ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7683/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 aprilie 2007, reclamanta R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Primăria municipiului Slatina și Consiliul Local Slatina, anularea dispoziției

nr. 2816 din 1 septembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Slatina și

restituirea în natură a suprafeței de 400 mp teren situat în localitatea

Slatina, și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru casa

demolată și anexele situate pe acest teren.

În motivele cererii, reclamanta a

criticat dispozițiile actului administrativ atacat și care reține în

justificarea respingerii notificării sale, faptul că nu a făcut dovada

calității de moștenitor al proprietarilor imobilului, deși din actele anexate

solicitării adresate pârâtei rezultă că ea însăși este persoană îndreptățită la

acordarea măsurilor reparatorii cerute, fiind proprietara bunului în litigiu

preluat de stat în baza Decretului nr. 216/1982 și pentru care i-a fost plătită

o despăgubire de 59.537 lei.

Din acest motiv, dispozițiile

actului atacat se vădesc a nu fi legale, motiv pentru care a solicitat

admiterea cererii și acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 în una dintre modalitățile reglementate de această lege.

Prin sentința nr. 896 din 18

septembrie 2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și

a anulat dispoziția atacată, dispunând restituirea în natură a suprafeței de

129,60 mp situată în localitatea Slatina, urmând ca pentru diferența de 270,40 mp

și construcțiile demolate, reclamantei să-i fie propuse măsuri reparatorii prin

echivalent.

Prima instanță a reținut că terenul

liber, posibil a fi restituit în natură este în suprafață de 129,60 mp, restul

de 270,40 mp fiind afectat de utilități publică ce îl fac impropriu

restituirii.

Pentru acest din urmă bun și

construcțiile demolate s-a dispus obligarea primăriei să propună reclamantei

măsuri reparatorii prin echivalent.

Dispozițiile acestei hotărâri au

fost confirmate prin decizia nr. 905 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Slatina.

S-a reținut că probele dosarului nu

fac dovada existenței pe terenul dispus a fi restituit, a unor spații verzi sau

parcuri și a altor amenajări de utilitate publică în sensul celor vizate de

textul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 10 pct. 3

din H.G. nr. 250/2007 prin care au fost aprobate normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Slatina, criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului său pârâta

a învederat că terenul solicitat prin cererea dedusă judecății este ocupat în

totalitate de investiții publice, respectiv blocuri de locuințe, parcări, alei

pietonale și de acces, spații verzi, amenajări ce îl fac impropriu restituirii

în natură, motiv pentru care în procesul soluționării notificării reclamantei,

au făcut aplicațiunea art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 care stipulează

obligației identificării și verificării destinației actuale a terenului

solicitat și în cazul constatării existenței impedimentelor legale indicate în

norma enunțată, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunul

imposibil de restituit.

Au învederat că în soluționarea

pricinii, instanțele au reținut exclusiv concluziile expertizei tehnice

administrate în cauză, fără a o corobora cu celelalte probe existente la dosar

și care confirmă susținerile invocate în recurs și pe parcursul întregii

proceduri judiciare.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Sintagma „amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de

teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse

unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de

comunicații (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico-edilitare subterane,

amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini

publice, piețe pietonale și altele.

Individualizarea acestor suprafețe

și identificarea dotărilor tehnico-edilitare menționate în textul legal evocat

este atributul entității învestite cu soluționarea notificării, în etapa

administrativă a procedurii și, în cea judiciară, a instanțelor de judecată.

Aceasta presupune însă, în toate

cazurile ca autoritățile implicate în procedura legii speciale, înainte de a

dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul și vecinătățile

acestuia și totodată a verifica destinația actuală a terenului solicitat,

existența și utilizarea unor amenajări subterane; conducte de alimentare cu

gaze, apă, petrol, electricitate de mare calibru etc.

În cazul în care se constată astfel

de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de

teren liber sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează

accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Or, în speță, instanțele s-au

limitat a face verificări cu privire la destinația actuală a terenului pretins

a fi liber și care este spațiu verde, fără a lămuri dacă atribuirea terenului

dispus a fi restituit nu afectează utilizarea normală a construcțiilor aflate

în jurul acestuia și dacă terenul menționat nu este afectat unor amenajări

subterane, aspect cu referire la care expertul desemnat s-a mulțumit a face

mențiunea că nu are cunoștință despre acest aspect, concluzie acceptată de

instanțe care nu au mai analizat împrejurarea evocată, cu consecințe asupra

aplicării corecte a legii.

Se impunea astfel, suplimentarea

probatoriului în scopul lămuririi situației juridice actuale în raport de

prevederile legale evocate, prin refacerea sau completarea raportului de

expertiză în sensul celor sus evocate și eventual a administrării probei cu

înscrisuri în același sens.

Pentru aceste motive și în

considerarea prevederilor art. 314 C. proc. civ., recursul dedus judecății va

fi admis cu consecința casării deciziei curții de apel și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Slatina, prin primar, împotriva deciziei nr. 905 din 6

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

3 decembrie 2008

.