ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2473/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția civilă, la data de 25 octombrie

2006, reclamanții C.V. și C.E., prin procurator I.M., au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Slatina și Primarul

municipiului Slatina, anularea dispoziției nr. 3180 din 3 octombrie 2006 emisă

de Primăria municipiului Slatina, prin care au fost respinse notificările nr.

67/N și 69/N din 3 noiembrie 2005 privind restituirea în natură a imobilului

situat în Slatina, compus din teren și construcție, cu motivarea că acestea au

fost formulate cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 1382 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Olt a admis contestația, a anulat

decizia contestată și a dispus restituirea în natură către reclamanți a

imobilului casă de locuit situat în Slatina, și a terenului aferent în

suprafață de 1032,88 mp.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că în mod greșit a stabilit Primăria municipiului

Slatina că notificarea ar fi fost formulată tardiv întrucât aceasta a fost

înregistrată și comunicată prin executor judecătoresc la data de 13 februarie

2002, fiind soluționată abia în anul 2006.

În emiterea

dispoziției, Primăria s-a raportat greșit la așa zisa notificare din 2005

formulată de mandatarul reclamanților, I.M., întrucât notificarea a fost

înregistrată încă din anul 2002, dovada constituind-o actul executorului

judecătoresc din 13 februarie 2002.

Prin decizia

nr. 615 din 16 mai 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul

declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina și a schimbat sentința apelată

în sensul că a

obligat reclamanții să restituie despăgubirea

primită la data naționalizării imobilului de 80.000 lei, actualizată conform

coeficientului de actualizare prevăzut de art.

I

alin. (1) Titlul

II

din

O.U.G. 184/2002, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a

reținut că prin dispoziția nr. 1609 din 17 septembrie 2003, Primarul

municipiului Slatina a respins notificarea nr. 409/N, înregistrată la Primăria

municipiului Slatina sub nr. 1510 din 13 februarie 2002, prin care reclamanții

solicitau restituirea în natură a imobilului în litigiu, considerând că acesta

nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind preluat în baza Decretului nr.

223/1974, iar petenții au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.

Întrucât nu au primit

răspuns la această notificare, la data de 3 noiembrie 2005 petenții au formulat

alte două notificări, înregistrate sub nr. 67/N și 69/N, având ca obiect

același imobil și care reprezentau o revenire la notificarea depusă în termenul

legal. Dacă pârâta considera că notificările au fost rezolvate, respingerea

noilor notificări trebuia să fie motivată în acest sens și nu pe considerente

formale de nedepunere în termen, întrucât aceste notificări nu constituiau

decât o reluare a celor făcute în termen și deci nu puteau fi considerate

tardiv formulate.

Mai reține instanța

de apel că, în mod greșit a considerat tribunalul că imobilul nu intră sub

incidența Legii nr. 10/2001 întrucât a fost preluat de stat în baza Decretului

nr. 223/1974. Conform art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 250 din 3 aprilie 2007 de

aprobare a Normelor Metodologice, Decretul nr. 223/1974 este considerat un act

prin care s-a realizat o preluare abuzivă atât în cazul trecerii în

proprietatea statului fără plată, cât și în cazul în care persoana a făcut

cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În motivarea

recursului, pârâta susține că notificările au fost respinse ca tardive prin

dispoziția contestată în prezenta cauză întrucât au fost depuse la data de 3

noiembrie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001, care a expirat la 14 februarie 2002. Susținerea instanțelor de fond și

apel în sensul că notificările depuse la 3 noiembrie 2005 ar constitui o

revenire a celor înregistrate la 13 februarie 2002, contrazice dispoziției nr.

1609/2003 prin care a fost soluționată notificarea reclamanților.

Analizând

hotărârea atacată în limita criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că

recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Regimul

juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989 a fost reglementat prin dispozițiile Legii nr. 10/2001. Potrivit

dispozițiilor actului normativ menționat, persoana îndreptățită, proprietar al

imobilelor preluate abuziv, puteau notifica persoana juridică deținătoare, în

termenul prevăzut de acest act normativ [art. 22 alin. (1)], prelungit succesiv

până la 14 februarie 2002.

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării

atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent.

Analizând

probatoriile administrate în cauză se constată că reclamanții au formulat, la

data de 13 februarie 2002, notificarea nr. 409/N (înregistrată la Primăria

municipiului Slatina sub nr. 1510), iar la data de 13 noiembrie 2005,

notificările înregistrate sub nr. 67/N și 69/N.

Toate aceste

notificări vizau imobilul situat în Slatina.

La data de 17

septembrie 2003, pârâta Primăria municipiului Slatina a emis două dispoziții,

cea cu nr. 1609, prin care a respins notificarea reclamanților nr. 409/N

(înregistrată la Primăria Slatina sub nr. 1510 din 13 februarie 2002), cu

motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, iar urmare cererii

acestora de a părăsi definitiv țara au fost despăgubiți cu suma de 80.000 lei

și cea cu nr. 1608, formulată în nume propriu de I.M. (mandatara reclamanților

în prezenta cauză), prin care a respins notificarea acesteia, cu motivarea ca

nu deține calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr.

10/2001.

Recurenții

susțin că dispoziția nr. 1609 din 17 septembrie 2003 nu a fost contestată

întrucât această dispoziție nu le-a fost comunicată, iar notificările

înregistrate sub nr. 67/N și 69/N din 13 noiembrie 2005 nu reprezintă decât o

revenire la notificarea depusă în termen legal.

Această critică nu poate fi primită.

Chiar dacă

din borderoul invocat de pârâtă ca reprezentând dovada comunicării dispoziției,

depus la instanța de apel (filele 21-23), nu rezultă cu certitudine dacă la

pozițiile 14 și 15 ar fi semnătura unuia dintre reclamanți sau a mandatarei

acestora, este cert că în decizia civilă nr. 884 din 30 septembrie 2003 a

Tribunalului Olt, secția civilă, prin care s-a finalizat un litigiu purtat

între pârâtă și mandatara I.M., (dosar apel, filele 39-41), la fila 3 alin.

ultim se menționează că „la termenul din

24

iunie 2003, Primăria municipiului Slatina a depus la dosar notificările si

dispozițiile

nr. 1609 și 1608 din 17 septembrie 2003 ", astfel că, cel puțin la acea

dată, reclamanții au luat cunoștință de dispoziție, prin mandatarul lor,

împrejurarea respectivă fiind echivalentă unei comunicări.

Este fără dubiu că

notificarea formulată de reclamanți în termen, a fost soluționată de pârâtă

prin dispoziția nr. 1609 din 17 septembrie 2003.

Este just

considerentul instanței de apel în sensul că respingerea notificărilor nr. 67/N

și 69/N depuse în anul 2005 trebuia motivată de pârâtă în sensul că

notificările cu privire la imobilul în cauză au fost soluționate prin

dispoziția nr. 1609 din 17 septembrie 2003, dar de aici nu se poate trage

concluzia că aceste notificări reprezintă o revenire la cele depuse în termen

legal cu consecința anulării dispoziției nr. 3180 din 3 octombrie 2006.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în

fond și apel, iar pe fond, va respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 615 din 16 mai 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia

recurată, precum și sentința civilă nr. 1382 din 19 decembrie 2006 a

Tribunalului Olt și în fond, respinge contestația formulată de contestatorii C.V.

și C.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 200$.