintre modalitățile reglementate de această lege.

Prin sentința nr. 896 din 18 septembrie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și a anulat dispoziția atacată, dispunând restituirea în natură a suprafeței de 129,60 mp situată în localitatea Slatina, urmând ca pentru diferența de 270,40 mp și construcțiile demolate, reclamantei să-i fie propuse măsuri reparatorii prin echivalent. Prima instanță a reținut că terenul liber, posibil a fi restituit în natură este în suprafață de 129,60 mp, restul de 270,40 mp fiind afectat de utilități publică ce îl fac impropriu restituirii. Pentru acest din urmă bun și construcțiile demolate s-a dispus obligarea primăriei să propună reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent. Dispozițiile acestei hotărâri au fost confirmate prin decizia nr. 905 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina.

S-a reținut că probele dosarului nu fac dovada existenței pe terenul dispus a fi restituit, a unor spații verzi sau parcuri și a altor amenajări de utilitate publică în sensul celor vizate de textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului său pârâta a învederat că terenul solicitat prin cererea dedusă judecății este ocupat în totalitate de investiții publice, respectiv blocuri de locuințe, parcări, alei pietonale și de acces, spații verzi, amenajări ce îl fac impropriu restituirii în natură, motiv pentru care în procesul soluționării notificării reclamantei, au făcut aplicațiunea art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 care stipulează obligației identificării și verificării destinației actuale a terenului solicitat și în cazul constatării existenței impedimentelor legale indicate în norma enunțată, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunul imposibil de restituit. Au învederat că în soluționarea pricinii, instanțele au reținut exclusiv concluziile expertizei tehnice administrate în cauză, fără a o corobora cu celelalte probe existente la dosar și care confirmă susținerile invocate în recurs și pe parcursul întregii proceduri judiciare.

Recursul este fondat. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicații (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

Individualizarea acestor suprafețe și identificarea dotărilor tehnico-edilitare menționate în textul legal evocat este atributul entității învestite cu soluționarea notificării, în etapa administrativă a procedurii și, în cea judiciară, a instanțelor de judecată. Aceasta presupune însă, în toate cazurile ca autoritățile implicate în procedura legii speciale, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile acestuia și totodată a verifica destinația actuală a terenului solicitat, existența și utilizarea unor amenajări subterane; conducte de alimentare cu gaze, apă, petrol, electricitate de mare calibru etc. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren liber sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Or, în speță, instanțele s-au limitat a face verificări cu privire la destinația actuală a terenului pretins a fi liber și care este spațiu verde, fără a lămuri dacă atribuirea terenului dispus a fi restituit nu afectează utilizarea normală a construcțiilor aflate în jurul acestuia și dacă terenul menționat nu este afectat unor amenajări subterane, aspect cu referire la care expertul desemnat s-a mulțumit a face mențiunea că nu are cunoștință despre acest aspect, concluzie acceptată de instanțe care nu au mai analizat împrejurarea evocată, cu consecințe asupra aplicării corecte a legii. Se impunea astfel, suplimentarea probatoriului în scopul lămuririi situației juridice actuale în raport de prevederile legale evocate, prin refacerea sau completarea raportului de expertiză în sensul celor sus evocate și eventual a administrării probei cu înscrisuri în același sens.

Pentru aceste motive și în considerarea prevederilor art. 314 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis cu consecința casării deciziei curții de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina, prin primar, împotriva deciziei nr. 905 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008 .