ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Slatina, reclamantul B.M.S. a solicitat, în contradictoriu cu

Primăria municipiului Slatina, anularea dispoziției nr. 301 din 31 ianuarie

2006 emisă de pârâtă, prin care:

-

a fost respinsă notificarea contestatorului privind restituirea în

natură a imobilului situat în Slatina, jud. Olt, compus din teren în suprafață

de 500 mp și construcții în suprafață de 165 mp, propunându-se acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii

speciale,

-

a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, situat la

aceeași adresă, compus din teren în suprafață de 1.017 mp și construcții în

suprafață de 305 mp, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită.

-

Prin sentința civilă nr. 1487 din 28 martie 2006, Judecătoria Slatina a

admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a declinat

competența în favoarea tribunalului.

Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Olt

sub nr. 1218/C/2006.

Prin sentința nr. 400 din 23 mai 2006,

Tribunalul Olt, secția civilă, a respins contestația, reținând în esență că

imobilele solicitate sunt deținute în proprietate de alte trei persoane, care

nu au formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova, care, prin

decizia nr. 897 din 21 noiembrie 2006, a admis apelul, a casat sentința apelată

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca, instanța de

fond să analizeze concret actele depuse de reclamant și relevanța acestora în

soluționarea cauzei.

După rejudecare, Tribunalul Olt, secția

civilă, prin sentința nr. 279 din 29 martie 2007, a admis în parte acțiunea, a

anulat dispoziția contestată și a constatat că reclamantul are drept la

despăgubiri prin echivalent pentru 1.454 mp teren, un corp de casă cu 10 camere

și dependințe și 5/8 dintr-un corp de casă cu 3 camere și anexe, situate în

Slatina, jud. Olt. Prin aceeași sentință, s-au respins ca inadmisibile capetele

de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența

dintre valoarea imobilului și cota de inflație, precum și impozitele achitate

în ultimii 20 de ani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

notificarea formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a

fost formulată atât în nume propriu, pentru bunurile care erau în proprietatea

sa la momentul preluării, cât și în numele bunicului său, pentru bunurile

moștenite de la acesta, însă pârâta a ignorat calitatea de persoană

îndreptățită a reclamantului ca moștenitor al bunicului său.

Prin decizia nr. 675 din 12 iunie 2007, Curtea

de Apel Craiova, secția civilă, a respins apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului Slatina.

În motivarea hotărârii, instanța a

reținut că reclamantul a formulat notificare atât în nume propriu, cât și

pentru bunurile moștenite de la bunicul său. La data exproprierii, reclamantul

era proprietarul unei suprafețe de teren de 1008 mp, iar de la bunicul său îi

revenea 954 mp, din care i s-a reconstituit în baza Legii 18/1991, dreptul de

proprietate pentru 500 mp. Întrucât aceste bunuri nu mai există în

materialitatea lor, nu se poate face o restituire în natură, astfel că în mod

corect s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs

pârâta Primăria municipiului Slatina, susținând că, din actele depuse de

reclamant, acesta nu face dovada dreptului de proprietate și a calității de

persoană îndreptățită decât pentru suprafața de 500 mp teren și construcție și

că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta sunt edificate

obiective de utilitate publică, respectiv carosabil, trotuar și parcare.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

În mod corect reține instanța de apel că

reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită să beneficieze de

dispozițiile Legii nr. 10/2001, atât în nume propriu, cât și ca moștenitor al

bunicului său, B.I.

Astfel, reclamantul a formulat notificare în

baza Legii 10/2001, solicitând restituirea în natură a unui teren în suprafață

de 1517 mp, aferent construcției în suprafață de 470 mp, demolată în anul 1976,

care au fost proprietatea bunicii sale, B.N., la acestea adăugându-se și o casă

cu trei camere, proprietatea bunicilor săi, B.N. și B.I.

În anul 1969, B.N. a testat în favoarea

reclamantului și a soțului său, B.I., câte ½ din averea mobiliară și

imobiliară ce îi aparținea.

Din certificatul de moștenitor nr. 555

din 30 septembrie 1970, eliberat de pe urma defunctei B.N., bunica

reclamantului, rezultă atât faptul că bunurile ce formează obiectul prezentei

cauze se aflau în patrimoniul ei la acea dată, cât și faptul că moștenitorii

acesteia sunt B.I., soț și B.M.M.S., nepot de fiu predecedat.

Urmare decesului lui B.I., s-a emis

certificatul de calitate de moștenitor nr. 12 din 23 februarie 2006, din care

rezultă că unicul moștenitor acceptant este reclamantul.

Așa fiind, este evident că reclamantul

are calitatea de persoană îndreptățită și în calitate de moștenitor al

bunicului său, lucru ignorat de recurenta-pârâtă și, întrucât reclamantul era

proprietarul unei suprafețe de 1008 mp, iar de la bunicul său îi revenea

suprafața de 954 mp, din care, pentru 500 mp i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în mod corect au stabilit instanțele că

reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.454 mp.

Critica recurentei privind restituirea

în natură a imobilului este neîntemeiată, de vreme ce, instanța de fond și cea

de apel au stabilit că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în

echivalent.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei

nr. 675 din 12 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 ianuarie 2008.