ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5313/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea adresată Primăriei

Slatina, petenta M.N. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

municipiul Slatina, județul Olt, alcătuit din 939 mp teren și construcții.

Prin dispoziția nr. 4027 din 14

decembrie 2005, Primăria municipiului Slatina, a respins cererea de restituire

în natură a imobilului motivat de faptul că pe acesta sunt în prezent edificate

blocuri de locuințe și alte investiții publice, iar construcția a fost

demolată.

Prin aceeași dispoziție s-a propus

acordarea de despăgubiri, în condițiile Legii speciale nr. 10/2001, pentru

imobilul compus din 939 mp teren, imposibil de restituit în natură.

La data de 19 ianuarie 2006,

reclamanta M.N., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Slatina, a

solicitat anularea dispoziției nr. 4027 din 14 decembrie 2005 emisă de aceasta

și obligarea pârâtei la restituirea prin echivalent a contravalorii

construcțiilor demolate și a terenului aferent afectat de construcții prin

emiterea unei noi dispoziții care să conțină valoarea exprimată în bani a

despăgubirilor, conform Legii nr. 10/2001.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Olt, prin sentința civilă nr. 183 din 15 martie 2006, a admis excepția

necompetenței sale materiale și a dispus, în baza art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. înaintarea dosarului către pârâtă pentru a proceda la predare–primire

către Secretariatul Comisiei Centrale conform Titlului VII, capitolul V din

Legea nr. 247/2005.

Prin decizia civilă nr. 2053 din 7

iunie 2006, Curtea de apel Craiova, a admis recursul declarat de reclamantă, a

casat sentința nr. 183/2005 și a trimis cauza spre competentă soluționare

aceluiași tribunal, respectiv Tribunalul Olt.

Prin sentința civilă nr. 894 din 26

septembrie 2006, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestația formulată

de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că prin Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii

nr. 10/2001 s-a introdus o procedură nouă de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar competența determinării

cuantumului acestora nu mai revine instanțelor judecătorești.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de apel Craiova care, prin decizia civilă nr. 60 din 1

februarie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs reclamanta M.N. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Susține, astfel, că hotărârea

instanței de apel este nelegală întrucât din prevederile legii speciale rezultă

posibilitatea exprimării în bani a sumelor cuvenite pentru imobile imposibil de

restituit în natură, cum este și cazul în speță. Susține că în mod greșit în

cuprinsul dispoziției contestate nu s-a precizat cuantumul despăgubirilor

cuvenite.

Recursul este nefondat.

Prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, s-a instituit

o procedură specială de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv.

Legea specială determină imperativ

regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv, instituind noile proceduri administrative pentru acordarea

despăgubirilor, competența de evaluare a cuantumului despăgubirilor revenind

evaluatorului desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

acesta din urmă procedând, în baza raportului de evaluare, la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire.

În atare situație, menționarea unui

anumit cuantum al despăgubirilor cuvenite, fie prin dispoziție a unității

deținătoare, fie prin hotărâre a instanței, ar fi lipsită de eficiență, în

condițiile existenței regulilor procedurale speciale cuprinse în Legea nr.

10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, care

este de imediată aplicare.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse și constatând legalitatea hotărârii atacate, recursul

declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta M.N. împotriva deciziei nr. 60 din 1 februarie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2007.